vineri, 25 decembrie 2009

proud of me

Craciun fericit si Mosul sa va aduca multe cadouri :)

Trebuia sa anunt faptul ca a aparut noul numar al Newsletter-ului Aser si ca sunt foarte mandra de mine pentru ca eu am scris rubrica de Business. Numarul este realizat de juniorii Aser, impreuna cu It-iul si Adina, cea care se ocupa de newsletter.

Pentru a citit Newsletterul Aser, clic aici.


Sper sa devina un obicei si sa am ocazia sa scriu tot mai mult si tot mai bine.

marți, 22 decembrie 2009

Ho ho ho

Niciodata nu mi-a placut Craciunul. Nu intelegeam de ce lumea iubeste sarbatoarea asta si de ce mereu vorbesc de spiritul lui. Ce se intampla asa deosebit in acea zi? Primesti un cadou, mananci mai mult ca de obicei si vizitezi sau primesti vizite de la rude. Si tot negand spiritul Craciunului, anul trecut am simt si eu cu adevarat de ce iubeste lumea Craciunu. E ceva ce spui ca simti, dar nu poti atinge.

Anu trecut a fost altcumva, a fost asa frumos momentul in care ne-am facut cadouri, cand am primit fiecare ce ne doream, cand am mers si am colindat, cand ne-am adunat si am stat la povesti, cand ne-am bucurat cu adevarat de vacanta.

Mere in perioada asta ma gandeac ce imi doresc, ce vreau sa primesc si ma chinui sa cumpar cele mai frumoase cadouri.


Ce sa cer Mosului sa imi aduca?
Nu stiu daca imi doresc ceva special de la Mos Craciun si nici nu vreau sa transform post-ul intr-o lista din care lumea sa se poata inspira si sa stie ce sa imi ia. Mie imi place sa primesc orice, atat timp cat e surpriza si mi se potriveste acel cadou. Imi plac surprizele, imi place sa fiu surprinsa, sa fac ochii mari la deschiderea cadoului si sa fiu cu zambetul larg pe buze.
Anu asta nu o sa am parte de un Craciun in cuplu, asa ca imi vreau sa simt si mai mult ca anu trecut spiritul Craciunului, sa ne facem cadouri, sa iesim la colindat la prieteni, sa bem ceai si vin fiert, sa povestim, sa radem si mai ales sa fiu cu persoanele care conteaza cu adevarat pentru mine.


Voi ce va doriti de Craciun?

luni, 21 decembrie 2009

Drumuri de zapada

Urasc iarna in Bucuresti.
Cum dau 2-5 fulgi de nea, toata capitala e paralizata si nu inteleg de ce mereu au acelasi raspuns, iarna iar ne-a luat prin surprindere. Daca venea un cutremur inteleg ca te ia prin surprindere, dar in luna decembrie, dupa ce la meteo s-au anuntat primii fulgi de zapada, tu mai ai curajul sa rostesti tot felu de baliverne, ca a venit ninsoarea pe neasteptate? Si uite din cauza asta imi place mie sa traiesc in Romania, ca sa am o viata complicata si plina de peripetii.

Vineri cand am deschis ochii, Radu incerca sa ma instiinteze ca afara e zapada, multa zapada. Ar fi culmea sa ma sperii de putina zapada! Cu greu ajung in fata geamului si vad multitudinea de alb. Afara ningea, batea vantu si desi era ora 9, soseaua nu era dezapezita. Lumea panicata ca nu poate ajunge acasa, trenuri care nu au mai plecat din gara, trenuri cu zeci de minute intarziere, drumuri inchise si multa agitatie, asta era prezentat pe paginile de stiri.

Deja ma panicasem si eu ca nu voi mai ajunge acasa, dar am uitat ca Brasovul, in zilele lui pline de zapada e mult mai bine curatat si lumea din trafic si din autobuze mult mai calma si mai politicoasa decat oamenii din Bucuresti. Cu greu imi car bagaju pana la Gabi la Universitate, nici taxiu nu intra pe sraduta caminului meu. Unii oameni mustaceau si zambeau cand ma vedeau cum trag trollerul prin zapada, altii se ofereau sa ma ajute si dupa o ora de infruntat zapada ajung la Microsoft.
Astept baietii sa isi termine treaba, si la ora 19 ne suim in masina si plecam la Brasov.

Magheru ziceai ca e o straduta laturalnica, plina de zapada, nu ca ar face parte din buleverdele principale ale Bucurestiului si ar trebui sa fie lipsit de zapada, nu noi suntem in Bucuresti si trebuie sa experimentam. Politia era in trafic, isi facea datoria, dirija circulatia, masinile mergeau mult mai incet, dar cu toate astea, iesirea din Bucuresti nu ne-a luat decat 45 de minute. Probabil multi s-au speriat de vreme si au crezut toate balivernele care se spuneau la stiri si au refuzat sa se bucure de un weekend de ski in Brasov sau la Sinaia.
Uneori, cand ajungi la pasajul de la Baneasa te intrebi daca a fost facut cu un scop, pentru ca mereu e aglomeratie, dar o data ce intri in el gasesti flori de gheata si lumina orbitoare ca in zilele insorite de vara.

Dupa meritata oprire la MC, dupa cateva rasete imi gasesc o pozitie de somn si drumul a parut extrem de scurt pana la Brasov. In doar 3 ore am ajuns acasa si mi-am continuat somnul.

Sa mergi la un drum lung cu 3 baieti in masina nu e chiar usor. E amuzant si in acelasi timp interesant. Tot intr-o zi de vineri, in acelasi drum spre Brasov, cu cei 3 baieti, mi-am luat numele de Uţa. In spatele lui e o intreaga teorie, Sebi in gandirea lui de om care lucreaza la Microsoft, care prescurteaza orice si ajunge la analogii, a ajuns la concluzia ca imi poate spune Uţa de la: Lore-> Loredana-> Dana-> Dănuţa -> Uţa. Si niciodata nu m-am gandit la asta, dar e un punct de vedere.

Cam atat din drumul meu plin de zapda.
Sa va bucurati de vacanta si sa aveti o saptamana usoara.
:)

marți, 15 decembrie 2009

Party-uri

Iara am devenit o persoana extrem de ocupata si asta se datoreaza numai Craciunului si mai ales vacantei care va veni, inca 4 zile. Vreau sa imi termin proiectele la facultate, mai trebuie sa mai si citesc pentru lucrari, vreau sa cumpar cadouri, sa ies la film si la ceaiuri pentru a reusi sa ma vad cu toata lumea inainte de a intra in nou an si mai ales mesteresc cate ceva in fiecare zi pentru ASER si in unele seri merg la petreceri totul cu ASER-ul.

Saptamana trecuta mi-am intrat si eu in atributii, mi-am depus formularul pentru departamentul in care vreau sa fac parte si acuma trebuie sa stiti ca citit blogul unui om care face parte din departamentul de marketing al ASERului, un membru junior. Tot saptamana trecuta am stat pentru prima data la stand si am promovat AserUmanitar si oricat fugeam eu de ideea de a imparti flyere si de a pierde vremea la stand e chiar amuzant si pa langa faptul ca vorbesti cu toata lumea si te distrezi, ai o anumita satisfactie cand vezi ca lumea iti cere mai multe informatii, vor sa stie ce promovezi si mai ales sunt interesati de proiectul tau.

Duminica am fost la petrecere umanitara organizata de Aser, o petrecere ce aduna toata asociatiile studentesti si strangea jucarii, bani si lucruri in scop umanitar. La fel ca la fiecare petrecre, ne-am distrat foarte bine si cele mai interesante au fost programele(un dans, o sceneta, un colind) care trebuia sa le faca fiecare asociatie.

Saptamana am inceput-o cu o lucrare la drept, dar nu asta are importanta, in sesiune o sa povestesc despre cum invat si cum trudesc in fiecare zi, si tot ieri am fost la Business Game, organizat de DaFi. Business Game s-a tinut la Sala de lectura, de la Dacia, eram vreo 15 oameni, care am fost pusi sa ne jucam. In mare, am invatat practic cum lucreaza o linie de productie, cum se realizeaza locurile inguse, ce inseamna sa fi vanzator si sa lucrezi pentru binele fabricii, sa ajuti atunci cand productia nu a fost livrata la timp, de ce conteaza calitatea produselor si eu am invatat ca viata de manager e chiar urata cand muncitorii, controlorii de calitate nu te asculta si te urasc pentru ca ei vor sa faca cumva si tu le propui ceva mai eficient.
A fost antrenant, interesant si amuzant.

Astazi lucrez la proiecte, maine bantui prin facultate pana mai tarziu, apoi ma intalnesc cu echipa cu care am fost in perioada de proba, repede voi fugii si la intalnirea cu departamentul de Mk si seara sper sa ajung la filmul la care am promis, iar joi primim cadouri, Santa Secret la petrecerea ASER.

Cam atat din tumultoasa mea viata.
Nu uitati de concertul umanitar din data de 15 la Club Fabrica.
Sa fiti cuminti si sa cumparati cadouri multe si frumoase.




P.S: v-am pus poze de la petrecerea de duminica si de la Business Game.

vineri, 11 decembrie 2009

Fish

Cati dintre voi ati fi motivati sa lucrati int-un magazin cu peste? Probabil nici unu, sau foarte putini. Fiecare dintre noi are aspiratii, vise, vrea sa fie propriul sau sef, vrea sa calatoreasca in toata lumea si biroul lui sa fie direct proportional cu functia pe care o detine.

Cine este Fish? Pike Place Fish CO este un magazin de peste din Seattle.
Cine sunt ei? Sunt compania de peste proaspat despre care vorbeste toata lumea. Si nu au fost nevoiti sa investeasca in campanii de comunicare de milioane de dolari, nu s-au raspandit prin toata lumea, ci doar au facut ceva diferit: s-au distrat.
Ce fac ei in fiecare zi? Se distreaza la locul de munca, glumesc cu clientii, i implica si pe ei in momentele lor de distractie si au o atitudine total opusa de ceea ce as astepta de la niste vanzatori de peste.
Cum a pornit totul? in 1965, de la John Yokoyama, un angajat care a decis sa cumpere magazinul de la seful sau plictisit, mai tarziu observand ca din salariu abia isi poate plati ratele la noul lui Buick Riviera, astfel la prima sedinta cu echipa, cautand solutii de crestere in vanzari, un angajat tanar vine cu ideea de a fi "World Famous". La inceput li s-a parut un sablon, ceva stupid, dar cu cat au dezbatut ideea, au devenit entuziasmati si nu au abandonat-o nici astazi.

Fish etse o filosofie simpla formata din 4 principii simple:
  1. Be there - este un mesaj de respect, care vrea sa imbunatateasca comunicarea
  2. Play - ceea ce reprezinta sa fi creativ, entuziast si plin de viata
  3. Make their day - inseamna sa pui acele persoane in locul tau; nu trebuie sa schimbi ceva in ele, doar sa te pui in locul lor
  4. Choose your attitude - responsabilizeaza-te, pentru ca raspunzi de ceea ce iti revine, atunci cand lucrezi si realizezi ceva mereu trebuie sa te intrebi daca "Atitudinea mea ajuta ehipa sau pe clientii mei? Ma ajuta sa fiu persoana care as vrea sa fiu?"

Pentru a realiza ceea ce Fish si-a propus, filosofia trebuie abordata de fiecare membru al echipei si numai impreuna puteti urca si realiza tot ceea ce va propuneti.

Important e sa vrei sa ai atitudine si sa sti cum sa ti-o alegi.

Aceasta poveste ( Fish Philosophy ) am aflat-o la primul training din perioada de proba orgaizat de cei de la ASER. Pentru video click aici
Multumim
Iulian pentru povestea lui Fish.

marți, 8 decembrie 2009

Umanitar

Atunci cand vin sarbatorile si mai ales Craciunul, fiecare dintre noi devine mai bun si mai sensibil. Ne gandim la tot ceea ce avem noi, vedem lipsa celor din jurul nostru si cate o data asa mici cum suntem auzim si strigatele de ajutor a celor care intra-adevar au nevoie de o fapta umanitara.

Viata noastra e bombardata de acele imagini triste si de strigate de ajutor. E greu sa raspundem la toate, dar nu e deloc greu sa aruncam o privire si asupra lor si sa schimbam macar o ora din viata lor.

