zambete

Lumea din Bucuresti nu zambeste asta e clar.

Am analizat timp de mai multe zile gurile bucurestenilor si am ajuns la concluzia: bucurestentii sunt zgarciti in a oferi un zambet, au mereu acea fata nervoasa si suparata. Poate sunt cuprinsi de griji si obositi de ritmul agitat al vietii de aici din capitala, poate au o tristete pe suflet, poate le e prea foamne sau poate doar vor sa te ignore si poate astea sunt doar cateva din motivele pentru care bucurestenii refuza sa iti zambeasca.
Eu ma incadrez in acea categorie de oameni, care crede in puterea zambetului. Cand astept diminiata autobuzul oamenii batrani sunt cei mai nepritetenosi, copii sunt prea somnorosi ca sa poata face vreun gest, tinerii sunt cuprinsi deja de ritmul muzicii ce le suna in urechi, eu zambesc si trec mai departe. Ajung la metrou, dau peste acceasi respingere, dau nas in nas cu cineva la fel de grabit ca si mine, zambesc prietenosa pentru ca e o situatie amuzanta pana la urma, ma ocoleste si trece mai departe la fel in acelasi pas grabit, cu aceeasi fata morocanoasa. In metrou in orice loc as sta, pe saun, intr-un colt al unei usi sau in fata scaunelor, vad oameni care se privesc reciproc, dar nu schiteaza nici un zambet , poate doar iau un aer de superioritate si isi ridica nasul mai sus, eu acord acelasi zambet si celor care ma privesc si celor care par sa nu aibe o zi prea buna. La trecerea de pietoni, desi mintea imi zboara in alte locuri zambesc celor care trec pe langa mine, celor care din gresala ma ating, celor care se baga in fata mea doar pentru ca cred ca vor ajunge mai repede in acealalta parte daca sunt primii in fata trecerii de pietoni. Cand intru intr-un magazin zambesc vanzatoarelor, cand astept la coada zambesc celor de langa mine, pentru ca un zambet poate insemna mai mult decat o mie de cuvinte, un zambet iti poate schimba ziua, tot el creaza prietenii, zambetul te poate scoate din situatiile mai putin placute, zambetul ne face mai tanari, si mai frumosi.

De multe ori mi se intampla sa ma trezesc cat se poate de prost dispusa, sau sa fiu trista si ingandurata, sa fiu suparata, nervoasa si sa sufar pentru cine sti ce tampenie, dar mereu incerc sa schitez acelasi zambet prietenesc si sa nu afisez fata mica si morocanoasa. Un zambet inseamna pana la urma o responsabilitate, o responsabilitate ce mi-a asum de fiecare data cand zambesc cuiva. Zambesc pentru ca asta ma defineste si face parte din mine si sunt convinsa ca sunt dati in care oamenii au aprecizat gestul meu de a le zambi.

Asa ca bucuresteni chiar daca imi zambiti sau nu, tot veti avea parte de zambetul meu :)

10

Pentru ca m-am obisnuit sa scriu in fiecare zi, dar cum azi nu prea am avut timp ,m-am gandit sa pun 10 melodii care imi plac mie foarte mult:

1. ABBA - Mamma mia


2. JANSON MRAZ- I'm yours


3. INGRID MICHAELSON - Be OK


4. ASHLEE SIMPSON- Out of my head


5. FERGIE- Big girls don't cry


6. GLORIA GAYNOR - I will survive


7. FERGIE - Labels or love


8. PATRICE - Up in my room


9. THE KILLERS - Human


10. NELLY FURTADO - Maneater

Dezlegare la invatat

Gata, de vineri am dat dezlegare la invatat.
Nu prea am mai avut de ales si a trebuit sa ma multumesc si cu varianta asta, m-am incurajat, am incercat sa ignor vocile care imi tot aduceau aminte de sesiune, am incercat sa imi gasesc alte lucruri mult mai importante, pana cand constiinta mea s-a impus si am hotarat, de sambata sa ma apucu de invatat(teoretic, pentru ca la practica e ceva mai dificil ), asa ca vor urma 16 zile pline de stres cu gandul la fiecare examen. Acum in sesiune realizezi ca multe alte chestii sunt mai importante, de exemplu somnul din sesiune, parca e un altfel de somn, e pacat sa il ratezi, dupa somn iti aduci aminte ca trebuie sa faci cumparaturi sa nu mori de foamne, dupa neaparat trebuie sa vorbesti cu X si Y despre cine stie ce subiect important si asa din putinele ore care sunt pentru invatat intensiv, tu le faci si mai putine.
Mi-am facut un program temeinic de la care bine ar fi sa nu ma abat, fiecarui examen i revin cate 2 zile de invatat, dar din astea 48 de ore, cam 14 ore pierd cu somnul, vreo 5 cu mancatul si relaxarea dupa masa, poate 4 cu ganditul la tampenii si mai pun la socoteala vreo 3 cu cine stie ce alte lucruri neprevazute ce se vor intampla, adun, scad si imi iese ca 22 de ore am pentru invatat. La fiecare materie am cate 14 cursuri, a cate 8-10 pagini, la care adaug si cititul din carti pentru o mai buna invatare, asta inseamna cam 400 de pagini , si revine sa invat cate un curs pe ora , iar restul orelor, adica 6 pentru lipirea pe creier si cititul din carti. Mi-a iesit un program bunicel, dar destul de stric, si cum de la lucrurile stricte mereu trebuie sa te abati, stiu ca acest program gandit de mine va ramane la stadiul de program proiect.
Ma bucur ca nu mai sunt la fel de stresata ca in prima sesiune, ehe acum am expeienta, dar totusi de ce trebuie sa existe sesiunea, acum era o perioada numai buna de facut plaja, de mers in parc , aveam chef sa ma joc badminton, as fi facut n proiecte, orice dar nu sesiune.

Da-mi doamne inca o sesiune fara restante.

