2 la parinti

Cum mi se poate schimba ziua dupa ce vorbesc cu Alex. Cine e Alex? un prieten din Sibiu, care lucreaza in advertising, vorbeste extrem de mult, mereu ma face sa zambesc desi sunt suparata, mereu ma ajuta atunci cand am nevoie si e gata oricand sa imi dea cate un sfat mai in gluma mai in serios. Asa ca azi mi-am inceput ziua vorbind cu Alex, deci va urma o zi buna cu siguranta.
Astazi m-am trezit mai somnoroasa ca de obicei, toata nopatea le-am visat pe Cristi. Deci Cristi e dragul meu frate. Care de cand am plecat din Brasov ne intelegem mult mai bine, adica acuma ne vorbim mai rar urat, comunicam ceva mai bine, dar el a ramas acelasi incapatanat si om care vrea mereu sa aibe dreptate. A si sa nu uit, cand Cristi zice ca e foc undeva de fapt e apa. Da amandoi suntem lei, va dati seama cum ne intelegeam, fiecare incearca sa se impuna, el cu vorbit extrem de tare pana te acopera, eu cu explicatii. Dar aveam si zile bune. In mare suntem niste frati draguti, cand eram mici mama ne imbraca cam la fel, adica lui i dadea bluza albastra iar mie imi dadea rosie, dar modelul era la fel. Cand ma supara si asta se intampla destul de des, eu incepeam sa tip si mereu il amenintam "Vezi ca te zic lu mama" sau "O sun pe mama", "Vezi ca tip" si asa mai scapam din chinuit. Mereu am avut prieteni comuni, ne jucam la Alexandra cu furfuriile, cu bicicletele, el mai mult cu betele, pe care si le baga in ochi. Eram la aceeasi gradinita, adica el la grupa mare, asta pentru ca e cu 2 ani mai mare ca mine si eu la grupa mica, dar mereu ma simteam superioara colegilor mei doar pentru ca eu puteam merge la grupa mare sa vorbesc cu Cristi. Asta e un lucru bun la a avea un frate mai mare. In generala, toti profesorii il stiau pe Cristi, copil frumos, cuminte, bine crescut si destept. Deci eu fiind sora lui benficeam de animite chestii, ca de exemplu, "Lore de ce nu inveti, Cristi se descurca foarte bine la georgafie, te iert de data asta, dar pentru data viitoare sa inveti" sau " A tu esti sora lu'Cristi? Amandoi copii destepti" si etc. La liceu ne-am separat, el a ales ceva , eu parca mi-as fi dorit sa ma duc acolo, doar ca sa ma bucur de ceva popularitate doar pentru ca sunt sora lui mai mica, dar pana la urma am zis hai sa scap de influenta asta de a avea un frate si am ales alt liceu. Cand eram mica, Cristi venea si ma lua de la gradinita, probabil ma injura cand facea asta, dar si eu mi-as fi dorit sa fiu singura la parinti , da uite ca nu se poate.
Cand trebuia sa mergem la carnaval eu eram mereu floricica iar el era cowboy. Eram mereu foarte mandra ca sunt floricica, pana am descoperit costumul de printesa.
Cea mai mare problema o aveam cand eu, Cristi si Alexandra trebuia sa ne tinem ziua. Eu sunt nascuta pe 24 iulie, Cristi pe 31 iulie si Alexandra, prietena noastra din copilarie tot pe 24 iulie, si mereu eram in dilema care cum isi tine ziua. Mama ne-a tinut mereu ziua impreuna, dar cum stabileam care isi tine ziua primu Alexandra sau noi. Adevarate probleme, pentru ca trebuia sa o tinem la diferenta de cateva zile, pentru ca aveam prieteni comuni si trebuia sa facem in asa fel incat sa poata venii copii si la Alexandra da si la noi. Cate discutii mai erau intre mine si Cristi cand trebuia sa alegem data cand ne tineam ziua si mai ales ce copii invitam , adevarate probleme.
Imi aduc aminte ce viata grea i facea Cristi femeii care avea grija de noi. De obicicei vorbea chestii scarboase cand manca si ei i se facea greata, sau i spunea ca nu mai vrea sa manance, saraca femeie strangea masa, dar dupa Cristi isi dadea seama ca de fapt mai vrea sa manance o felie de paine cu ceva, si iar scotea toata mancarea pe masa si cam asa facea, pana cand se enerva si tipa la el, ca i ajunge cat a mancat. Eu eram doar copilul cuminte, care mereu nu facea nimic rau si ma dadeam bine pe langa toata lumea, si mereu spuneam tot ce a facut Cristi rau, adevarul e ca param extrem de mult. Bine ca am scapat de obiceiul asta.
Ma enerva cand Cristi vroia sa ne jucam cu masinutele, da mie nu imi placea eu vroiam sa ne jucam cu papusile. Nu era corect, adica eu sa ma uit joc cu el, da cand trebuia sa se joace el cu mine, uita ce a promis. Nu imi placea sa ma joc nici "Nu te supara frate", ma ofticam de fiecare data.
Dar mie cel mai mult imi placeau excursiile de cand eram mici. Cand mergeam la mare, eu incercam sa ma tin dupa el, da mereu imi era somn foarte devreme, el mereu mergea la tras cu pusca, tir sau cum se cheama si mie nu imi placea. Partea buna e ca eram mereu 2 si nu ne plictiseam .
Cel mai mult ma enerva, cand mergeam la Sovata si stateam la un nene, un fel de pensiune. El avea curte si iepurasi, dar numai Cristi avea voie sa se duca cu el, sa se joace, sa i hraneasca si restu copiilor nu aveau voie sa intre acolo. Pe mine nici macar pe leagan nu ma lasa, zicea ca sunt prea mica si leaganu era exclusiv pentru el. Asta nu era o vacanta prea frumoasa.
Imi placeau zilele cand ieseam la plimbare prin tara.
Imi aduc aminte ce simpatic era Cristi cand il astepta pe tata sa vina din delegatii. Amandoi spuneam ca nu vom adormi si ca il vom astepta, dar eu adormeam imediat, dar mereu cu gandu la ce voi primi, dar Cristi isi punea furculite, daca cumva adoarme sa se infiga in ele si sa se trezeasca, sau mai vazusem la Tom& Jerry , ca tebuie sa iti pui scobitori la ochi ca sa nu ti se inchida. De cele mai multe ori adormea si el.
Cand mai crescusem, deja stiam ca Mosul nu exista, sau ca isi ascunde cadourile in casa si cum se facea decembrie deja incepeam sa cautam cadourile, de cele mai multe ori le gasem , si imi placea cand ne punea sa stam singuri in camera sa asteptam sa vina Mosu. Si dupa 5 minute de stat singuri venea Mosu, foarte frumos.
Acum in mare lucrurile s-au schimbat, nu mai mergem de mult la mare in familie, nu mai avem plimbariile prin tara, nu mai asteptam sa vina tata din delegatii, nu ne mai sarbam ziua impreuna, nu mai suntem in aceesi scoala, nici macar in acelasi oras, nu mai trebuie sa vina Cristi dupa mine la gradinita, in schimb vine de fiecare data si ma ia de la gara. Dar acum vorbim mai mult, tipam mai putin unu la altu, ne scoatem din prostii unu pe celalat si ne-am obisnuit cu gandu ca suntem 2 la parinti, oricat de mult ne-ar fi placut sa nu avem frati.