Dupa alti 7 ani de sustinere, anul acesta ASER e alaturi de copii cu cancer si leucemie din Spitalul Budimex, a caror stare este extrem de greu de descris. Pe 15 decembrie va fi concert Vita de Vie si Pistol cu Capse in Club Fabrica, banii stransi in urma biletului de 22 ron fiind investiti in medicamente pentru acesti copii si intr-o seara fireasca de Craciun. Se accepta orice fel de donatie, boala copiilor este una care macina si care nu te lasa sa traiesti asa cum fiecare dintre noi isi doreste.
Merita sa ne lasam atinsi de astfel de invitatii, sa le aruncam si lor o privire si mai ales sa invatam si sa vrem sa fim umanitari. Astfel de detalii ne diferenteaza si ne invata sa fim mai buni
Va invit atat la concert cat si la initiativa de a dona orice.
Pentru mai multe detalii clic aici si ne vedem acolo.

vineri, 4 decembrie 2009

CSR

Ce este CSR ?

CSR (Corporate Social Responsibility ) reprezinta o conceptie referitoare la contributia pe care trebuie sa o aiba companiile la dezvoltarea societatii moderne.
De-a lungul timpului, aceasta contributie a fost teoretizata diferit de mai multe curente de gandire. Initiativele “responsabile” ale companiilor au fost denumite printr-o varietate de termeni: corporate citizenship, corporate philantropy, corporate societal marketing, community affairs. Pe masura ce statele si institutiile internationale si-au dat seama ca adoptarea principiilor de CSR de catre companii serveste obiectivelor de dezvoltare durabila, a aparut si nevoia unor standarde internationale pentru a defini ce inseamna un “comportament corporativ dezirabil”.

La ora actuala, pentru a demonstra ca este “responsabila social”, o companie trebuie sa inteleaga care sunt principiile de CSR promovate la nivel international si sa raporteze periodic in privinta integrarii acestor principii in activitatile sale.


Orice companie care se respecta trebuie sa bifeze campaniile de CSR in CV. Astfel de campanii sunt la moda, dar implicarea intr-o astfel de campanie nu aduce niciun beneficiu daca campania nu este facuta corect si mai ales este facuta doar pentru faptul ca este la moda si da bine companiei sa realizeze astfel de activitati.

De ce CSR?

Unul din cele mai importante motive de investitie intr-o astfel de campanie este cresterea notorietatii brandului, cu alte cuvinte, imbunatatirea imaginii firmei pe piata.
Dar pe langa acest aspect, CSR aduce si alte beneficii ca: noi oportunitati de afaceri, fidelizarea clientilor si satisfacerea lor, atragerea de noi fonduri, angajati motivati, crearea unui brand de valoare.

Dezavantajele implicarii in campanii de CSR sunt legate de necesitatea alocarii unui buget special si a unei perioade de timp pentru organizarea si pregatirea acesteia, credibilitate redusa, o parte a publicului va reactiona agresiv, atrageri de nemultumiri din partea unor experiti sau ONG-uri. Insa, daca timpul si banii sunt bine investiti, se pot transaforma intr-un avantaj.

Pentru ce vreau sa fiu responsabil ?

Orice companie isi creaza un brand si isi definitiveaza actiunile sub valorile in care crede si vrea sa le promoveze. Este important de evaluat si publicul tinta caruia i se adreseaza compania si mijloacele de informare pe care acesta le utilizeaza. IMM-urile pot sa integreze in politica lor campaniile de CSR care sunt cat mai apropiate de obiectul lor de activitate, fiind preferate domeniile conexe, cele cu care au o sinergie.

Care sunt costurile ?

Implementarea unei astfel de campanii presupune diferite costuri, ce pot fi de natura umana, de investigatii, de implementare, pentru comunitate sau pentru retehnologizare.
Pentru a putea evalua corect costurile trebuie sa reflectam la costul de oportunitate: „Care sunt costurile pe care o companie le poate avea in cazul in care nu este responsabila social?

Ce reprezinta o campanie CSR de succes?

O campanie CSR de succes se raporteaza si comunica cu toti partenerii afectati de activitatile sale: actionari, clienti, furnizori, angajati, comunitatea locala (stakeholders). Acesta campanie are in vedere atat impactul direct, cat si cel indirect al operatiunilor sale asupra mediului si asupra comunitatii. In functie de specificul sectorului de activitate respectiv, gaseste modalitati noi de a minimiza impactul negativ si aduce o abordare pozitiva, inclusiv cea de leadership pentru a-i convinge si pe altii.

Atunci cand se realizaeaza o responsabilitate sociala, trebuie avut in vedere ca o singura campanie nu reprezinta CSR.


Informatii de pe :
HR- Romania
Startups.ro
Responsabilitate sociala

Weekend placut si Mos Nicolae sa va aduca cat mai multe dulciuri.

P.S: Luni revin cu povesti de la team building-ul cu ASER de la Bran.

miercuri, 2 decembrie 2009

"Citit versus Click "

„Citit versus click!”, programul de educaţie financiară susţinut de BCR şi Financiarul, oferă fiecărui tânăr şansa de a face cea mai bună alegere pentru viitorul său.

Veţi afla dacă sunteţi pregătiţi pentru profesia pe care v-aţi ales-o şi dacă viitorul vă aduce performanţă sau din contră, blazare. În plus, veţi avea acces la informaţii financiare concrete şi pertinente oferite de „Financiarul”, cotidianul economic cu cea mai spectaculoasă creştere. Cei mai norocoşi vor putea câştiga unul din cele trei programe de internship plătite într-o echipă editorială extraordinară, tânără şi performantă, aşa cum este cea a „Financiarului”.
Daca vrei sa:

- sa beneficiezi de experienta profesionala a unor formatori de opinie pentru dezvoltarea aptitudinilor tale

- sa te alaturi echipei editoriale “Financiarul” timp de o luna si sa fii platit pentru asta
- sa-ti aprofundezi cunostintele primind un abonament anual gratis la “Financiarul
Pentru detalii aici .

P.s: Deoarece acuma am intrat in randul ASERistilor, trebuie sa imi intru si in atributii si sa promovez si sa fac cunoscute activitatile lor, asta e unul din multele mesaje de promovare care vor urma.

Conferinta e chiar interesanta din punctul meu de verede. Hai va las sa cititi :)

Sensibilitate si emotie

Probabil stiti, sunt o sensibila si ma emotionez in toate situatiile si lacrimile imi ies in mai de fiecare data.

Am o intreaga lista cu momente in care ma sensibilizez si devin o persoana mai buna:

  • Ma emotionez cand cineva vorbeste intr-un mod frumos de mine si mai ales atunci cand simt ca munca imi e apreciata si rasplatita
  • Ma emotionez cand ma uit la filme siropoase de dragoste, sau cand vad ca lumea sufera chiar daca stiu ca totul e fictiv si numai in lumea filmului se intampla asta
  • Mi se pune un nod in gat cand vad animale si oameni care sufera
  • Lacrimile sunt prezente in momentele in care citesc carti care misca ceva in fiecare om si mai ales atunci cand vad ca sunt oameni care reusesc sa treaca peste momente mai putin usoare

Analizand lucrurile in mare, da recunosc, sunt o persoana sensibila.

marți, 1 decembrie 2009

Tot brand

Pentru ca ieri am scris de brand si de faptul ca e extrem de prost promovata Romania, astazi am gasit la un prieten un articol scris extrem de interesant despre promovarea tarii noastre intr-o emisiune de succes ca Top Gear.
Ar trebui sa invatam ceva din acest tip de promovare.

Clic pentru articol: THE LAND OF CONTRADICTIONS

luni, 30 noiembrie 2009

Brand-ul de tara

Ce este brandul de tara si ce reprezinta acest "made in"?

Discutiile despre brandul de tara sunt la ordinea zilei, dar asta nu inseamna ca trebuie sa catalogam subiectul drept unul cazut in derizoriu. Atitudinile oamenilor se bazeaza, de cele mai multe ori, pe mituri, zvonuri si anecdote. Asa ca poate ar trebui sa ne gandim ce fel de zvonuri ar trebui sa dirijam in exterior, pentru a contura o imagine coerenta Romaniei.
Brandingul de tara este un set de programe care face ca un stat sa se diferentieze de altul. Acest proces are menirea de a oferi o identitate tarii respective, formand o imagine reala, pozitiva si atragatoare. In fond, este cartea de vizita a unei tari.

In primul rand, Romania trebuie sa recunoasca intern cine este, cu bune si cu rele. Dar mai ales cu rele, pentru ca s-a mintit pe sine si pe altii cu reclame internationale minunate cand realitatea de acasa era cutremuratoare.

Inseamna ca nu ar trebui sa ne preocupe vanzari pe termen scurt, desi turismul are nevoie de ele ca de aer pentru a reanima o economie anesteziata cu o supradoza. Inseamna ca trebuie sa plecam de la produs si sa ii privim cu luciditate plusurile si minusurile si sa ne asumam rezultatul acestei analize oricare ar fi el. Inseamna sa facem pace cu noi si sa ne asumam ca nu suntem si nici nu vom fi de talia Frantei sau Germaniei dar ca am putea invata ceva din lectia Portugaliei si Spaniei care mai intai au facut autostrazi si hoteluri si dupa aceea oferte comerciale.nseamna sa intelegem ca un brand este o promisiune pe care o putem livra. Si vai cat de greu este treaba cu livratul in tara asta de la guvern pana la agentiile de publicitate. Inseamna sa avem rabdare caci un brand este o experienta care se construieste in timp nu in doua luni. Inseamna sa vedem dincolo de clisee sau de filosofii ieftine despre romanii care au inceput si faurit lumea. Inseamna sa facem un plan pe termen lung si sa ne tinem de el.

Certificatul calitatii oferit de „made in” joaca un rol important pentru produse din industria alimentara, din cea a bauturilor, a cosmeticelor, a automobilelor si nu in ultimul rand pentru produsele din industria IT.

Astfel apare intrebarea, cum sta Romania la capitolul branduri asociate?
Conform unui top, cele mai valoroase marci romanesti sunt: Dacia, BCR, BRD-SGS, Petrom, Sensiblu, Rompetrol, Cris-Tim, Asirom, Altex, Domo, Mobexpert, Romstal, CEC, Poiana, Borsec, Arctic, Aldis, URSUS, La Dorna, Dorna, Flamingo, Jolidon. Avem aceste branduri, dar marea intrebare este cum le comercializam si le dezvoltam pentru a le face sa intre in categoria brandinguli de tara?

E important sa spui o poveste, cand vine vorba de brandingul de tara. De-a lungul timpului, daca facem o trecere in revista a punctelor forte pe care am incercat sa le promovam, prin campanii mai mult sau mai putin stangace, vom constata ca tocmai lipsa de consecventa este cel mai mare obstacol in calea atingerii obiectivului propus.

Sloganuri 100% romanesti, care nu spun mai nimic: de la „Eterna si fascinanta Romanie” de prin anii ’90 si pana la, cumva la fel de abstractul “Romania – land of choice” din 2009, care invaluie totul intr-un miraj greu de suprapus realitatii, au mai fost cateva tentative de branduire a frumusetilor patriei. In 2000 s-a incercat promovarea produselor romanesti in Romania, prin programul “Fabricat in Romania”. In 2004 s-a vorbit despre “Romania – simply surprising”.
Problema este in ce masura a fost comunicata esenta Romaniei pentru potentialii vizitatori prin acest slogan. Controverse nu au intarziat sa apara nici in ceea ce priveste mai recentul „Fabulospirit”, proiect initiat de Ministerul Afacerilor Externe.

Este greu sa vorbesti despre brandul de tara si sa nu te folosesti de clisee si mai ales sa cazi in acea latura a nationalismului. Un punct de pornire ar fi sa ne inlaturam acea inferioritate de care ne-am lasat invaluiti atatia ani, sa ridicam capul si sa schimbam mentalitatile. Inainte de toate ar trebui sa ne schimbam in interior pentru a putea schimba ceva la exterior si sa abandonam ideea ca suntem o cauza pierduta.
Sa invatam sa lasam crearea imaginii Romaniei nu pe baza unui joc de ping-pong, haotic ci sa umblam la detaliile care vor face intotdeauna diferenta.

Sa lasam brandingul de tara sa cucereasca lumea.

vineri, 27 noiembrie 2009

ultimele filme

In sfarsit apuc sa va povestesc ce filme am mai vazut. Saptamana trecuta, miercuri seara desi eram extrem de obosita si de ocupata, tot am mers la film.

Am vazut mult asteptatul film 2012. Mie mi-a placut foarte mult fimul, desi ma asteptam sa ma miste mai mult, sa fie putin altcumva, sa aibe un alt impact asupra publicului. Efectele speciale sunt extrem de bune, dar actiunea filmului lasa de dorit. Mie mi s-a parut ca dureaza si putin cam mult, aproape 3 ore, dar in fond nu avea cum sa fie un film cu scurt, pentru ca sfrasitul lumnii nu se poate produce nici prea repede.