In relatii

Sa mergi cu metroul din Piata Romana pana la Brancoveanu inseamna 15 minute de plictiseala, dar cate o data mi se mai intampla sa prind cateva cuvinte din discutiile" super interesante" ale unora, asa cum mi s-a intamplat si ieri.
Discutie intre 3 fete(varsta 20-25 ani) : relatia lor cu "iubi" si prietena care se departeaza de ele din cauza noului ei prieten.
Maria, prietena lor , le neglijeaza, nu mai poate iesi singura nicaieri, pentru ca Tudor, noul ei "iubi" o tine in lesa. Eu am inteles ideea la care bateau ele, fetele erau suparate pe Maria pentru ca baiatu asta Tudor a intervenit in relatia lor de prietene fete si a stricat ceva acolo, le-a nemultumit pe prietenele Mariei, ceea ce nu e prea bine. Si ce si-au propus fetele? au ales solutia cea mai convenabila pentru ele, sa o desparta pe Maria de Tudor, iar aici intervenea Andrei, "tovarasul" lu' iubi al uneia dintre fete. Andrei avea rolul de a-l face pe Tudor gelos, incat sa creeze anumite conflicte intre ei, astfel cei doi sa se certe si prietenele Mariei sa vina cu sfatul ca o data ce nu are incredere in ea inseamna ca nu o merita sau poate ca baiatu asta Andrei chiar o place si poate ar fi mai bine sa umble cu el. Ideea lor era interesanta, dar nu cred ca va da roade, o data ce fata e indragostita de Tudor asta, nu cred ca le va asculta sfatul , pentru ca asta e adevarul ca atunci cand fetele sunt super indragostite, adica in prima luna ele nu mai au simtul ratiunii, si atunci nici vorbele prietenelor nu vor ajunge la ea, deci despartirea de Tudor cu siguranta nu va avea loc prea curand.

Daca ne gadim chestiile astea ni s-au intamplat fiecaruia dintre noi macar o data. Fiecare din noi a vrut la un moment dat sa o desparta pe prietena ei de noul ei iubit doar pentru ca ti se parea ca nu e destul de bun pentru ea, sau pentru ca ti se parea ca e putin dubios, sau pentru ca nu il prindea bine tricourile rosii, sau pentru ca nu iti placea cum te saluta. Motive cat mai banale si mai diverse, cu toate astea, fetele nu simt nevoia sa intre in relatiile prietenei ei atat de mult precum o fac baietii.

La baieti lucrurile se schimba , cel putin eu asa le vad. La baieti alegerea prietenei trebuie parcursi anumiti pasi. Va voi da un exemplu. X o place pe Y, dar pentru asta X intai trebuie sa vada care e parerea prietenilor lui despre Y si mai in gluma mai in serios, X povesteste prietenilor ca Y are un fund fain, sau ca Y e draguta sau ca de ceva vreme se intelege foarte bine cu Y. Apoi urmeaza analiza fiecarui gest facut de pretenii lui, interpretarea fiecarui cuvant si numai atunci trece mai departe. Trece la pasul 2, care inseama ori renuntarea lui X la Y , ori momentul in care X o prezinta pe Y prietenilor lui. Pasul 3, dupa prezentare, X analizeaza iar parareile, vorbele spuse de prietenii lui despre Y, si abia apoi urmeaza pasul 4, cand ori nu o mai cauta pe Y pentru ca prietenii lui clar nu au placut-o de loc, sau prietenii lui si-au dat acordul ca intr-adevar Y are acel fund fain despre care vorbea X, si atunci X poate incepe cu adevarat sa o curteze pe Y.
Sau mai sunt situatiile in care X a avut o prietena Z, dar pe care prietenii lui nu au avut-o prea tare la inima, si atunci cand in viata lui X apare o alta fata Y, si prietenii afla de ea, ei fac in asa fel incat ca X sa fie cu Y, chiar daca el nu e chiar convins ca vrea sa fie cu Y. Prietenii gandesc in felul urmator, decat sa se intoarca la Z, pe care oricum nu o suportau, mai bine sa fie cu Y , ca arata bine, ca lui i se pare simpatica, ca oricum ar fi macar nu mai e Z.

Oricat de mult ne place sa credem ca relatiile care le aveam, sunt din cauza atractiei fizice sau acea potrivire in gandire cu acel cineva, nu e adevarat pe de-a intregul pentru ca decizia de a fi cu X sau Y a depins la un moment dat de un anumit lucru.
Cam asta se intampla in relatii.

Inceput de manager

Neaparat trebuie sa scriu de faptul ca sunt extrem de mandra de mine si de Miki. Dar de ce?

Pai, ieri ne-a zis profu de SEO ca proiectul nostru in Microsoft Project a fost cel mai bun. E adevarat ca ne-am chinuit ceva la el, dar acum satisfactia e pe masura. Tot ieri am predat un alt proiect. Bine proiectul il incepusem de vreo luna, dar era doar la stadiul de inceput, adica facusem analiza SWOT, am aflat care e problema la noi in firma si mai aveam de rezolvat acea problema. Initial, inainte sa analizam problema cum ar trebui, am hotarat sa facem cu ajutorul unui limbaj de programare un program care sa ne genereze drumul minim intre n orase de distributie,initial am vrut sa folosim problema cu comis voiajorul, dar dupa am gasit un algorimt mai interesant de la grafuri, dar o data ce mai iei problema si o intorci pe toate partile, dupa ce initial te agiti sa cauti rezolvarea la ceea ce ti-ai propus, cu siguranta schimbi tema proiectului si asa ne-am dat seama ca bine ar fi sa implementam niste GPS-uri pe masinile de distributie. Dar pentru a le implementa este necesar sa le achiztionam si aici vine problema ce o vom rezolva noi.
O licitatie de GPS-uri care sa satisfaca nevoile reprezentantiilor firmei. Asta a fost sarcina lui Miki, sa se ocupe de licitatie, si asa a invatat in cateva ore cum sa aplice teoria multimilor fuzzy in alegerea celei mai bune firme, de unde putem achizitiona aceste GPS-uri. A luat in calcul pretul, memoria, diagonala, frecventa si sistemul de operare , a general mai multe grafice, a analizat si spre diminiata a concluzionat, firma noastra va achzitiona dispozitivul 3, pentru ca el a iesit favorabil in optimizarea multicriteriala.

