la etajul 5

Am fost intrebata zilele trecut de Cristina, una din fetele cu care impart camera de camin de ce nu public ceva pe blog si despre minunata nostra camera in care convietuim de 3 saptamani. Ok, astfel m-am hotarat ca e momentul sa povestesc despre fete si despre camera de la etaju 5.

O sa scriut tot ce imi vine in cap, fara a avea o succesiune a faptelor sau a ideilor.

Sa va povestesc cum e camera mea. Este o camera micuta, dar primitoare. Este o camera curata si destul de organizata, desi fiecare si-a adus destul de multe lucruri. Marea mea problema inainte sa ma mut la camine era ce voi face cu hainele mele multe care nu imi vor incapea in dulap. Dar se pare ca am reusit sa rezolv problema. Eu sunt fericita posesoare a unui pat la etaj, si a unei scari pe care o injur zilnic in sinea mea pentru ca e ba prea rece, ba ma doare talpa cand calc, ba nu am loc sa ma desfasor. In prima noapte in care am dormit sus aveam mereu impresia ca voi cadea, dar acuma chiar imi place sa stau sus, pentru ca nu esti mereu vazut de ceilalti, daca iti doresti putina singuratate, iar eu mai profit cate o data si cer chestii de jos, doar pentru simplul motiv ca sunt sus si sa nu mai cobor.

Tot in mica noastra camera avem 2 mese. Una extrem de instabila si una pusa in fata geamului. Masa pusa langa geam e extrem de prost situata, pentru ca domnii care au pus jaluzelele au uitat ca viitorii studenti trebuie sa foloseasca masa nu doar sa fie un lucru pus ca sa fie, asa ca au montat jaluzelele astfel incat sa ocupe jumatate de masa.

O alta problema este legata de faptul ca studentul ASEist nu poate face un dus cand vrea ci doar in anumite zile si la anumite ore. Aici la etaju 5, parca la capatul pamantului apa este tot mai rara, pentru a se incalzi astepti cateva minute bune, si pentru a avea presiune trebuie sa faci dus diminiata devreme pana la ora 12, maxim 15. Dupa ora 15, daca prinzi presiune la apa trebuie sa te consideri o persoana extrem de norocoasa.

Ma mandresc cu faptul ca am baie in camera si cu faptu ca am balcon. Ce urasc cel mai tare la camera e faptul ca in zilele cu soare razele patrund dis de diminiata in camera si sunt extrem de puternice.

Sa va povestesc despre fete.
Cristina e in serie cu mine si e fericita posesoare a unui pat de jos. Ea e si prima persoana din camera cu care am comunicat. Cu ea plec de fiecare data la facultate, ea e cea care trece peste orice inhibitie si se mai proste.
In cel de-al doilea pat sta Cami, o fata finuta, in anul 3 si cu puteri supranaturale. De ce zic asta? Pentru ca intr-o zi ajung in camera de camin, arunc o privire si vad ca sunt singura. Ma plimb prin camera, vorbesc la telefon, mai stau putin, iar mai vorbesc, iar la un moment dat vad ca ma striga Cami din pat. Deci nu eu sunt nebuna ca nu am vazut-o in camera cand am intrat, ea e cea care are puteri de a se translata si de a speria oamenii.
Iar in celalalt pat de jos sta Ioana, sau cum am povestit la lume, fata care a avut apendicita. Ioana a aparut cu o saptamana mai tarziu in camera, pentru ca saracuta a trebuit sa se opereze de apendice.

Inca suntem in operatiunea de comunicare si de cunoastere, dar din perspectiva mea cred ca ne vom intelege bine si ca vom putea comunica si convietui in camera de camin de la etaju 5.

p.s: pentru cei care vor sa prinda patul de jos la camin, recomandarea mea e sa mearga cu 2 ore inainte si sa stea la coada, pentru ca asta demonstreaza ca iti doresti cu adevarat sa stai jos si sa nu fi nevoit sa urci pe scarita pentru a pune capu pe perna :)