Despre ce e vorba in film?
Ne aflam in anul 2012. Jackson Curtis este un tata divortat, a carui fosta sotie s-a mutat impreuna cu cei 2 copii ai lor la noul ei iubit. Angajat ca sofer de limuzina, dar aspirand la o cariera de scriitor, acesta isi ia copiii intr-un week-end pentru o mini-excursie la parcul National Yellowstone. Aici cei 3 descopera ca mai multe sectiuni ale parcului sunt inchise de catre armata si oameni de stiinta ai guvernului.
Dupa ce il intalneste pe Charlie, un angajat la radio, care crede ca toate aceste semne indica o catastrofa majora ce va duce la sfarsitul lumii, Jackson devine suspicios. Pamantul incepe sa aiba fisuri ingrijoratoare in zona Los Angeles-ului, iar catastrofele naturale progreseaza mai repede decat ar fi anticipat cineva. Jackson se intoarce in L.A. pentru a o salva pe fosta sotie si pe iubitul acestuia, inainte ca Los Angeles-ul sa se scufunde in Oceanul Pacific.
In timp ce oamenii mor peste tot in lume din cauza cutremurelor ce pareau sa nu se mai opreasca, Jackson se intoarce iar la parcul Yellowstone, unde il cauta si il gaseste pe Charlie, tipul care i-a spus ca sfarsitul e aproape pentru a afla mai multe raspunsuri.
Profetia care spunea ca sfarsitul lumii va fi pe 21 decembrie 2012, data ce marcheaza sfarsitul calendarului mayas se dovedeste pana la urma a fi adevarata, iar Jackson incearca tot posibilul sa-si salveze familia si sa asigure ca umanitatea nu va fi complet stearsa de pe fata pamantului.
Chinezii sunt cei care au construit 3 nave care va salva doar oamenii importanti si pe cei care au avut bani si au stiut cui sa-i dea pentru a putea intra si supravietii dezastrului.


Un alt film care l-am vazut in weekend, dar nu la cinema este INGLOURIOUS BASTERDS ( Ticalosi fara glorie). Face parte din categoria filmelor sangeroase, la care trebuie sa iti astupi ochii la unele imagini . Mi-a placut filmul pentru veridicitatea de care a vrut sa dea dovada, actorii vorbinf atat engleza, franceza cat si germana, dar si italiana. Nu mi-a placut cum a jucat Brad Pitt, mi se parea ca isi forteaza personajul pentru a face unele gesturi si e socant faptul ca Hitler moare ucis de Shosanna.
Dar este un film bun ce merita sa fie vazut.

Ce se intampla in film?

In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, in Franta ocupata de catre nazisti, adolescenta evreica Shosanna este martora exterminarii familiei sale de catre colonelul german Hans Landa. Reusind sa scape cu viata si sa fuga la Paris, Shosanna devine proprietara unui cinematograf. Fata este pusa intr-o situatie nedorita atunci cand un infatuat ofiter german isi convinge superiorii ierarhici sa reprezinte un film de propaganda nazista tocmai la cinematograful parizian la care muncea ea, moment in care Shosanna intrevede si posibilitatea de a-si pune in aplicare planurile proprii de razbunare.
In acelasi timp, locotenentul Aldo Raine organizeaza un grup de soldati de origine iudaico-americana cunoscuti sub numele de "The Basterds", care urmau sa fie trimisi in fata plutonului de executie pentru faptele lor reprobabile, incredintandu-le misiunea aparent sinucigasa de a patrunde pe teritoriul Frantei si de a incerca sa-i ucida pe conducatorii celui de-al treilea Reich, ajutati fiind de catre actrita germana si agenta sub acoperire Bridget von Hammersmark.

Si ca o completare si imagine pe care nu putea sa o vad, de fiecare data cand Ticalosii lasau pe cineva din armata nemteasca sa scape, il intreba daca va mai purta vreo data uniforma si cu gandul ca nu se va mai intampla asta le lasa un semn, pentru a-si aduce aminte mereu de locul din care au facut parte, le inscriptiona pe frunte sigla nazista.

Sunt filme bune ce merita vazute.
Weekend placut.

joi, 26 noiembrie 2009

Fiecare vecin in felul lui

In lunga mea viata am schimbat mai multe locuinte si astfel am avut parte de mult mai multi vecini, vecini de apartament, vecini de casa. Vecinii sunt acele persoane nu intotdeauna placute, dar cu care te saluti, mai schimbi o vorba doua si despre care povestesti in anumite situatii, una din sitatii e chiar asta. Intrii pe blog si povestesti cititorilor tai despre ce a mai facut vecinu ala ciudat, cine te supara in fiecare diminata, cine ti-a stricat chefu ala mare si cine are grija de animalele tale atunci cand tu esti plecat.
Ok, eu o sa o iau pe rand si o sa va povestesc de toti vecinii mei.

Primii mei vecini au fost cei pe care i intalneam pe scara blocului, in tineretea mea cand locuiam la bloc. I putem numii vecinii de apartament. Eu stateam la etajul 2 sin 4. Blocul meu era plin de copii apropiati varstei mele, dar eu i-am cunoscut destul de tarziu, nu eram genu de copil care isi petrecea ziua in fata blocului. Lumea de la parter imi era necunoscuta, cel putin initial, pana am ajuns sa socializez in cele din urma cu copii vecinilor de la parter. Aici la parter locuia o femeie de care imi era frica mereu, mereu tipa la mine, mereu se lua de cei care faceau galagie. In parte opusa vecinei rele era un vecin care mereu tipa la copilul lui, de obicei eram si noi partasi la cearta. Copilul ala nu facea nimic bine si era mereu certat, probabil si-o si merita, eu una aveam o problema cu unghiile ei prea mari. Un copil nu are motive sa aibe unghiile mari, punct.
La etajul 1 aveam o prietena buna, Alina. Mereu ne intalneam una la alta, mereu statea la povesti pana seara tarziu, cu ea ma jucam cu papusile si cu mingea. Cu ea mergeam la magazinu dintre blocuri. Era o vecina ce s-a transformat in prietena. Sub apartamentului meu, era o familie de care imi era frica. Nu cred ca i vazusem de prea multe ori, da mereu se certau. Niciodata nu aveam treaba cu ei. Si tot la etajul 1 era o vecina care nu o suportam. Mereu isi cumpara lucruri ca ala mele, si incerca sa fie ca mine, deci din start am scos-o din lista vecinilor cu care pot socializa.
La etajul meu cunosteam cei mai multi oameni. Langa mine statea o femeie care pur si simplu nu stia sa gateasca, dar cand se facea ora 3, coridorul era improspatat cu mancarea ei arsa, isi astepta sotul asa cum merita, cu mancare arsa si necomestibila. Da ne intelegeam bine eu ei. In fata apartamentului lor era o garsoniera, care era mai mult goala, o mai inchiria lumea din cand in cand, da pentru mine era locul bantuit de fantome si mereu trebuia sa alerg cand treceam pe acolo. In dreapta apartamentului bantuit statea Roxi. Roxi era mai mica ca mine cu vreo 3 ani, da ne intelegeam foarte bine. Mergeam la dans imperuna, de fapt eu am introdus-o in tainele dansului, imi facea tema la germana, mama ei era croitoreasa si ne dadea sa ne facem haine la papusa, cand plecau ai mei ma lasau sa stau la ea. In principiu Roxi si familia ei au fost cei mai apropiati vecini ai nostri. Cand ramaneam fara zahar mergeam la Roxi, cand nu mai aveam oua tot la Roxi mergeam. Mamele noastre cand se intalneau pe coridor ramaneau cate o ora de vorba, erau niste vecini draguti.
La etajul 3 nu stiam decat pe vecina de deasupra apartamentului meu. Si daca vroiam sa nu i cunoastem nu am fi reusit, pentru ca ei aveau mereu o problema, uitau apa deschisa la baie si asta se intampla in mod regulat.
Iar de la etajul 4 nu stiam pe nimeni, era etaju la care nu ajungeam niciodata si nu salutam pe nimeni.
Cand am plecat de la apartament mi-a parut rau, dar nu dupa vecini.

Ajunsa in noul cartier, la casa am cunoscut alti vecini, vecinii de pe strada. Nu am avut prea multa lume de cunsocut pentru ca starda e inca in constuctie, lumea inca mai construieste si inca se mai muta. Dar cel mai vechi locuitor al strazii este Sile. Sile stie tot ce se intampla pe strada si nu numai. Sile este un cuceritor si un vecin dispus sa te ajute oricand. Daca se intampla ceva, Sile este cel care stie primu cauza problemei. M-am inteles foarte bine cu Sile de la inceput, desi avem noi idei care se bat cap in cap, dar sunt sigura ca nu mai exista cineva ca Sile, indoctrinat ca el.
In fata casei mele, si langa Sile sta Dani. Pe Dani il stiam din generala, a fost colegul din fata mea si cel care ma ajuta la lucrarile de la engleza, era o adevarata sursa de inspiratie. Am uitat sa precizez ca toti 3 aveam aceeasi rasa de caine si ni s-a spus de catre omu care venea cu cititul apei ca suntem strada cu cei mai multi caini. Si am uitat sa va zic, Sile iubeste cainii si masina pe care o conduce, cerd ca e cea mai curata masina de pe planete, o spala zilnic, este un fel de altar al sau. Dani e copil simpatic, discutiile noastre se rezuma la amintiri de generala, de liceu si intamplari de pe strada in lipsa mea. Dani are o sora. Nu aveam noi prea multe de discutat, dar imi place sa ma intalnesc cu ea, imi aduce o aminte de mine in tineretea mea.
Langa Dani s-a mutat de curand o familie, nu stiu sigur, vreo 2 femei si un barbat. Pe ele nu prea discut, da imi plac cainii lor mici si intre timp le-am aflat si preferintele muzicale, mereu asculta in masina o melodie cu care incepea telenovela "Salome", sigur stiti despre ce vorbesc.
Iar dupa ele, comunicarea si cunoasterea vecinilor se opreste.
Putini vecini, simpatici, fiecare cu ideile si cu tampeniile lui, da de fiecare data cand plec la Bucuresti mi se face dor de ei. I-am spus asta de cateva ori si lu'Sile si lu'Dani, dar nu mi-au raspuns la fel, ci doar au zambit, dar stiu ca si lor le e dor de mine, pe cine mai urmareste Sile cand sunt plecata, cui mai face Dani DVD-uri cand eu nu sunt aici, cu cine se mai certa Sile si mai ales cu cine mai depaneaza Dani amintiri ?

Iar ultimii vecini cu care am avut de a face au fost vecinii bucuresteni. Doar pe tanti de langa apartamentu nostru am cunoscut-o, si nici pe ea prea bine, doar Danu a reusit sa comunice cu ea atunci cand ne-a certata ca am am facut galagie si sotul ei nu a putut dormi. L-am ma cunsocut pe Alin, dar v-am mai povestit de el, copil mic, un fel de zeu in rendul copiilor de pe acolo. Vecinii bucuresteni au ceva specific, urmarasc lume de la geam, si mai ales stau in fata blocului pe bancute si rod seminte pana seara tarziu. Eu nu i stiam pe ei, dar ei cu siguranta stiau cate ceva despre mine, cu siguranta la ce ora plec si vin acasa, cand ies la cumparaturi si altele.

Alti vecini? Cei de la camin, dar inca nu am povesti legate de ei.

Voi ce fel de vecini aveti?

miercuri, 25 noiembrie 2009

Tortul de pe jos

De obicei nu sunt un copil neatent, eu sunt omul cu ordinea si disciplina si ganditul in perspectiva, dar din cand in cand se mai intampla si cate o exceptie.

Saptamana trecut, cuprinsa in ultimul task si cu prietenia dintre membrii echipei, pentru ca era ziua lui Cami, i-am anuntat pe toti, ca vom manca tort, faptul ca vom cumpara sucuri si vom sarbatorii macar putin la locul nostru de intalnire.
Desi metroul nu mergea, si traficul era cu fundu in sus si lumea lua cu asalt ratb-ul, eu tot nu am renuntat si am cumparat tortul. A fost un tort plimbat care nu a patit nimic, nici un tramvai, nici cat l-am carat la camin, nici in metrou, nici cand am urcat scarile cu el si nici atunci cand l-am pus pe scaun nu a patit nimic.
Multumita ca am ajuns inaintea lui Cami, ca astfel surpriza va fi mai mare, mi-am tras si eu inima, mi-am gasit un scaun si am asezat in graba paltonul peste cutia cu tort din dorinta de a nu vedea sarbatorita tortul.
Si cand toti eram la masa, si cand spuneam ca avem o surpriza pentru Cami, cand sa scot cadoul, il aud cum pica. Ochii mi se mareau si nu imi venea sa cred ca chestia aia dulce e pe jos. Restul oamenilor se uitau la mine si nu intelegeau de ce nu fac nimic. Torul era pe jos, a cazut perfect cu fundu in sus.