Si ca echipa ce suntem, normal ca am avut si eu partea mea de lucru. Eu sunt persoana care se ocupa de lucrarea in programe informatice, asa ca am lucrat in Access si ca echipa de manageri ce ne formam am generat in Microsoft Project, activitatea noastra pe intreaga durata a lucrarii proiectului. Am facut in asa fel incat sa aratam ca am lucrat in fiecare zi cu mult interes la proiect, desi asta se intampla doar teoretic, pentru ca in viata studentului proiectele se rezolva cu maxim 24 de ore inainte, atunci vin ideile cele mai bune, sporul cel mai mare. M-am apucat relativ din timp sa lucrez in Access, adica de sambata, nu era mare lucru sa fac 5 tabele, niste legaturi intre ele, one to many, sa bag niste date si sa generez rapoarte. Problema mea a venit cand eu am vazut ca am acasa Access 2007 si la facultate am lucrat in 2003, intradevar nu e schimbat atat de radical incat sa ma bulverseze de tot si sa nu mai stiu sa lucrez, dar eu am data peste o mare problema, vroiam sa generez combo box, si nu mai stiam cu cine fac legatura, ok eu vreau sa am sagetuta in jos la campul orase, dar cu cine fac legatura cu orase sau cu tabela clienti ? Marti dupamasa, ma chinui cu Alin poate stie el, dupa 5 minute de apasat pe toate casutele in access, hotarasc sa il sun pe Florin, Florin e acel prieten care il are toata lumea, cel care te ajuta cu ceea ce inseamna calculator, programe si alte chestii legate de buna functionare a calculatorului. Florin, care e un geniu in ale calculatoarelor, imi explica cum pot face ceea ce vreu, era un semn bun ca a inteles ce nu stiu sa fac, de multe ori explic in asa fel incat ceilalti habar nu au ce vreau de la viata lor, dar intre mine si Florin e o perfecta comunicare si a inteles unde vreau sa ajung. Imi explica o data, de 2 ori, eu tot nu inteleg, ce sunt alea campuri, ce sunt tabele, ce vrea cu legatura X, era o varza. Mai imi explica de cateva ori, simt cum rabdarea lui ia sfarsit si inainte sa imi inchida el telefonul din cauza nervozitaii care i-o cream, de undeva de sus ma luminez si reusesc sa fac ce mi-a explicat Florin. Perfect, eu imi pot continua proiectu, iar dragul de Florin isi poate continua nervos pe mine ziua de lucru. Termin si cu tabelele. Acum urmeaza partea care imi plac mie in general cel mai mult, completarea tabelelor cu date fictive, adica apas pe taste la nimereala, si asa introduc codul clientilor, denumirea fimei, codul produselor, costul unui produs, data livrarii si etc. Generez cateva rapoarte, fac un folder cu tot ce am lucrat si i-l trimit lu Miki. Gata partea mea din proiect. A urmat prezentarea care e iest foarte bine.

Dupa un asa proiect realizat cu toata seriozitatea, incep sa cred ca sunt pe drumul cel bun al unui manager in devenire. Gata ca m-am laudat destul, voi mai gasii si alte dati motive sa ma laud.

P.S : Miki, super bine lucrat, macar pentru asta meritam sa luam examenu la SEO :P

Mai, maial

Zilele astea m-am gandit la Saguna. Cam asta era perioada in care scapam de teze, era mai mult plictiseala la scoala si noi ne agitam cu maialul. Mereu aveam dilema, daca se va tine sau nu maialul, pentru ca organizarea lui depindea de vreme.

Cam pe la jumatatea lui mai se tinea maialul, cand urcam la Pietrele lui Solomon si faceam gratar. Ne strangeam in fata liceului, televiziune, profi multi, elevi si mai multi si porneam. Acolo ne intalneam cu dirigu , care de fiecare data venea cu masina si cu Stefanel, baiatul lui. Fetele cu majorete dansau, cei de a 12-a participau la diferite concursuri, si nu numai ei, stateam la soare, beam bere, faceam gratar, radeam, mai interactionam cu profii, si dupa ora 3 era momentul in care toata lumea se uda cu toata lumea. Nu cred ca a fost vre-un an in care sa plec cu hainele uscate de la maial. In a 11-a dirigu a fost tinta principala. Mai erau si mici incidente la maial (ex: caderea de pe un pod mic in apa, sau mersul pe masina, elevi extrem de beti etc), dar in mare totul iesa ok. Urmatoarea saptamana se discuta numai despre maial si ce evenimente s-au petrecut pe acolo. Cam asta era activitatea sagunistului in mai, dar nu avea prea mult timp sa isi revina din organizarea maialului ca venea o noua zi speciala noua, ziua de 1 iunie, Ziua Sportului Sagunist. Mereu si-au gasit sagunistii motive sa sarbatoreasca ceva, a stiu sa faca in asa fel incat sa imbine zilele pline de invatat cu zilele pline de distractie.
chiar imi e dor de liceu...

yam yam un gandac

urasc gandacii.
Pe zi ce e tot mai cald, sunt tot mai multi gandaci. In orasul de unde vin eu nu erau tantari, nu erau gandaci din abundenta, mai fluturau mustele pe la urechile tale, dar era ceva suportabil. Dar aici, in orasul in care exista tot ce ti-ai dori si mai ales tot ce nu ti-ai dori sunt multi gandaci. Caldura i face sa apara in cantitati exagerate, sunt urati si mari si lipsiti de educatie. Acesti gandaci bucuresteni(si ma refer stric la animale, nu includ si anumite categorii de oameni) i gasim in parcuri, sub toate banciile, i gasim in scara blocului, misuna pe toate scariile, i gasim in bucatarie, sper sa nu ajunga si la mine, i gasim in camerele noastre. Nu sunt la tara si totusi ma simt invadata de ei ca si cum as trai pe prispa, acolo unde se strang toate ganganiile.Poate daca ar fi mai mici nu m-ar deranja atat de tare, dar ei sunt imensi. De fiecare data cand simt ca ma gadila ceva pe mana, pe picior reactionez imediat de frica ca nu cumva vre-un gandac sa fie extrem de atras de mine si sa incerce sa ma atinga. De ce nu sunt si ei draguti, sa fie mai pe placul oamenilor, atunci nu i-as mai respinge, gargaritele sunt un bun exemplu de ganganie draguta. Daca nu ar avea atat de multe picioruse, sau daca nu ar face zgomot si nu te-ar gadila atunci cand se plimba fara nici o problema pe corpul tau, poate mi-as face ca animal de apartament un gandac, dar in situatia actuala, aceste ganganii imense, urate, si pline de microbi nu ma fac decat sa imi doresc sa nu i am deloc prin preajma.