Probabil daca imi propuneam sa se intample asta nu iesea deloc asa, tortul nu avea cum sa cada exact asa, dar in fond totul a fost amuzant si Cami a avut o surpriza mai putin obisnuita, un tort de pe jos.

Cu toate ca nu a iesit totul perfect sunt mandra de mine ca m-am motivat si m-am implicat in a face o surpriza.

luni, 23 noiembrie 2009

si fu si task-ul 3


acum oficial sunt membru ASER. daca vreti sa vedeti toata lista clic aici

Sa va povestesc despre ultimul task, care mi s-a parut cel mai complex si cel mai greu. Task-ul era implementarea ASER Brasov. Imediat am si sarit in sus de bucurie, uite ce bagat in seama e Brasovul. ASER vrea sa se extinda si tocmai Brasovul l-a ales pentru a face asta. Sincer ma asteptam la inceput ca una din echipe sa castige si sa ni se spuna ca proiectele noastre chiar se vor realiza, dar ne-a povestit Raluca ca este destul de greu sa realizam acest lucru, pentru ca este destul de complicat sa recrutam primii voluntari, si dupa aceea sa fim alaturi de ei fizic pana vor putea pune pe picioare primele proiecte.

In acest ultim task, fiecare membru al echipei trebuia sa aibe o functie, un departament si un proiect pe care sa il coorodneze. Presedintele era cel care nu avea nici o functie si nici un proiect. Am stat si am cantarit ceva vreme, daca vreau sa fiu presedinte, ce face presedintele, pentru ca atunci cand citeam functiile lui mi se parea ca presedintele are o functie destul de plictisitoare, adica el stabileste intalnirile si creeaza viziunea si strategia echipei, dar ce conteaza cand restul echipei au un departament si un proiect in spate.

Si m-am tot gandit, si am rugat pe toata lumea sa imi spuna cu ce se ocupa presedintele, in afara de stabilit intalniri si dupa lungi dezbateri am hotarat sa fiu fictivul presedinte ASER Brasov.

A fost cel mai greu task, cel mai complex si cu cele mai scurte nopti. Pentru ca am cam tras de vreme si pentru ca nu am lucrat tocmai productiv chiar de la inceput s-a cam observat, pentru ca in ultimele 2 zile eram extrem de aglomerati, incordati si putin nervosi. Dar ne-am mobilizat, am creat site-ul ASER Brasov, fiecare departament si-a creat propria lui strategie, fiecare proiect a fost implementat pentru specificul Brasovului, am creat bugetul, Gantt-ul epntru intreg anul, afisele de recrutare si flyerele pentru a ne face cunoscuti in randul studentilor, le-am pus cap la cap si ne-a iesit un proiect extrem de bun.

Eu ca si presedinte am creat impreuna cu departamentele obiectivele care dorim sa le atingem, pozitionarea ASER-ului in relatia cu media, cu facultatea si cu studentii, implementarea, strategia, valorile ce le vom promova si mai ales ce imi propuneam eu pentru ASER ca si echipa.
Acum pot sa va spun ca presedintele nu stabileste numai intalnirile, ca desi nu are un departament si un proiect de implementat nu are deloc o functie plictisitoare.

Ca la fiecare prezentare am avut emotii, am fost opriti de sunetul depasirii celor 12 minute, pentru ca nu ne-am incadrat in timp, dar a fost un proiect la fel de bun ca si primele doua si la fel de interesant si muncit ca fiecare proiect a tuturor echipelor.

Am cu ce ma mandri acuma. :)
p.s: v-am pus afisul nostru de la task, pentru recrutarea primilor ASERisti

marți, 17 noiembrie 2009

Laser tag


Duminica am fost si eu pentru prima data la Laser tag.


Probabil unii stiti, daca nu aflati acuma ce e laser tag. E un joc de echipa, in care jucatorii incearca sa obtina puncte tragand cu o arma care emite raza inflarosie. Fiecare dintre particpianti la joc sunt echipati cu cate o vesta si o arma. Iar atunci cand tragi cu arma trebuie sa ataci numai in anumite puncte de pe vesta, in general in piept, la umeri si in spate. Cand tragi cu arma trebuie sa ti apasat pe un butonas mic atasat pe arma si dupa 5 sau 6 trageri trebuia sa astepti sa ti se incarce arma.

E un joc asemanator cu paintball-ul, doar ca lumea spune ca asta nu e dureros. Ok, la mine a fost dureros.

Duminica seara, m-am intalnit cu lumea de la ASER, cei care aveau chef de lupta si de joaca. Am mers la Eroii Revolutiei, locul de intalnire la City Mall. Ne-am impartit in 2 echipe, fiecare echipa era formata din 10 oameni. Echipa rosie si echipa verde. Eu am fost in echipa rosie, si noi am fost si echipa care am pierdut. Dar era multa lume care juca pentru prima data. Nu o sa va zic pe ce loc am iesit la sfarsitul jocului, dar m-am ofticat si am ca motiv, faptul ca era prima data cand trageam cu arma cu inflarosu. Si toata lumea tragea in mine, chiar si cei din echipa mea.

In mare jocul e foarte tare. In afara faptului ca te oboseste cu adevarat, chiar daca initial ai impresia ca 15 minute nu iti ajung, nu e deloc asa. Dupa cele 15 minute iesi transpirat tot si mai ales obosit. Mi-a placut faptul ca locul de desfasurare era destul de mare, ma cam enerva ca bagau fum si ma dureau ochii, dar erau efecte importante pentru joc. Am alergat, m-am ascuns, am tras cu arma, am murit de mai multe ori, dar am omorat si eu pe altii si normal ca la sfarsit am iesit si cu o vanataie. Dar chiar e distractiv jocul si o sa mai merg.

Daca nu ati mers pana acuma, puteti incerca. O sa va distrati cu siguranta.

luni, 16 noiembrie 2009

Task-ul 2

Gata a trecut si cea de-a doua saptamana si prezentarea taskului 2.

Cand am intrat in perioada de proba la ASER am crezut ca va dura o vesnicie. Da chiar m-am inselat. Intalnirile din timpul saptamanii pentru a lucra la task, trainingurile din weekend si iesirea de duminica au facut totul sa treaca mult mai usor si cam cu parare de rau, am ajuns la ultima saptamana. Dar sper sa ajung sa va povestesc si de excursia ce va urma dupa si de toate proiectele in care ma voi putea implica.

Taskul 2 a fost o campanie de CSR pentru partenerul oficial al ASEr-ului, BRD. Habar nu aveam ce inseamna cu adevarat o campanie CSR, auzisem termenii prin difeirite contexte, dar nu stiam cu ce se mananca.
La prima intalnire, luni Catalin, ne-a povestit ce stie el despre campaniile CSR, am vorbit cu totii in functie de cunostintele si de tot ceea ce ne mai trecuse pe la ureche. Ne-a luat cam mult sa ne decidem asupra ideii, am incercat sa gandim ca si cum am putea pune in realitate campania si sa facem totul cat mai realist, din cauza asta, am renuntat la unele idei.

Ce idee am avut? Noi am realizat o campanie CSR pentru BRD in care ajuta licee de arta cu profil muzical care nu sunt dotate corespunzator. Vreau sa ma laud si sa zic ca a fost una din cele mai bune campanii, pentru ca ne-am gandit si ne-am legat extrem de mult de detalii. Eu m-am ocupat de grupul tinta. Aveam voie sa prezentam numai 5 slide-uri, si astfel ne-am impartit munca, fiecare se ocupa de ceva, impreuna am hotarat cum vor arata afisele, flyerele, si cum va suna spotul, care a fost punctul nostru culminant in prezentare.
Prezentarea a avut loc pe o muzica usoara, iar spotul a intrat pe o alta melodie, iar Alin a fost exceptional. La terminarea spotului, toata lumea aplauda si aplauda si chiar a fost un sentiment dragut sa vezi ca ceea ce ai lucrat a fost placut si apreciat de cei carora le-ai prezentat. Campania noastra se desfasura in 6 orase, avea un buget cam maricel, de 250 de mii de euro, dar trebuie avut in vedere faptul ca instrumentele sunt extrem de scumpe.
Iar la sfarsitul prezentarii l-am rugat pe Tudor, membru ASER sa incerce sa cante macar putin la una din chitarile care le aveam ca prezentae. A fost cel mai tare moment cand Tudor saracu canta la chitara fara o coarda si cu cardul de la o alta banca. Multumim Tudor, pentru ca ne-ai facut sa fim mai apreciati de cei prezenti !:D

De mult nu am mai avut atat de multe emotii cand prezentam un proiect, dar am avut multe asteptari si pretentii de la proiectu de saptamana trecuta.

Cread ca am innebunit oamenii de cat am vorbit despre asta in weekend, dar chiar sunt mandra de ce a iesit. Si Dea si Raluca, mentorii nostrii au fost alaturi de noi, ne-au supartat miile de idei si devieri de la subiect, si ne-au sustinut.

Saptamana viitoare o sa va povestesc de ultimul task, e interesant si am o mie de ganduri legat de el.

joi, 12 noiembrie 2009

Ciocolata


Stiti de ce imi e mie extrem de dor? De ciocolata cu cafea, cafea pe care o pregatea Didi si ciocolata care era in cantitati mari tot la Didi in dulap. E adevarat ca nu de fiecare data primeam ciocolata, dar avea grija Danuta sa se maţâie putin si sa se alinte, ca mai apoi fara sa ne dam seama terminam ciocolata si noi tot nu ne saturam.

Ciocolata poate fi considerata ca fiind un foarte bun prieten al multora, pentru ca ea este de fiecare data langa tine si in gandurile tale. Cand esti suparat mananci ciocolata, cand vrei sa faci un cadou mic cuiva i iei o ciocolata, cand vrei ceva dulce tot la ciocolata te gandesti, cand iti e foame si nu prea ai ce sa mananci, iei cateva bucati de ciocolata ca sa iti linistesti stomacul, cand vrei sa ai iar energie, mananci ciocolata si uite asa gandurile si placerile noastre sunt mereu indreptate spre ciocolata.
Zilele trecute am auzit o discutie despre ciocolată si baieţi, din care rezulta ca acest produs dulce e in topul femeilor, iar barbatii sunt imediat dupa, dar foarte rara înaint.

E o intreaga discutie despre beneficiile si punctele slabe ale ciocolatei. Ba ca igrasa, ba ca provoaca acnee, ba ca ar contine plumb si nu stiu ce patesti, ba ca provoaca insomnii, dar astea nu sunt decat motive pentru a ne lua gandu de la ea si a arata ca facem parte din oamenii care pot trai si fara a consuma aceasta ispita.

Eu cand mananc ciocolata ma simt bine, am o fericire interioara si sunt dati in care recunosc ca nu ma pot concentra la nimic pana nu stiu că am mancat macar o bucatica de ciocolata.


In concluzie, da, recunosc iubesc ciocolata. Voi ?

miercuri, 11 noiembrie 2009

De ce imi place mereu sa spun ca sunt suparata


Probabil nu stiti, dar mie imi place de multe ori sa spun ca sunt suparata desi nu sunt, doar ca imi place sa atrag atentia si asta e un lucru stiut.
Eu ma supar tare extrem de rar si imediat imi trece pentru ca uit cauza motivelor supararii si nici nu imi place sa fiu bosumflata si suparata pe cineva, cand viata poate fi asa frumoasa atunci cand zambesti si esti in armonie cu toata lumea.

Si totusi de ce imi place sa zic ca sunt suparata ?
Pentru ca sunt "mititica" cum zice Radu si lumea vrea sa ma alinte si se interseaza de ce m-am suparat si ce am patit si mie imi sare inima din piept cand vad cat mai iubeste lumea si ca incearca sa ma apere si sa ma protejeze printr-o folie, astfel sa nu fiu atinsa de ceea ce m-ar deranja si supara.