P.S: Dragi gandaci , atunci cand voi vedea in viata voastra atat schimbari comportamentale cat si fizice, promit ca voi adopta unul, sa am grija de el si sa il cresc asa cum voi considera eu ca i va fi cel mai bine.

Despre noaptea muzeelor

Si uite asa am facut-o si pe asta. Din punctul meu de vedere e o experienta ce merita traita de fiecare student, mai ales daca nu e din Bucuresti. Asa ca am bifat si noaptea muzeelor pe lista mea de experinte ce merita traite, dar voi incerca sa tin minte pentru la anu, atunci cand se anunta noaptea muzeelor sa stiu sa stau acasa, sau cel putin sa plec cu un plan bun la drum.

Ce a fost la noaptea muzeelor? Aglomeratie, agitatie multa, oboseala, lume care nu stia de fapt ce cauta acolo, cozi interminabile, prostie, vorbaraie, lipsa de organizare si mii de oameni.

In primul rand, ratb-ul care a circulat nu a avut un traseu prea bun si nici nu au fost destule autobuze care sa acopere numarul mare de vizitatori porniti sa viziteze cat mai multe muzee. Eu am reusit sa vizitez 4 muzee, poate reuseam sa ajung si la muzeul de Geologie daca avea program pana mai sper diminiata. A merge la muzeu in ziua in care e intrare libera nu e chiar cea mai buna idee, oamenii s-au comportat excat modului descris de Gustave Le Bon in cartea lui "Psihologia multimilor", lumea actiona din impusivitatea, din hipnoza. Vizitatorii nu aveau rabdare sa stea la cozi, mereu era cineva care se baga in fata. Ajunsi in muzeu uitau de reguli, de buna purtare intr-un muzeu. Fiecare muzeu era stapanit de agitatie, mult zumzet, telefoane ce piuiau continuu, blitzurie aparatelor facau concurenta si gunoaiele erau prezente peste tot.

La muzeul de Istorie parea a fi revolutie, era cel mai neorganizat dintre toate, nu puteai sa vezi nimic din cauza multimii imense de oameni, dupa cateva minute de astepatare am vazut Tezaurul National.

La MNAC am intalnit cea mai mare coada, dar asteptarea nu a fost chiar atat de urata, proiectia din curte facea timpul sa treaca mai usor. Muzeul trebuie vazut neaparat, e extrem de interesant, ceea ce zic majoritatea si eu pot face o asa poza, ce e asa mare lucru...ok daca e usor de ce nu ai facut-o, de ce nu ai avut ideea asta, pentru ca totul consta in imaginatie, in arta.

La George Enescu cladirea e cea care iti va ramane in minte, stilul in care e construita cladirea. Cu ocazia asta am aflat si eu ce e in casa aia frumoasa care o vad mereu cand merg de la Moxa la metrou la Victoriei. Am vazut ochelarii lui George Enescu, vioara lui de cand era copil, pe nevasta sa, vaduva lui Cantacuzino.

Ideea de a vizita muzee e foarte buna, dar nu in modul in care a avut loc, Romania nu a fost buna niciodata la modul de organizare a activitatilor, iar comportarea romanilor inca lasa de dorit.

Cu toate aceste neajunsuri nu imi pare rau ca am mers la Noaptea Muzeelor.

Gat, umeri, talie si glezne

Stiu, le-am innebunit pe fete de ceva vreme explicandu-le ce mi se pare mie sexi la o fata. Nu vreau sa vorbesc despre ce e sexi la un baiat pentru ca nu imi plac sa discut despre ce ma atrage sau nu la un baiat. Si totusi ce e sexi la o femeie? Majoritatea baietilor cu siguranta vor zice ca sanii si fundul.

Eu am ajuns la o alta concluzie, dupa lungi analize si minute pierdute in oglinda. Umerii, gatul, gleznele si mai ales talia fac o fata sa fie extrem de sexi. Nu voi include comportamentul in analiza mea, ma voi lega doar de aspectul fizic. Deci , umerii si gatul trebuie sa fie cat mai finuti, pentru a avea un fizic sexi. Gatul trebuie sa fie subtire si lung, si totusi nu exagerat de lung, iar umerii sa nu fie badarani si grosi ca si cum ai fi ridicat de fiare toata viata si ai fi jucat rugby in copilarie. Gleznele neaparat trebuie sa fie subtiri, sa fie placute ochiului atunci cand porti atat tocuri cat si papuci josi, iar talia trebuie sa fie la fel subtire, si usor scobita.

Da ideea de sexi pentru mine e ceva slabut, lipsit de sunca si grasimi, si nu zic asta doar pentru ca sunt eu slabanoaga. Parerile sunt impartie, unii baieti prefera fetele slabute si altii pe cele mai cu sunculite. Unii prefera blondele, altii brunetele, unii vor iubite inteligente, altii vor sa fie cat mai incete la minte, unii vor prietene badarane in aspect fizic , altii prefera fetele finute, unii vor fete cat mai dezghetate, iar altora li se pare sexi sa aibe o prietena pudica. Unii vor prietene cu unghii false, alti prefera ceea ce e natural, unii vor fund cat mai mare, iar altora li se pare sexi si un fund mic. Fiecare are o alta definitie a ceea ce inseamna a fi sexi. Dar din punctul meu de vedere cand analizam o fata daca e sexi sau nu, e musai sa tinem cont de modul in care arata gatul, umerii, talia si gleznele.

2009 in desene

pe vremea mea cand eram un copil mic, care nu avea de a face cu teme, cu lectii, cu o mie de griji pe cap, cu alte activitati ca cumparaturiile, statul si privitul pe pereti, party-uri , intalniri si discutii tampite, ma uitam la desene. Pana sa se bage cablul, faceam parte din randul copiilor privilegiati care avea video si imi inchiriam casete cu desene animate. In fiecare saptamana aveam voie sa imi inchiriez cate o caseta, si cate zile aveam voie sa o tin, ma uitam continuu la ea. Cel mai des ma uitam la "Frumoasa si Bestia", imi era putin frica de bestie, dar cand se transforma in print eram cea mai fericita. Orice fetita are acel vis ca un chip urat si o creatura ce iti provoaca respingere va suferi la momentul potrivit transformarea in print, sau visul cand ea va fi salvata de un print frumos. Dar o data cu inaintarea in viata acest vis se nauceste, pentru ca realizam de fapt cum sta treaba in realitate.

Imi placea foarte mult "Lady and the Tramp " si mereu asteptam sa vina momentul sa mananc spaghete doar ca sa pot sa fac aceeasi schema romantica din desene. Imi placea de Mogli , de Baghera si de Baloo, imi placeau extrem de mult cele 2 veveritele jucause care mereu faceau prostii, Chip'n Dale. Si in fiecare sambata aveam program diminiata, trebuia sa ma uit la Asterix si Obelix si Mica sirena. Cand am avut cablu, asteptam cu nerabdare zilele in care bagau toat ziua desene cu Tom & Jerry si Scooby Doo . Oricand e momntul potrivit sa te uiti la Tom & Jerry.

Dar in zilele lui 2009, copii se uita numai la desene in limba romana, numai la cele care contin bataie si prostie din abundenta. Nu mai sunt de mult la moda desenele de pe Cartoon, acum Jetix e preferatul copiilor. Fetelor le plac desenele cu Barbie, cu Witch, Spioanele cele cu sirene, sa va explic ce e cu sirenele, in desene sunt 3 fete , care se aflau intr-o apa fermecata cand era luna plina si astfel ele au ajuns sa fie sirene, dar asta se intampla doar cand ating apa. Si asa copii cred ca au si ei astfel de puteri si ca la momentul potrivit si le vor descoperii. Tot din desene fetele invata sa fie superficiale, invata ca trebuie sa fie fardate si ojate cand merg la scoala, din ele invata ca trebuie sa aibe un telefon mobil desi au doar 7 ani. Alte desene la moda sunt cele cu cai, cele cu oraselul lenes, si Hannah Montana , Lumea Disparuta, acestea sunt preferate atat de baieti cat si de fete. Ce se discuta in desenele astea numai tampenii, tampenii legate de haine, de bani, de ce inseamna sa fi lenes, ce e bine sa mananci, cum te poti razbuna pe fratii tai, cum poti sa iti minti parintii, ce inseamna sa ai o inima buna. Personajele din desene sunt ori extrem de urate, ori extrem de colorate si exagerate din plin. Si ne mai intrebam de unde invata copii ce inseamna sa se aranjeze si ce e cu diferenta dintre cei care au bani din plin si cei care nu au avut atat noroc. Folosesc cuvinte ca: fraier, frate, fite, ura, razbunare, putere, slab.

Baietilor le plac desenele cu pokemon, Power Rangers, oameni ce se transforma si lupta pentru salvarea lumii, gardienii puterii.

Copiilor din zilele lui 2009, nu mai prefera sa se uite la Tom & Jerry, unii nici nu au auzit de desenele de la Disney. Nu mi-as dori sa fiu in locul lor, sa nu stiu povesta cu bestia, povestea micii sirene, sa nu aud de cei 101 dalmatieni, sa nu stiu cine e Baloo. Clar voi pastra Cd-urile cu desenele de la Disney pentru copii mei. 2009 in desene arata perfect declinul imaginatiei cu care se confrunta lumea.

Imaginatie in meniu

Cum Alex lucreaza la meniul unui restaurant si mi-a dat si mie sa vad ce mestereste el, am inceput dupa sa disecam problema meniurilor. Fiecare are cate o pretentie cand ajunge la un restaurant. Mie imi face placere sa gasesc un meniu cat mai bine aranjat si sa se vada ca este actualizat, nu cum se mai practica la unele restaurante, au in meniu un pret scris la calculator si dupa taiat si scris un nou pret cu pixu. As vrea sa fie meniuri colorate, sa fie un fel de joc Piticot, cu acuma urci si mananci paste, dar ai ajuns in loc periculos si trebuie sa cobori la ceva racoritor, si trebuie sa alegi ce vrei sa bei. Sa aibe o forma cat mai interesnat, nu sa te plictisesti cand te uiti in el si sa nu iti atraga atentia de loc, sa ma faca sa vreau sa comand cat mai multe, sa ma faca sa zambesc atunci cand ma uit in el si la sfarsit sa ma faca sa revin in restaurant doar pentru ca mi-a placut meniul.
Dar oare cum a fi un meniu de la MC si KFC ? Alex e de parere ca ar avea multi de E inauntru, eu insa cred ca totusi as prefera sa nu aibe meniu, parca tocmai asta te face sa te simti mai in largul tau, nu rigiditatea de a te uita in meniu, dupa aceea sa astepte cineva la fundul tau si sa i zici ce vrei si tot asa sa revina si sa te streseze pe toata durata cat mananci si ce e cel mai bine la MC si KFC nu trebuie sa lasi bacsis.
Si totusi oare voi gasi un meniu care sa fie pe placul micii mele imaginatii ?

Facultate, examen, teme, proiecte, training

In zilele in care esti ocupat cu adevarat iti dai seama ca multe lucruri pe care le faci sunt total inutile.

In primul rand zilele astea mi-am dat seama ce bine ar fi daca nu ar trebui sa mai mananc. Nu ca mananc eu foarte mult si pierd mult timp stand la masa, dar iti ia mult timp incercand sa iti gatesti ceva, sau timp pierdut asteptand la cozile de la cantina si la cozile de la MC si KFC, sau esuari in a gati , si o data cu ele, vine si dorinta de leneveala, somnul de dupa masa. Deci la masa sigur voi renunta, pentru ca zilnic pierd cam o ora numai stand la masa.