Ce motiv mai am sa pretind ca sunt suparata? pentru ca lumea vrea sa zambesc si sa incerc sa fac glumele mele proaste care de obicei nu prind la lume, dar cred ca totusi este apreciat faptul ca imi dau interesul sa nu fiu o persoana acra si lipsita de umor.


Inca un motiv de a avea voie sa fiu suparata: cioclolata. Atunci cand spui ca esti suparat pe cineva, fara a avea un motiv intemeiat, dar sa stii sa iti sustii supararea si sa stii ce sa ceri, cu siguranta ai de castigat. Nu e un castig extrem de semnificativ, dar de multe ori e extrem de placut sa primesti o ciocolata si sa o imparti cu cel care ti-a dat-o.


Pana maine, sa stiti ca sunt extrem de suparata, doar pentru ca ma voi trezi la ora 6. Dar promit ca imi va treace daca primesc ciocolata. :)

marți, 10 noiembrie 2009

Nervi

Sunt nervoasa! Si am si motive.
Sa va explic de ce sunt iritata.

Vineri am fost la cantina si am fost fericita ca am prins prajitura. Sa gasesti prejitura la cantina e un lucru mare, daia am si ras in sinea mea de multimita ce eram. Dupa mancarea la cantina, am fost un copil tocilar si am intrat in biblioteca, ma chinui de 2 saptamani sa imi gasec o tema pentru poriectul de la investiti si pentru ca trebuia sa pierd vremea timp de o ora, am zis ca neaparat intru in biblioteca si nu mai ies pana nu gasesc si eu ce sa scriu la proiect, pentru ca saptamana viitoare trebuie predat.
Intru in minunata biblioteca de la Moxa. Batea vantu pe acolo, nimeni nu mai merge la biblioteca in ziua de azi, si sincer au si motiv. Pai e 10 noiembrie si ei inca nu si-au actualizat baza de date, inca nu pot imprumuta carti, e un business acolo, adica daca tu nu poti sta la biblioteca si sa lucrezi acolo, trebuie sa mergi si sa iti tragi la xerox, ca daia se cheama biblioteca, ca nu imprumuta carti. Bravo Ase. Cand va actulaizati baza de date, la anu reusim sa imprumutam carti sau incet incet cu toate xeroxurile o sa imi creez propria biblioteca in curand acasa? Am exagerat putin, dar ma enrveaza ca te oblica sa stai acolo sau sa xeroxezi, pai eu am noroc ca nu imi trebuiau decat cateva capitole din 2 carti, dar daca imi trebuiau 5 carti ? 5 carti trebuia sa xeroxez.

Si mai sunt nervoasa si pentru ca in timp ce eu eram cu capu printre cartile de investitii, "doamnele" de la biblioteca erau tratate ca doamnele, o tanti de la cantina le aducea 2 platouri cu prajituri. Pai stai asa, ele sunt studente? D-aia nu are studentu prajitura cand se duce sa manance, pentru ca ele sunt luate de unii si altii si studentul primeste un sfert din cate i era destinate . Nu imi convine pentru ca nu e corect. Dar ce pot face? sa scriu in cutia cu sugestii, sa ma angajez la bucatarie, sigur nu ar rezolva nimica. Si mai am un motiv sa fiu nervoasa.

Eu am o materie care are un nume pompos si interesant pana la urma, "Managementul calitatii proceselor economice", zic eu ca e o materie cu viitor, dar nu ,noi la materia asta stiti ce facem? Trebuie sa traducem carti din engleza. Stati, nu va ganditi ca m-am transferat si fac facultatea in engleza, nu eu sunt la sectie de romana, dar trebuie sa traduc texte. Nu m-as plange daca ar fi usoare, dar sunt texte greoaie si pe langa faptul ca le traduci vrea sa invatam sa lucram in nu stiu ce program, sa invatam sa facem scheme si norisori si le vor traduse si scrise provesionsit, cu diacritice. Nu ma supara ca trebuie sa scriu cu diacritice, ca trebuie sa tastez la calculator, ma enrveaza faptul ca ne exploateaza si ne da noua sa traducem. Ce legatura are materia cu traducerea? Iara sunt prea ingusta la minte si nu vad ideea de fapt, iara comentez si ma enervez doar de dragu de a fi un student impotriva a ceea ce vrea scoala sa ma invet.

V-as explica mai multe legat de materia asta si de ce sunt nervoasa, dar inchei inainte de a da totul din "casa".

luni, 9 noiembrie 2009

Primul task

intalniri, mailuri, idei si emotii pentru indeplinirea primul task.

Raluca si Dea ne-au cam tras de manuta la inceput, dar pe parcurs am inceput sa reactiuonam si noi. De fiecare data cand ne intalneam, normal in fata facultaii de mareketing, ne mai vedeam cu 2 sau 3 echipe ASER-iste care cautau un loc pentru rezolvarea taskului. La prima intalnire, am venit cu ideile, am ras cu gura pana la urechi, ne imaginam deja cat de haiosi vom fi si am si hotarat pe ce idee mergem. Ca sa stiti si voi, taskul suna ceva de genu, "Socheaza-ne cu...", adica sa luam un produs si sa-i gasim o noua intrebuintare. Zis si facut, normal ca m-am intrecut pe mine si am venit cu o idee creata numai buna de indreptat, daca tot sunt fan placa, de ce sa nu folosim placa pe post de gratar si sa facem mici la gratar, sub sloganul "Nu au cum sa nu iti placa micii la placa".
Ne-am intalnit si a doua zi, am fixat anumite probleme, am pus in mare "campania" pe foaie, ne-am distrat iar si iar de ideea noastra mareata si ne-am impartit intr-un fel sau altu sarcinile. Kike a fost un dragut dracusor, care i ispitea pe baieti cu ideea de a folosi placa fetelor pentru prajirea micilor, am avut si o veioza, o oglinda, care realiza imaginile fetei care se oglindea, nu au lipsit fetele pitzi care ieseau in club si baietii care jucau table. Noi am vrut sa transmitem spiritul nonconformism care ar trebui sa ne cuprinda pe toti, o lume "perfecta" am zis noi, in care caminul este un loc modern in care baietii si fetele impart aceasi camera. Alex s-a ocupat de spot, iar eu de slide.
A venit ziua de vineri, ne-am intalnit pentru ultimele detalii, ne-am luat maicile, sau ele ne-au luat pe noi si am plecat spre 2013 (pentru cei care nu stiu, asta e o sala din cladirea ciberneticii unde se tin majoritaea prezentarilor). Acolo ne-am intalnit cu ceilalti aseristi, ne-am agitat putin si de la ora 17 am ras continuu 2 ore, toate prezentarile au fost foarte funny, am vazut telefonulmobil perfect sub forma de geamantan, ochelarii care iti dau o alta perspectiva a vietii, pastilele care iti dau neuroni, dopuri pentru impodobirea bradului de craciun si altele care nu mi le mai aduc aminte, dar toate au avut acea chestie care nu te lasa sa nu razi.

Prezentarea noastra a iesit bine, la inceput lumea nu stia ce produs avem, ce vrem sa facem. Am inceput cu un slide serios si pe parcurs am dezvaluit ideea noastra mareata. Baietii au jucat cel mai bine si nu mai imi aduc aminte toate aplauzele si fetele celor prezenti, dar stiu ca atunci cand Alex a pus micu in placa lumea era cu gura la urechi si cu ochii mari. Ne-am atins scopul si ne-am distrat toata seara.

Mentorii nostri, Dea si Raluca ne-au fost alaturi si ne-au spus ca am fost draguti. Sunt sigura ca asa a fost. Cu toata distractia si cu toate ideile, eu am inceput sa ma acomodez la ceea ce inseamna lucrat in echipa, desi nu am fost extrem de multumita de cum ne-am descurcat, dar invatam si inca cateva prezentari si nu o sa mai fug de vorbitul in public si de prezentarea proiectelor.

Acum urmeaza taskul 2 si alte intalniri, zeci de mailuri primite si trimise, ras, scurtarea intalnirilor pentru pupici, proiecte si teme la facultate facute pe ultima suta de metrii, cafea si agitatie.
O saptamana cat mai usoara :)

joi, 5 noiembrie 2009

Cele mai grele decizii

Nu scriu postu asta cu un anumit motiv, pentru ca acuma mi-as fi dat seama ce decizii importamte am luat sau daca am luat deciziile bune la momentul potrivit, ci pur si simplul m-am gandit ca e un bun subiect de abordat.

Daca ne gandim la definitia din dex o sa ne dam seama ca de multe ori incalcam definitia si luam hotarari fara a sta sa le analizam, fara sa examinam situatia, fara sa fim fermi si hotarati. Facand toate asta, incalcam legea dexului si folosim cuvinte fara sa intelegem ce inseama ele?

Luam decizii de la varste destul de fragede, atunci cand parintii ne pun sa alegem daca vrem o bomboana sau o ciocolata, pentru ca nu avem voie prea multe dulciuri si noi trebuie sa hotaram ce ne place mai mult, actionam din instinct, decidem gandindu-ne la un singur factor, cand de fapt lucrurile erau mai complicate, nu suntem fermi de cele mai multe ori pe decizia care am luat-o si mai ales, sunt dati in care nici nu realizam ca de fapt am luat o hotarare care ne va influenta intr-un mod sau altu.

Ce decizii majore avem de luam in viata? O sa ma raportez la mine si la cum vad eu lucrurile.
  1. prima decizie e cum am zis mai sus, la varsta de 5-6 ani in care trebuie sa alegem acel lucru dulce care chiar ni-l dorim.
  2. pentru mine a fost un moment important mersul la gradinita. Atunci a trebuit sa decid ca sunt un copil care a crescut si poate sta fara parinti, ca sunt convinsa ca se vor intoare dupa mine si dupa o saptamana am luat si decizia de a nu ma mai despartii de mama cu lacrimi in ochi atunci cand ma lasa la gradi.
  3. vine clasa intai, vrem sa fim frumosi si sa ne uimim colegii cu uniforma si caietele noastre, cu creioanele cool, chiar daca noi nu intelegem de fapt ceea ce se intampla cu adevarat, ca de atunci incepe perioada aia care nu se va termina prea curand si luam decizii legate de uniforma, de rechizite si tot ceea ce ne mai cumpara parintii, pentru ca atunci suntem destul de "mari" pentru a decide ceea ce ne place
  4. o alta decizie importanta a fost pentru mine, daca am voie sau nu sa il plac pe colegu ala dragut de clasa, cum adica sa ma joc cu el si sa il si plac. Era o vreme dificila pe atunci, dar totusi am trecut si peste asta
  5. a insemnat mult pentru mine sa reusesc sa merg singura la piata sa cumpar bomboane si alte prostii din banii care i primeam ocazional, a fost dificil sa imi inving teama de a sta singura si de a aprinde aragazul, au fost decizii care a trebuit sa le iau poate chiar daca nu imi doream asta.
  6. apoi a urmat decizia aia extrem de importanta, i acord prietenia baiatului, acept sa ma pupe sau nu?
  7. am decis la ce liceu vreau sa merg, mi-am luat inima in dinti si mi-am parasit satu, am reusit sa merg singura cu autobuzu, am invata sa circul in brasov cu ratb-ul
  8. am luat hotararea ca sunt tampenii pe care parintii nu trebuie sa le afle (asta cred totusi ca o luasem mai de mult )
  9. am decis sa dau la ASE si mai ales ca vreau la Bucuresti, poate a fost o chestie involuntare, pentru ca toata lumea pleca sa studieze altundeva, era un trend in liceu sa mergi altundeva la facultate, ca si cum ai face facultatea la tine in oras si devii un nimeni
  10. am decis ca vreau sa stau cu fetitele in apartament si ca vreau sa ma adaptez la ceea ce inseamna viata de capitala
  11. anu asta am hotarat ca vreau sa stau la camin, desi nu am fost extrem de convinsa
  12. am fost sigura cand am decis ca vreau sa fac voluntariat si sa ma alaturi unei asociatii studentesti
  13. acum 9 luni am luat decizia de a-mi face un blog in care sa scriu periodic
  14. intre toate aceste perioade am hotarat ca e bine sa suferi un timp pentru a te departa de ceva ce inseamna doar obisnuita si atasare

Continui sa iau hotarari si inca nu sunt convinsa ca iau deciziile care trebuie si de faptul ca constientizez cu adevarat momentele in care se petrec aceste lucruri.

Voi cate decizii importante ati luat pana acuma ?

miercuri, 4 noiembrie 2009

Taxiul

Ieri am trait o experienta noua. Stiti cum e, de multe ori auzim si citim multe chestii, da niciodata nu suntem si noi personaje la toate acele intamplari.