Un alt lucru la care as renunta pentru ca imi ocupa mult mai mult timp decat mancatul este spalatul. Da dusul si spalatul parului iti ocupa mult timp, e o operatie extrem de complicata, pentru ca o data cu dusul vin si alte treburi, ca uscarea si aranjarea parului, creme peste creme, unghii ce cer sa fie colorate. Operatii care in medie imi iau cam o ora jumate, poate chiar doua.

Un al treile lucru la care as renunta e momentul in care hotarasc cu ce ma imbrac, as vrea sa fie cineva care sa imi pregatesca in fiecare zi in funtie de starea mea sufleteasca, de temperatura de afara, de locul in care voi merge hainele ce le voi imbraca. Ma enerveaza cand ma hotarasc sa port ceva si dupa ma schimb doar pentru ca mi-am dat seama ca daca imi iau tricoul rosu s-ar putea sa imi fie racoare seara, sau ca bluza e prea sport pentru locul in care ma duc sau ceasul negru nu se potriveste cu bluza si pantalonii, adevarate probleme care imi ocupa cel putin o jumate de ora.

Statul in trafic imi ocupa timp, daca as putea sa ma teleportez de fiecare data acolo unde ar trebui ar fi perfect, mersul cu autobuzul, apoi cu metroul si pe jos , nu numai ca iti ia mult timp dar te si oboseste. Astept sa vina acea zi in care doar simpla dorinta sa ma poata trimita acolo unde vreau.

Ce mai imi ocupa timp? Messul, blogurile care le citesc zilnic, ziarele, vorbitul la telefon, momentele de prosteala cu Didi si Danutz si mai ales orele de somn, dar oricat de mult timp mi-ar lua toate astea, nu as putea renunta la ele.

2 la parinti

Cum mi se poate schimba ziua dupa ce vorbesc cu Alex. Cine e Alex? un prieten din Sibiu, care lucreaza in advertising, vorbeste extrem de mult, mereu ma face sa zambesc desi sunt suparata, mereu ma ajuta atunci cand am nevoie si e gata oricand sa imi dea cate un sfat mai in gluma mai in serios. Asa ca azi mi-am inceput ziua vorbind cu Alex, deci va urma o zi buna cu siguranta.
Astazi m-am trezit mai somnoroasa ca de obicei, toata nopatea le-am visat pe Cristi. Deci Cristi e dragul meu frate. Care de cand am plecat din Brasov ne intelegem mult mai bine, adica acuma ne vorbim mai rar urat, comunicam ceva mai bine, dar el a ramas acelasi incapatanat si om care vrea mereu sa aibe dreptate. A si sa nu uit, cand Cristi zice ca e foc undeva de fapt e apa. Da amandoi suntem lei, va dati seama cum ne intelegeam, fiecare incearca sa se impuna, el cu vorbit extrem de tare pana te acopera, eu cu explicatii. Dar aveam si zile bune. In mare suntem niste frati draguti, cand eram mici mama ne imbraca cam la fel, adica lui i dadea bluza albastra iar mie imi dadea rosie, dar modelul era la fel. Cand ma supara si asta se intampla destul de des, eu incepeam sa tip si mereu il amenintam "Vezi ca te zic lu mama" sau "O sun pe mama", "Vezi ca tip" si asa mai scapam din chinuit. Mereu am avut prieteni comuni, ne jucam la Alexandra cu furfuriile, cu bicicletele, el mai mult cu betele, pe care si le baga in ochi. Eram la aceeasi gradinita, adica el la grupa mare, asta pentru ca e cu 2 ani mai mare ca mine si eu la grupa mica, dar mereu ma simteam superioara colegilor mei doar pentru ca eu puteam merge la grupa mare sa vorbesc cu Cristi. Asta e un lucru bun la a avea un frate mai mare. In generala, toti profesorii il stiau pe Cristi, copil frumos, cuminte, bine crescut si destept. Deci eu fiind sora lui benficeam de animite chestii, ca de exemplu, "Lore de ce nu inveti, Cristi se descurca foarte bine la georgafie, te iert de data asta, dar pentru data viitoare sa inveti" sau " A tu esti sora lu'Cristi? Amandoi copii destepti" si etc. La liceu ne-am separat, el a ales ceva , eu parca mi-as fi dorit sa ma duc acolo, doar ca sa ma bucur de ceva popularitate doar pentru ca sunt sora lui mai mica, dar pana la urma am zis hai sa scap de influenta asta de a avea un frate si am ales alt liceu. Cand eram mica, Cristi venea si ma lua de la gradinita, probabil ma injura cand facea asta, dar si eu mi-as fi dorit sa fiu singura la parinti , da uite ca nu se poate.
Cand trebuia sa mergem la carnaval eu eram mereu floricica iar el era cowboy. Eram mereu foarte mandra ca sunt floricica, pana am descoperit costumul de printesa.
Cea mai mare problema o aveam cand eu, Cristi si Alexandra trebuia sa ne tinem ziua. Eu sunt nascuta pe 24 iulie, Cristi pe 31 iulie si Alexandra, prietena noastra din copilarie tot pe 24 iulie, si mereu eram in dilema care cum isi tine ziua. Mama ne-a tinut mereu ziua impreuna, dar cum stabileam care isi tine ziua primu Alexandra sau noi. Adevarate probleme, pentru ca trebuia sa o tinem la diferenta de cateva zile, pentru ca aveam prieteni comuni si trebuia sa facem in asa fel incat sa poata venii copii si la Alexandra da si la noi. Cate discutii mai erau intre mine si Cristi cand trebuia sa alegem data cand ne tineam ziua si mai ales ce copii invitam , adevarate probleme.
Imi aduc aminte ce viata grea i facea Cristi femeii care avea grija de noi. De obicicei vorbea chestii scarboase cand manca si ei i se facea greata, sau i spunea ca nu mai vrea sa manance, saraca femeie strangea masa, dar dupa Cristi isi dadea seama ca de fapt mai vrea sa manance o felie de paine cu ceva, si iar scotea toata mancarea pe masa si cam asa facea, pana cand se enerva si tipa la el, ca i ajunge cat a mancat. Eu eram doar copilul cuminte, care mereu nu facea nimic rau si ma dadeam bine pe langa toata lumea, si mereu spuneam tot ce a facut Cristi rau, adevarul e ca param extrem de mult. Bine ca am scapat de obiceiul asta.
Ma enerva cand Cristi vroia sa ne jucam cu masinutele, da mie nu imi placea eu vroiam sa ne jucam cu papusile. Nu era corect, adica eu sa ma uit joc cu el, da cand trebuia sa se joace el cu mine, uita ce a promis. Nu imi placea sa ma joc nici "Nu te supara frate", ma ofticam de fiecare data.
Dar mie cel mai mult imi placeau excursiile de cand eram mici. Cand mergeam la mare, eu incercam sa ma tin dupa el, da mereu imi era somn foarte devreme, el mereu mergea la tras cu pusca, tir sau cum se cheama si mie nu imi placea. Partea buna e ca eram mereu 2 si nu ne plictiseam .
Cel mai mult ma enerva, cand mergeam la Sovata si stateam la un nene, un fel de pensiune. El avea curte si iepurasi, dar numai Cristi avea voie sa se duca cu el, sa se joace, sa i hraneasca si restu copiilor nu aveau voie sa intre acolo. Pe mine nici macar pe leagan nu ma lasa, zicea ca sunt prea mica si leaganu era exclusiv pentru el. Asta nu era o vacanta prea frumoasa.
Imi placeau zilele cand ieseam la plimbare prin tara.
Imi aduc aminte ce simpatic era Cristi cand il astepta pe tata sa vina din delegatii. Amandoi spuneam ca nu vom adormi si ca il vom astepta, dar eu adormeam imediat, dar mereu cu gandu la ce voi primi, dar Cristi isi punea furculite, daca cumva adoarme sa se infiga in ele si sa se trezeasca, sau mai vazusem la Tom& Jerry , ca tebuie sa iti pui scobitori la ochi ca sa nu ti se inchida. De cele mai multe ori adormea si el.
Cand mai crescusem, deja stiam ca Mosul nu exista, sau ca isi ascunde cadourile in casa si cum se facea decembrie deja incepeam sa cautam cadourile, de cele mai multe ori le gasem , si imi placea cand ne punea sa stam singuri in camera sa asteptam sa vina Mosu. Si dupa 5 minute de stat singuri venea Mosu, foarte frumos.
Acum in mare lucrurile s-au schimbat, nu mai mergem de mult la mare in familie, nu mai avem plimbariile prin tara, nu mai asteptam sa vina tata din delegatii, nu ne mai sarbam ziua impreuna, nu mai suntem in aceesi scoala, nici macar in acelasi oras, nu mai trebuie sa vina Cristi dupa mine la gradinita, in schimb vine de fiecare data si ma ia de la gara. Dar acum vorbim mai mult, tipam mai putin unu la altu, ne scoatem din prostii unu pe celalat si ne-am obisnuit cu gandu ca suntem 2 la parinti, oricat de mult ne-ar fi placut sa nu avem frati.

Zile nu prea bune

Dupa o zi in care toate lucrurile mi-au mers extrem de prost, de la momentul in care ceasu mi-a sunat si eu l-am amanat doar pentru ca nu puteam deloc sa imi deschid ochii am simtit ca nu va fi o zi buna. Plec de acasa nervoasa, nu imi place sa ma trezesc cu 20 de minunte inainte de a pleca unde am treaba. Dupa a urmat telefonul de la Miki care ma anunta ca am primit camin in Tei. De ce in Tei ? eu imi doream altundeva, poate are baie in camera ceea ce e un lucru buna, dar e la mama naibii, la capatul Bucurestiului. Imi adusesem aminte ca pe data de 5 se afiseaza locurile de cazare, si pentru asta am zis ca nu voi fi un copil stresat si nu voi da la pagina refresh din 2 in 2 minute, pentru ca stiu ca atunci nu ies lucrurile cum vreau. Vroiam sa intru seara relaxata, pe site si sa vad ca am primit loc acolo unde vroiam , normal ca Moxa sau Belvedere si uite asa sunandu-ma Miki s-a stricat toata karma. Dupa multe alte chestii marunte ajung in sfarsit acasa si imi dau seama ca dosarul meu cu tot ce aveam eu scris la statistica, toate cursurile, toate seminariile nu mai sunt, ametita ce sunt le-am uitat la facultate, normal ca am trecut azi sa le recuperez, dar nici urma de ele, si le aranjasem asa frumos, fiecare curs cu tipla lui, intr-un dosar galben, inca mai suspin dupa ele. Extrem de trista ma duc la bucatarie sa mananc si surpriza ca sa imi mearga tot rau, furculita mea preferata, adica singura mea furculita nu era curata, chiuveta era lina de farfurii nespalata, linguri, cani etc. Si dupa toate astea mai urmeaza si telefonul de la tata. Orice poate fi mai bun decat sa vorbesc cu tata la telefon si sa imi explice el cum stau lucrurile si cam ce trebuie sa fac , sfaturi si explicatii, mai bine ma pune sa stau o saptamana fara net decat sa trec prin discutii serioase cu tata.

Dupa o zi ca asta, speram sa urmeze ceva mai bun. Dar cum tot ce iti doresti nu poate sa se intample mereu pe de-a intregu, normal ca si azi am tinut-o tot in momente nu prea bune.