Ok, asta am patit eu ieri. Am trait o exeprienta noua cu taxiul. Stiam ca soferii din Bucuresti sunt cam nervosi la ore de varf si mai ales in conditii de vreme mai putin placute. Ieri, dupa intalnire cu ASERistii, dupa ce am ras si am hotarat in linii mari ce si cum vom prezenta vineri taskul, am plecat cu cele 4 fete care stau in acelasi minunat camin ca si mine, cu taxiul.
Stiam ca va fi aglomerat, pentru ca era ora 8 si mai ales pentru ca ploaia era deja prezenta. Ne suim in taxi, taximetristul parea om normal. Dupa cateva minute de asteptat in trafic, dupa cateva strazi aglomerate si intersectii lungi, cand incepe si noi sa ne miscam, nenea taiximetristu pune frana brusca. Frara sa imi dau seama de ce se intampla, convinsa ca iara stam si asteptam, vad taximetristu nervos ca iese din masina.
Ok, urmeaza showul, unu smecher cu masina a iesit de pe o straduta ca idiotu, el vroia sa faca stanga si uite asa a taiat 2 benzi si a ramas blocat pe banda noastra de mers. Taximetristul nostru s-a dus la masina lui nervos, injura, tipa si mai mai ca il scoate pe ala din masina sa il ia la bataie. Interesanta lumea asta de sofer.

Nu credeam ca o sa ajung sa o vad si pe asta, dar iata ca Bucurestiul, imi ofera de toate, ca doar pentru asta am venit aici la capitala ca sa imi largesc orizonturile.
Acuma ca sa analizez situatia, desi nu sunt eu fan taximetristi, tipul chiar avea dreptate. Ma enerveaza extrem de tare oamenii asta care cred ca sunt cool si smecheri doar pentru ca ei pot incurca circulatia si pentru ca au aceea atitudine ca ce daca intru si eu, oricum e aglomeratie, oricum ma vor lasa sa intru. Nu, oamenii ca astia trebuie lasati fara permis, in mare si aglomeratia asta e data de astfel de oameni.

Cum as reactiona eu daca as fi in astfel de situatie, probabil as incepe sa plang la volan si mi-as pune inchiderea de siguranta, dar daca gandim realist, probabil niciodata nu as conduce in Bucuresti si mai ales intr-o astfel de aglomeratie.

Rabdare multa la volan si la cat mai putini soferi cool ca cel din povestea mea.

marți, 3 noiembrie 2009

Weekend ASERist

Pentru inceput am chef sa ma plang, sunt asa de ocupata. De vineri nu am stat mai de loc, am alergat dintr-o parte in alta, am cunoscut foarte multi oameni si raceala tot nu mi-a trecut. Inca nu am intrat in panica si nu mi-am format idei ciudata ca as avea gripa porcina, deci mai tusesc, imi curge nasu, nasu mie imi curge tot timpul anului, deci nu il mai pun la socoteala, nu am febra si nici dureri musculare, deci e exclus sa am gripa.

Sa va povestesc unde am fost vineri si ce am facut in weekend. Weekend-ul a inceput cu o prezentare ASER la Orange, ni s-au prezentat departamentele, am fost intmpinata de Raluca, mentorul meu, care spre uimirea mea imi stia numele, mi-am cunoscut grupa cu care voi lucra in perioada de proba, am cunoscut-o pe Andreea cel de-al doilea mentor, ne-am distrat cu Iulian si am socializat.

Sambata am fost la cea de-a doua inlanire ASER, un fel de team building, am aflat povestea lui fish, am indeplinit si primul task, la care ne-am descurcat grozav, iar duminica m-am aranjat, mi-am calcat rochita si am mers la primul party ASER. A fost o petrecere cu masti pentru noi, bobocii. Fiecare masca era mai frumoasa ca cealalta, Ioana m-a imprumutat cu cea mai draguta masca si atmosfera din club/bar a fost foarte reusita. Oamenii astia stiu si sa se distreze, contrar ideilor mele ciudate de pana acuma despre asociatiile studentesti .

Sper sa nu devin prea obsedata si sa povestesc de acuma numai depsre ceea ce se intampla si ce fac in asociatie, dar trebuie sa ma suportati macar in cele 3 saptamani de proba, promit sa nu devin prea insistenta. Acuma lucram in echipa la primul task si vineri abia astept prezentarea, pentru ca am depasit putin barierele imaginatiei si avem o idee mareata cu care speram sa amuzam pe cei prezenti.
P.s: am pus o poza de la petecere, sa cunoasteti mentorii si o parte din echipa :)

vineri, 30 octombrie 2009

Super mall-ul din Cotroceni

Hai sa va povestesc unde am fost ieri seara. Surpriza surpriza, am fost sa ma minunez de mall-ul care s-a deschis la Cotroceni, AFI PALACE COTROCENI.

M-am intalnit cu Radu, ne-am urcat in autobuz si ploaia a inceput. Dupa jumate de ora de mers cu autobuzu de la Universitate la Eroilor, Radu m-a tras de manuta sa mergem sa luam metroul, pentru ca in stilul asta mai ajungeam la mall a doua zi. Eram nervoasa din cauza ploii, pentru ca Radu niciodata nu reuseste sa faca si el un plan inainte de a pleca undeva, pentru ca nu accepta alta idee si pentru ca nu i place sa se gandeasca pentru ce se poate intampla in urmatoarea jumatate de ora.

Si uite asa am ajuns la mall.


Eu aveam o impresie deja formata de ceea ce voi vedea si ce voi gasi atunci cand voi ajunge acolo. Deci, eram sigura ca mall-ul va fi pe jumatate gol, ca muncitorii vor fi inca prezenti, ca lumea va fi intr-un numar extrem de mare si ca magazinele vor fi destul de prost organizate.


Surpriza, intram in mall. Intr-adevar nu e gata, dar e intr-un stadiu destul de bun, primul meu gand se stinsese. E imens mallul, e mai mare ca cel din Baneasa si cred ca va devenii mall-ul meu preferat. Deci, cand vrei sa iti cauti tzoale si vrei sa nu umblii prin 10 mii de magazine si pe strazi si autobuze, iti sui fundu in metrou, cobori la Politehnica, mergi 5 minute pe jos si ajungi in raiul hainelor si a magazinelor. Scoti cardu si iti cumperi tot ce iti doresti.
Erau multe magazine, multi oameni, dar totusi nu parea atat de aglomerat din cauza imensitatii mallului. Partea cu salile de cinematograt nu era gata, erau multe localuri dragute unde sa bei sau sa mananci ceva pretty.


Eu ieri mi-am gasit si am facut prostia sa si probez cea mai draguta rochie care poate exista in acest moment. Deja am ales, va fi rochia care o voi purta de rev, chiar daca o sa merg intr-un loc frumos, chiar daca voi merge la cucuietii din deal. Va inchipuiti ce trista am plecat din mall, iar am facut cea mai mare gresala, sa vizitez mallul in cele mai sarace zile ale mele.


Cam atat pe ziua de azi, acuma plec la intalnirea ASER.
Cat mai multe petreceri nebune de Haloween! :)

P.S: pentru ca am vazut ca lumea intra pe blogul meu si cauta cum pot ajunge la mall cotroceni, va zic cum am ajuns eu :

  1. te sui in metrou, mergila statia Eroilor, cobori, iesi de la metrou si trb sa vezi caminele Poli, parca caminul Leu, traversezi de 2 ori, si ajungi pe partea cu mall-ul, mai mergi cateva minute drept si ajungi la mall, nu ai cum sa il ratezi
  2. iei de la mall Plaza tramvaiul 25 si cobori acolo unde vezi o chestie imensa, ala e mall Cotroceni.
  3. daca nu ati inteles, atunci luati taxiu :D

miercuri, 28 octombrie 2009

De ce se enerveaza oamenii

De ce se enerveaza omanii din Bucuresti ? Raspunsul e simplul fapt ca ei se afla in Bucuresti, in orasul in care vrei nu vrei trebuie sa te enervezi.

De ce ma enervez eu cel mai des in Bucuresti ? Din cauza oamenilor nesimtit, ma supara aglomeratia, ma supara faptul ca oamenii se imping, ca se uita stramb la mine, dar cel mai tare ma enervez atunci cand vad nesimtire peste tot. Cum definesc eu nesimtirea? Acea insensibilitate care iti este expusa in fata, acea raceala si indiferanta pentru cel din jur. Ma enerveaza cand sunt calcata si impinsa doar ca altu sa stea bine, desi este loc pentru toata lumea. Cand e aglomeratie inteleg si nu am pretentia sa fiu tratata regeste.
Ma enerveaza cand oamenii se baga in fata mea atunci cand stau la coada, ma enerveaza sa vad oameni care injura si vorbesc urat, ma enerveaza oamenii care scuipa pe strada si cei care molfaie guma in moduri cat mai personale.
Sunt dati in care pot sa trec nepastoare peste astfel de gesturi, dar asta doar din cauza oboselii sau daca chiar am avut o zi extrem de proasta din toate punctele de vedere.
Cum reactionez cand ma enervez? De obicei ignor sau imi pun privirea de om superior si cu siguranta nu mai zambesc, pentru ca oricum sunt prea iritata.

De ce se mai enerveaza oamenii din Bucuresti ?
Din ceea ce am vazut eu, bucurestenii se enerveaza cand asteapta prea mult un mijloc de transport, cand stau la semafor si nu se mai face culoarea verde. Reactioneaza ciudat atunci cand li se pare lor ca sunt nedreptatiti, cand cineva le zambeste si ei sunt prea insensibili la ratb. Se enerveaza cand le sunt ceruta informatii sau date concrete, in principiu cand cineva i abordeaza pe strada, straba din nas cand ziarele de scandal dezvaluie noi stiri despre vedetele lor favorite, cand nu gasesc ziare la metrou, cand nu sunt serviti asa cum vor.

Au si ei o anumita dreptate in unele privinte, dar ar putea sa treaca mai repede peste astfel de momente si sa zambeasca mai des.

Keep smiling !

marți, 27 octombrie 2009

poveste despre asociatie

Si cine zicea ca sunt cea mai mare lenesa si ca nu pot pot invata sa accept sa lucrez si sa fac parte dintr-o echipa ?Oficial inca nu fac parte din randul ASER-istilor, dar simt ca am pornit cu dreptul si karma mea e perfecta pentru a ma ajuta sa fac tot ceea ce mi-am propus.

O sa scriu toata povestea. Stiti postul in care povesteam ce inseamna asociatiile studentesti si faptul ca voi incepe sa devin un om din ce in ce mai preocupat? Ok, asta a fost toamna cand chiar am reusit sa descarc formularele si sa le iau incet incet la completat. Si dupa ce le-am descarcat pe toate, si am intrat de pe un site pe altu si dupa ce am analizat in detalii fiecare asociatie, m-am pus la tastat si la completat formulare. Am avut grija sa trimit fiecare formular inainte de termenul limita, am mers si la prezentarea ASER si am asteptat mailul cu invitatia la interviu.

Am mers la primul interviu de grup la ASER, interviu ce s-a tinut la cafeneaua (sala de lectura) de langa Facultatea de Comert, am dezlegat povesti, am vorbit unii peste altii doar din dorinta de a ne afirma, am incercat sa gasim cele mai pompoase cuvinte pentru a impresiona, iar ei s-au purtat cu profesionalism.
O alta zi, un alt interviu. Interviu individual la BOS. Caut sala ce se gasea dupa usa magica a ASE-ului, intr-un loc bine destinat profesorilor. Acolo m-am intalnit cu 2 oameni extrem de zambareti si deschisi. Am ras, am glumit, am raspuns la intrebari si am iesit zambaind pe usa.
Vineri, dar nu ultima zi de interviu, am ajuns in Moxa pentru interviu individual la VIP. Am dat de persoane cunoscute, am avut cel mai ciudat interviu, asta doar pentru ca una din persoanele care ave rol de HR era o persoana cu care m-am cunoscut printr-un prieten comun, asta ca sa mi se demonstreze ca lumea chiar e mica.
Sambata a urmat interviul individual la ASER. De data asta mi-am luat putin inima in dinti, am zambit mai tot interviul si am primit acelasi zambet din partea lor.
Duminica a fost un interviu extrem de amuzant la BOS, proiect in echipa. Daca va asteptati ca echipa BOS sa fie business tot timpul va asigur ca va inselati, pentru ca ei stiu sa fie zambitori si amuzanti atunci cand este cazul .

Am primit mailuri cu raspunsuri, am analizat din toate puncetele de vedere unde as vrea sa fac parte si am hotarat ca ASER-ul este mai aproape de felul meu de a fi.

Daca pana acuma incepusem sa scriu din ce in ce mai rar, probabil in cele 3 saptamani de proba voi scrie si mai rara, dar pana la urmatorul post pe blog wish me luck !

luni, 26 octombrie 2009

apartamentul din Berceni

Intalnindu-ma astazi cu Didi intamplator prin facultate si meditand in metrou la viata mea de anu trecut, brusc mi s-a facut dor de apartamentu de la parter situat in Berceni. Era un apartament urat daca il privai asa din exterior, dar cand intrai in el, intrai de fapt in lumea cea pretty a fetitzelor.

Imi e asa de dor sa stau cu fetitzele la un ceai si sa ne uitam la emisiunea aia dubioasa cu nasterile , imi e dor sa ne adunam in bucatarie si sa ne scoatem mancarea si sa ciugulim cate putin din toate, imi e dor sa aud crantanitul Danutei la cereale si sa fac cu Didi glume pe seama Danutei. Eu niciodata nu fac glume bune, dar si Didi a fost de acord cu mine, glumele legate de Danuta sunt cele mai reusite glume ale mele.


As vrea sa am iara biroul meu unde sa imi pun toate pixurile, toate cartile si dosarele, sa merg la Didi si sa i cer corectoru, sau sa bat la usa lu'Danu doar ca sa vad ce face. As avea chef sa ne uitam la un film, sa ne strangem ultmii banuti si sa ne luam Cola si chipsuri, as vrea sa bata Didi la usa si sa imi aduca ciocolata si sa intrebe diminiata daca vrem cafea. Sa ne adunam in bucatarie si sa vorbim toate tampeniile, sa povestim , sa radem si sa ne plangem.

joi, 22 octombrie 2009

la etajul 5

Am fost intrebata zilele trecut de Cristina, una din fetele cu care impart camera de camin de ce nu public ceva pe blog si despre minunata nostra camera in care convietuim de 3 saptamani. Ok, astfel m-am hotarat ca e momentul sa povestesc despre fete si despre camera de la etaju 5.

O sa scriut tot ce imi vine in cap, fara a avea o succesiune a faptelor sau a ideilor.

Sa va povestesc cum e camera mea. Este o camera micuta, dar primitoare. Este o camera curata si destul de organizata, desi fiecare si-a adus destul de multe lucruri. Marea mea problema inainte sa ma mut la camine era ce voi face cu hainele mele multe care nu imi vor incapea in dulap. Dar se pare ca am reusit sa rezolv problema. Eu sunt fericita posesoare a unui pat la etaj, si a unei scari pe care o injur zilnic in sinea mea pentru ca e ba prea rece, ba ma doare talpa cand calc, ba nu am loc sa ma desfasor. In prima noapte in care am dormit sus aveam mereu impresia ca voi cadea, dar acuma chiar imi place sa stau sus, pentru ca nu esti mereu vazut de ceilalti, daca iti doresti putina singuratate, iar eu mai profit cate o data si cer chestii de jos, doar pentru simplul motiv ca sunt sus si sa nu mai cobor.

Tot in mica noastra camera avem 2 mese. Una extrem de instabila si una pusa in fata geamului. Masa pusa langa geam e extrem de prost situata, pentru ca domnii care au pus jaluzelele au uitat ca viitorii studenti trebuie sa foloseasca masa nu doar sa fie un lucru pus ca sa fie, asa ca au montat jaluzelele astfel incat sa ocupe jumatate de masa.

O alta problema este legata de faptul ca studentul ASEist nu poate face un dus cand vrea ci doar in anumite zile si la anumite ore. Aici la etaju 5, parca la capatul pamantului apa este tot mai rara, pentru a se incalzi astepti cateva minute bune, si pentru a avea presiune trebuie sa faci dus diminiata devreme pana la ora 12, maxim 15. Dupa ora 15, daca prinzi presiune la apa trebuie sa te consideri o persoana extrem de norocoasa.

Ma mandresc cu faptul ca am baie in camera si cu faptu ca am balcon. Ce urasc cel mai tare la camera e faptul ca in zilele cu soare razele patrund dis de diminiata in camera si sunt extrem de puternice.

Sa va povestesc despre fete.
Cristina e in serie cu mine si e fericita posesoare a unui pat de jos. Ea e si prima persoana din camera cu care am comunicat. Cu ea plec de fiecare data la facultate, ea e cea care trece peste orice inhibitie si se mai proste.
In cel de-al doilea pat sta Cami, o fata finuta, in anul 3 si cu puteri supranaturale. De ce zic asta? Pentru ca intr-o zi ajung in camera de camin, arunc o privire si vad ca sunt singura. Ma plimb prin camera, vorbesc la telefon, mai stau putin, iar mai vorbesc, iar la un moment dat vad ca ma striga Cami din pat. Deci nu eu sunt nebuna ca nu am vazut-o in camera cand am intrat, ea e cea care are puteri de a se translata si de a speria oamenii.
Iar in celalalt pat de jos sta Ioana, sau cum am povestit la lume, fata care a avut apendicita. Ioana a aparut cu o saptamana mai tarziu in camera, pentru ca saracuta a trebuit sa se opereze de apendice.

Inca suntem in operatiunea de comunicare si de cunoastere, dar din perspectiva mea cred ca ne vom intelege bine si ca vom putea comunica si convietui in camera de camin de la etaju 5.

p.s: pentru cei care vor sa prinda patul de jos la camin, recomandarea mea e sa mearga cu 2 ore inainte si sa stea la coada, pentru ca asta demonstreaza ca iti doresti cu adevarat sa stai jos si sa nu fi nevoit sa urci pe scarita pentru a pune capu pe perna :)

luni, 19 octombrie 2009

Drumul

In weekend mi-am luat bagajele si am plecat la mult iubitul meu oras.

Am fost fericita ca am avut posibilitatea de a merge cu masina si de joi imi facusem primele planuri. In capul meu se formase o idee ce dadea spre o tenta de roz, urma sa plec in jur de 17, pe la 17:30 ieseam din Bucuresti, pentru ca evitam momentul de maxima aglomeratie de la ora 18 si 19, pe drum recuperam cele 30 de minute pierdute cu aglomeratia de la iesire, mergeam fulger spre Brasov in 2 ore jumate si la 20 eram acasa. Dar cum lumea in care traim e mai mult neagra si gri inchisa, normal ca planul meu perfect a fost dat peste cap.
Plecarea a avut loc la cat programasem, adica la 17, dar iesirea din Bucuresti a durat bublul minutelor la care ma gandisem eu, intersectii aglomerate peste semafoare la fel de pline, nervi de trafic si gata iesirea s-a facut. Ceea ce nu am luat eu in calcul a fost faptul ca la intrarea in Ploiesti s-a facut un giratoriu pus strategic pentru a fluidiza traficul, ceea ce a si facut, pentru a intra in Ploiesti am stat o ora, adica ne-am tocat nervii timp de o ora, pentru 10 kilometrii. Ce ma enerva cel mai tare e faptul ca unii, stiti voi conducatorii aia smecheri care ei de ce sa fie fraieri si sa stea la coada, nu coada e pentru loseri . Asa ca soferii astia extrem de destepti se bagat in toate santurile, ieseau din coada si dupa stricau iar bunul mers pentru a intra si ei in randul soferilor, si uite asa din starea de nervi am ajuns la rasete isterice si la injuraturi.
Dupa mandul Ploiesti, ce s-a terminat cu o mancare sanatoasa la MC am ajuns dupa 2 ore jumate la mine in sat. Fericire mare ca in 5 ore am ajuns acasa.

Nu va povestesc cum a fost acasa, pentru ca a fost prea scurt si inca sunt trista.

Duminica, drumul spre capitala a fost la fel de lung ca de obicei, da de data asta l-am facut cu trenul. Un drum Brasov- Bucuresti cu trenu se face in maxim 3 ore, asta teoretic, pentru ca in realitate lucrurile nu stau chiar asa. Trenul la Brasov vine cu o intarziere de 10 - 40 de minute, iar pana la Bucuresti are mai multe opriri pe camp pentru a astepta trecerea altor trenuri, asa ca pana la Bucuresti isi mai realizeaza o intarziere de 40 de minute, chiar mai mult. Ca sa va faceti o idee, despre ce inseamna calatorie cu trenu: trenul la care mi-am luat bilet pleca la 16 si ajungea la 19, dar in realitate eu am plecat la 16:10 si am ajuns la 20:30, deci doar o intarziere de doar 100 de minute. Sa tot te plimbi cu trenurile din Romania.

Ce mi-as dori cel mai mult, sa existe autostrada pana la Brasov, sau cel putin sa nu mai fie drumul meu spre casa plin de masini si oameni care evadeaza in weekenduri, sa nu mai fie iarna si oameni pasionati de zapada si de munte.

marți, 13 octombrie 2009

Aceasi manipulare psihologica, dar la o diferenta de 79 de ani

Astazi m-am hotarat sa nu iau tema de la "Managementul calitatii" ca pe o povara, ci sa scriu eseul ca si cum as posta pe blog. Mi-am ales tema despre care voi discuta, m-am documentat si am dat startu la apasat taste.
Putem vorbi despre asemanarile dintre cele doua crize, cea din 1929 si cea din 2008 ? Poate solutiona criza istoriei comuniste pe cea actuala ?
Recesiunea economica actuala a aparut si evolueaza cu totul diferit fata de criza care a aparut cu 79 de ani in urma. Cauzele recesiunii din 2007-2008 nu sunt aceleasi cu cele din 1929 - 1930. Mecanismele institutionale de interventie au evoluat in ultimele decenii, structura economiei mondiale s-a modificat profund, iar statele colaboreaza intre ele, ceea ce in 1929-1930 nu s-a intamplat. Totodata, actuala criza pare sa fie controlata, dar cu un cost destul de ridicat.
Daca luam in vedere factorii de natura psihologica, manipularea, fara indoiala ca pot aparea asemanari intre cele doua crize economice, astfel ca orice perceptie negativa determinata de manipularea publicului prin vehicularea anumitor informatii, unele avand baza reala, poate declansa un colaps al pietei financiare. Dupa care, se produce efectul de bulgare de zapada. Cu alte cuvinte populatia poate fi stimulata prin diferite forme sa reactioneze si sa realizeze lucrurile intr-un anumit fel. Cu toate ca efectele crizei si cauzele ei sunt abordate de cele mai multe ori din perspective psihologice, nu trebuie sa uita ca reprezinta un factor, dar nu cel hotarator in declansarea urmatoarelor efecte.
Deoarece in anii '29-30 cultura economica era diferita, nimeni nu si-a pus in acel moment nevoia si intentia unei colaborari pe plan international sau interventia pe piata financiara. Acum statele sunt impinse sa se sustina reciproc, avem redistribuiri pe plan mondial, astfel lucrruile pot fi controlate intr-un alt mod, mai bine, ceea ce in recesiunea economica din 1929 nu s-a intamplat, existand astfel efecte negative in plan politic. Si astazi exista astfel de tari, care nu accepta o colaborare si se simt in stare sa faca fata singure unui pericol economic. Astfel de state sunt cele nedemocratice, sau le putem numi de tip mafiot, cum este Rusia sau unele tari musulmane.
Recesiunea actuala poate insemna aparitia unui nou cilcu economic de termen lung, avand ca premisa dezvoltarea si revolutia tehnologiei.
Recesiunea din 1290-1230, a avut loc din cauza imprumuturilor mari ce vizau operatiile speculative. Populatia cu economii, bancile si firmele investeau masiv in titluri corporative, speculand la bursa pe termen scurt, bazandu-se pe obtinerea unui castig mau bun dintr-un randament ridicat al valorilor mobiliare comparativ cu dobanda bancara. Astfel masura de crestere a ratei dobanzii adoptata de FED a restrans pas cu pas masa monetara din economie, ceea ce a condus la declansarea unei crize de lichiditate pe termen scurt, intr-un moment in care volumul tranzactiilor la bursa de valori atingea maxime istorice, iar cei ce jucau nu ma puteau sa-si inchida pozitiile intrucat, din lipsa de bani, nu gaseau cumparatori. Prin urmare, FED nu a anticipat corect miscarile in piata de capital pe termen scurt si nu a tinut cont de platile ce urmau sa se faca in luna octombrie. Ar fi trebuit sa se micsoreze rata dobanzii ca sa evite o criza de lichiditate. Numai ca a procedat exact invers. Dupa un maxim istoric in 3 septembrie 1929, Bursa de Valori din New York a scazut cu 17%, dupa care a inceput sa recupereze, dar pe un curs fluctuant.
Astfel, criza din 1929 a aparut datorita cresterii ratei dobanazii si aplicarii unor masuri care au dus la contractia comertului international, aplicarea unor masuri necorespunzator si proasta comunicare intre diferite organizatii politice ale statului american.
Economistii din Romania (ca de altfel si din alte state) au considerat problemele economice ale anilor 1929-1930 ca niste dificultati trecatoare. De-abia treptat s-a impus ideea unei crize economice de proportii. Efectele crizei insa se faceau deja simtite: inca din 1930 incep sa lipseasca banii necesari pentru plata functionarilor publici si ale ratelor de returnare a datoriei externe. S-a incercat rezolvarea problemei prin sporirea impozitelor, lucru care nu a dat deloc rezultate. Ca masura de redresare s-a incercat diminuarea salariilor ("curba de sacrificiu") si un imrpumut extern, dar criza se adancea, iar la sfrasitul lui 1931 s-a incercat o noua diminuarea salariala de aproximativ 10%. Lipsa protectiei sociale a dus la o sitatie dezastruasa in ceea ce privea muncitorii. Criza a continuat si in urmatorii ani, iar in 1932, guvernul a reusit pentru prima data sa plateasca la timp salariile la zi.
Ca peste tot in Europa au fost si beneficiari ai crizei, astfel ca pe aceasta perioada si-au imbunatatit imaginea politica cele doua grupari, si cea legionara, dar si cea comunista, acuzandu-i pe politicieni si sistemul politic pentru agravarea situatiei economice.
Criza din 2007-2008 isi are sursa in expansiunea creditului ipotecar, incurajata de micsorarea repetata a ratei dobanzii de FED, in modificarea legislatiei bancare si in creditarea populatiei cu venituri mici pentru achizitia de case. Criza prin care trecem in prezent este provocata tot prin masuri de ordin interventionist, dar aplicate pe un interval de timp mult mai mare decat in anii 20-30 si care acopera unul sau mai multe cicluri economice de durata scurta sau medie
In privinta masurilor de diminuare a efectelor unei crize, iarasi exista diferente. Tarile occidentale colaboreaza pentru diminuarea efectelor crizei de pe piata financiara. Masura de salvare a sistemului bancar se aplica diferit de la tara la tara. SUA prefera un model mai liberal de salvare a sistemului bancar, pe cand europenii unul mai socialist, dar altfel decat s-a prezentat in presa romaneasca.
Astfel, exista o criza a iesirii din criza?