Azi am suferit o a doua trauma de cand circul cu metroul. Am vazut ca 2 baieti cam dubiosi se cam tineau dupa mine si se uitau insistent, da normal ca eu cred ca nu pot pati nimic niciodata, uite ca iar mi se domenstreaza contrariul. Asteptand metroul, ei tot se hlizeau, se uitau tot mai insistent, pana cand vine unu din ei si tipa la mine, nici nu mai conteaza ce mi-au zis, m-am speriat atat de tare, am zis clar ca astia imi fac ceva, nimeni nu zicea nimic, cazurile tipice cand lumea sta si se uita la ce se intampla da nimeni nu se baga. M-am sepriat putin mai tare, nici nu am reusit sa scot vre-un cuvant, dar 2 baieti au fost foarte drguti si i-au zis sa ma lase in pace ca sunt eu ei. Si asa au plecat cei 2 dubiosi. Uite ca se intampla si lucruri ciudate la metrou, de care eu mereu zic ca sunt doar povesti. Mie sa mi se intample? Niciodata. Mai ales in plina zi, cand inca lumea circula. Mai am eu o experienta traumatizanta la metrou, dar atunci inteleg, eram la mama naibii, la Pacii,intr-un loc putin mia dubios, sambata seara la ora 22, de Sf Valentin, cand un baiat vine si se pune langa mine, desi tot metroul era gol, el vrea sa se aseze langa mine. Tocmai ma uitasem la un film de groaza cu un tip care era obsedat de o tipa si o tot urmarea si omora pe toata lumea doar ca sa ajunga la ea. Inca aveam imaginile din film in cap, dar la fel ma calmez, ce pot pati? Poate nu vroia sa stea singur si s-a pus langa mine. Totusi am zis ca ar fi mai bine sa cobor, ma duc la usa, el dupa mine, scot telefonul sa o sun pe mama, normal ca atunci cand ai nevoie nimeni nu iti raspunde.El incepe sa vorbeasca cu mine, eu ma faceam ca ploua, pana la urma am mai silabisit si eu cate ceva. Ajunsa la Unirii, speram sa scap de el, da surpriza, el mergea in aceeasi directie cu mine.Normal ca nu era normal sa fie asa, prea se nimereau. Si el tot vorbea cu mine, imi povestea ca azi e ziua lui, ca azi de Sf Valentin el e sigur, daca sunt casatorita, daca nu cumva imi plac fetele si bla bla, si tot statea langa mine si dupa ce a tot insistat sa i dau id-iul meu sau numarul de telefon, sa traim o adevarata poveste de dragoste, vazand ca il tot refuz si ca nu scot prea multe sunete, m-a injurat, mi-a zis ceva urat si dupa a plecat din metrou.S-a uitat lumea putin ciudat, da nici nu imi pasa. Am trait un moment de fericire deplina, ce conteaza ce mi-au auzit urechiile daca eu am scapat de el. Mi-am facut ceva probleme ca nu cumva sa ma urmareasca, ce stiu eu ce e in mintea oamenilor astia, dar totul a fost ok. De atunci am incercat sa nu mai umblu singura seara la metrou, adica sa inteleg si eu ca acuma nu mai sunt acolo in oras la mine, unde toate lumea se stie cu toata lumea, si ca pot umbla pe strazi singura la ore tarzii. Dar sa se ia de mine in plina zi chiar nu ma asteptam. Asta e Bucurestiul , cu bune si cu cele mai putin bune.

Dupa 2 zile nu prea bune, maine neaparat trebuie sa intru la un Meli Melo, sa imi cumparat ceva dragut,o geanta, o esarfa sau macar o clama, ca sa scap de efectele negative.

program pentru duminica

Pentru ca tot m-am plans ca eu nu am mers la muzee de cand am ajuns in Bucuresti , uite ca a venit si momentul sa fac asta . 10 mai Ziua caselor memoriale ale muzeului municipiului Bucuresti .

Calcule si amintiri din sesiune

Gata s-au terminat toate zilele de stat, tot ce mai aducea o speranta de vacanta in viata mea boring de bucuresteala. Ieri in timpul drumului spre Bucuresti, avand destul timp sa meditez asupra problemelor mari din viata mea m-am oprit si aspura problemei sesiune. Dap vine sesiunea, fac cateva adunari, scaderi si trag linia: mai sunt 21 de zile pana la inceperea sesiunii, mai sunt cam 10 zile pana la examenu de filosofie, mai sunt 3 zile pana la examenu de engleza, cam vreo 5 zile pana la predarea proiectelor MS Project si "Perfectionarea sistemului logistic in cadrul unei companii din industria alimentara", 7 zile pana la lucrare de la conta (doamne ajuta), cam o zi pana la lucrarea de la macro si aproximativ 8 ore pana la predarea proiectului de la conta si intre timp mai trebuie sa citesc si o carte de filosofie. Trag aer in piept, si incerc sa ma incurajez sa ma apuc de contabilitate, dar cred ca o voi lasa pentru mai tarziu, merg pe ideea mai e timp, apoi imi programez o noapte fara somn, asta pentru ca as vrea si eu sa citesc ceva la macro. Am vazut in weekend documentarul "Zeigeist" si mi s-a parut destul de interesant, dar partea legata de economie mi-a atras cel mai mult interesul, deci am hotarat merita sa am o noapte nedormita doar ca sa invata ceva la macro. La celelalte nu vreau sa ma gandesc inca, nici nu am inceput sa invat pentru sesiune si parca deja m-am plictisit cand stiu cate cursuri ma asteapta.
Acum cand imi aduc aminte de prima sesiune, imi vine sa rad. Sesiunea e o adevarata expereinta. Prima sesiune a insemnat pentru mine stres mult, ideea de a invata pentru examene ma stresa, a insemnat multe ore in care ne adunam in bucatari la "masa plangerii", locul nostru preferat pentru a ne plange fiecare de cat de mult avem de invatat, ca ne e greu, ca nu intelegem , ca nu stim ce ne vom face la examen, ca ne e somn si alte bla bal. Sesiunea a insemnat cafea multa, mers la examene cu mult timp inainte doar pentru a prinde un loc bun si strategic pentru a putea discuta subiectele neintelese, a insemnat party, nu ceva mare, dar destul sa ne scoata din gadu faptul ca a doua zi trebuie sa ne intoarcem iar la cursuri. Sesiunea m-a invatat ce inseamna a copia, daca in liceu acest termen nu imi era cunoscut, la facultate l-am descoperit, si cu fiecare examen ce trecea deveneam tot mai buna la asa ceva. De la orele de fizica din liceu am invatat ca daca traiesti in Romania sistemul poate fi fraudat, si e perfect ok sa faci acest lucru, pentru ca daca nu ai face ar insemna ca nu stii sa te descurci, asta am facut si eu, am aplicat cele invatate la ora de fizica, am incercat sa fraudez sistemul de fiecare data cand s-a putut. Sesiunea a insemnat mess, ore intregi de vorbit la telefon, multe refresh-uri pe pagina personala unde se afiseaza notele, multa ciocolata si nervi intinsi la maxim.
Cam toate astea ma asteapta si sesiunea asta, dar pana atunci mai sunt 21 de zile.....mai e timp !