luni, 12 octombrie 2009

Noaptea devoratorilor de publicitate

Asa cum v-am spus vineri am mers la "Noaptea devoratorilor de publicitate". Am avut de ales intre a merge la o noapte plina de publicitate sau la una plina de animatie, adica la anim'est . Dupa o scurta discutie am ajuns impreuna cu Radu la concluzia ca vineri va fi o seara perfecta pentru multa multa publicitate. Cumpararea biletelor a picat tot pe mine, pentru ca, se pare ca Radu are o viata mult mai ocupata ca a mea. Dupa lungi plimbari si cautari am achizitionat biletele si am asteptat sa se faca seara pentru a ajunge la Sala Polivalenta.
Ma intalnesc cu Radu, ne luam de manuta si plecam spre locul cu pricina. cand ne apropiem vedem multimea de oameni, nu eram inca convinsi ca spectacolul se va tine in are liber sau in sala. Dupa cateva minute de asteptari ni se deschid usile si putem intra. Eu deja imi facusem putin loc prin multime, pentru ca de data asta vroiam sa prind si eu un loc bun si sa nu mai fiu nevoita sa suport toate chinurile prin care am trecut la concertul Madonnei. Cel mai fericit moment al meu a fost cand am intrat in sala si ochii mei se tot mareau de fericire cand am vazut ca puteam sa aleg orice scaun vroiam. Nu am stat prea mult sa analizez posibilitatiile mari de alegere si ne-am pus acolo unde lumea deja se aglomerase, in locurile din fata scenei.
Dupa 2 ore de stat si vorbaraie, de urmariri si plictiseala, s-a hotarat si Chirila sa urce pe scena si sa cante. Spectacolul lui Tudorica a fost bun, parerea mea e ca putea si mai bine. Sala nu era chiar in cel mai mare extaz, probabil si de la nervii de a astepta 2 ore sa inceapa un spectacol care era programat la o alta ora. Dar se pare ca asta e moda, publicul sa fie un prost si sa stea sa astepte, pentru ca vedeta si spectacolul ce va urrma este extrem de important si merita oboseala. Eu am fost multumita ca am avut unde sa imi tin funduletu, ca am avut cu cine sa vorbesc si sa impart plictiseala si oboseala.
Dupa ce Vama a dat tot ce a putut, Tudorica a cantat si a dansat, dupa ce l-au trecut toate transpiratiile (la propriu) si dupa ce a tinut un discurs asa cum stie el mai bine a parasit scena si publicitatea a inceput.
Dupa vreo ora jumate de reclame, dupa ce picioarele imi amortise, la fel si fundul, dupa ce pleoapele deveneau din ce in ce mai grele, dupa ce zgomotul era tot mai mic, a venit si prima pauza. Reclamele au fost bune, multe din Marea Britanie, mesajele erau clare si pe intelesul publicului, dar lipsea zgomotul, care trebuia sa ma tine treaza. Asa ca pe la ora 1 si jumatate, dupa ce Radu a reusit sa ma convinga de faptul ca mie chiar imi este mult prea somn, am luat un taxi si am abandonat sala Polivalenta.
In mare, chiar a iesit bine seara. Dar sa stai toata noaptea sa vezi reclame e putin prea greu, deoarece oboseala isi spune cuvantul.
Dar in principiu o sa merg probabil si urmatoarea data cand se va mai organiza "Noaptea devoratorilor de publicitate", iar baba din mine si-ar dori sa fie ziua tot evenimentul.
O saptamana cat mai usoara.

vineri, 9 octombrie 2009

Doar putin

Deci o scurta recapitulare a saptamanii mele. Alergare dintr-o parte in alta, mers la facultate, vizitat de cantina, comunicare cu multa lume, vizionat un film la 3 D ,putin somn, mers prin magazine si fericire ca am putut cheltuii banii.

In seara asta merg la "Noaptea devoratorilor de publicitate", maine ma gasiti in Baneasa prin mall si duminica lenevesc.

Cam atat. Week-end placut si luni promit sa revin cu amanunte de la spactacolul din seara asta.

miercuri, 7 octombrie 2009

Despre cantina

Sunt in criza de timp. Nici nu am inceput bine bucuresteala si deja sunt prea ocupata. Stiu ca imi place, dar as vrea sa ma vad cu atat lume sa ies in atatea locuri si nu reusesc deloc. Astazi mi-am dat seama ce imi ocupa tot timpul. CANTINA

Cantina este acel loc in care studentul mananca extrem de ieftin. Cat de bun este ramane la aprecierea fiecaruia. Parerea mea este ca mancarea e chiar buna.
Anul trecut cand mergeam la cantina petreceam destul timp la coada, dar totusi nu atat de mult incat sa ma plang ca pierd ore importante din viata mea stand la o coada imensa si asteptand sa imi iau tavita, tacamurile si apoi sa aleg din multitudinea de mancaruri. Dar anul acesta, cand sunt nevoita sa mananc mult mai des la pranz in minunata cantina, mi-am dat seama ca timpul meu o ia razna.

Ce imi place mie sa mananc cel mai mult in cantina aseistilor este ciorba. E atat de buna, si de ieftina incat urca semnificativ in lista cu mancare preferata. Nu imi place sa mananc carne, paste cu carne tocata, varza, si cam tot ce contine carne. Imi plac prajituriile pentru ca sunt rare, consider ca atunci cand le mai gasesc este zi de sarbatoare.

O alta problema a cantinei, in afara de coada imensa este numarul mic de mese. Dupa ce iti umpli tavita cu mancare, dupa ce iti iei apa si platesti, pleci cu privirea in cautarea mesei. Si dupa cateva aruncari de priviri, dupa ce te invarti cu tava de cateva ori, gasesti locul mult dori.

Si ce ma enerveaza pe mine la fel de tare ca imensa coada este modul in care se poarta casieritele. Tantiile alea sunt mereu nervoase si mereu duc lipsa de bani marunti. Vine si studentu cu banii lui multi si mari si ele nu au bani sa iti dea rest si mereu iti vorbesc cu ura si cu superioritate.

Dar cu toate aceste lipsuri, imi place sa mananc si sa vizitez din cand in cand CANTINA. Va recomand sa mergem cel putin o data in perioada studentiei. Merita ;)

duminică, 4 octombrie 2009

Prima zi

Prima zi de facultate din anul intai a fost ciudata. M-am trezit la cea mai neomeneasca ora, in jurul orei 6, am plecat destul de dezorientat cu Didi spre facultate si am intrat in sala imensa in care nu cunoasteam pe nimeni si speram sa nimeresc langa unul din viitorii colegi, ceea ce nu mi s-a intamplat. Am plecat la fel de dezorientat spre urmatoarea sala in care aveam seminar. Pentru mine facultatea era un loc extrem de imens, un loc ce parea aproape imposibil de strabatut, cu holuri pline de studenti, agitatie, zumzete si chipuri noi. Restul parca a venit de la sine.

Acuma sunt in patul de sus, in caminul de care am tot fugit, cu laptopul in brate si totusi nu atat de trista pe cat credeam ca voi fi. Ziua de maine nu va semana cu prima zi de facultate traita anul trecut, maine voi refuza sa ma trezesc devreme, maine voi pleca cu Andreea spre facultate, nu o sa mai caut salile, ci voi sti exact unde trebuie sa merg, nu o sa mai caut cu privirea colegii, de data asta vom rade si vom povestii si voi cauta chipurile pline de neliniste si dezorientare, doar pentru a-mi aduce aminte de cum eram eu in prima zi.

luni, 28 septembrie 2009

ce am mai facut

Stiu ca nu am mai scris de ceva vreme, dar tare ocupata am fost, au fost zile in care stateam de diminiata pana seara, zile in care imi oboseam piciorele in oras si zile in care faceam planuri si mergeam la cumparaturi.

In cele 2 saptamani in care nu am mai scris, mi-am facut cumparaturile si multele pregatiri pentru camin, pentru ca de anu asta intru in randul oamenilor care socializeaza si convietuiesc la camin. Recunosc ca am trecut prin diferite stari, de la extrem de speriata, la speriata si acuma la idei de de acceptare pentru ce va insemna somn cu inca cativa oameni in aceeasi camera, impartirea micii camere de camin, loc de mancare pe aceeasi masa in care imi tin cursurile si la care poate mai fac si eu cate un proiect, o tema. O sa trebuiasca sa imi tin toate hainitele intr-un dulap de marimea unei cutii, dar gandul ca banii de cheltuiala vor fi mai multi ca anul trecut ma face sa accept covnietuirea la camin mai usor.
Cel mai trist moment a fost cand am intrat in camera de camin si am vazut ca visul meu de a-mi ocupa patul de jos se stinsese. Am avut numai posibilitatea de a alege intre 2 paturi aflate la inaltime. Mi-am ales patul, mi l-am marcat si pe tren, in drumul sper casa m-am gandit si la beneficiile de a locui in patul de sus. Am gasit cateva motive, intr-adevar cam putine, dar inca mai lucrez la lista. Dupa o luna de supravietuire in camin, in patul de sus o sa va povestesc de avantajele si dezavantajele de care m-am lovit.

Ce am mai facut in cele 2 saptamani in care nu am mai stat la blogarit? Pai, am iesit in oras cu lumea cu care probabil nu o sa ma mai vad iara pana in vara viitoare. Am facut liste si cumparaturi pentru camin (asta a fost cel mai bun moment), am fost la Oktoberfest, m-am uitat la Friends, am stat cu Whity si l-am scos la plimbare pe Alfi si ieri am fost la gratar, am mancat snack-suri si am jucat remi.

Tot in saptamaniile astea am fost in Parcul Tei si in drum spre Brasov, in lunga calatorie cu trenu, am avut iar parte de o intarziere de 90 de minute si o oprire de 3 minute intr-un tunel, de ce oare, asta nu se stie, sa creeze panica si nervozitate in randul calatorilor.

Cam atat din micul meu oras.
Aaaa si sa nu uit , azi ma vopsesc satena inchis. pam pam, new look :)