Zile nu prea bune

Dupa o zi in care toate lucrurile mi-au mers extrem de prost, de la momentul in care ceasu mi-a sunat si eu l-am amanat doar pentru ca nu puteam deloc sa imi deschid ochii am simtit ca nu va fi o zi buna. Plec de acasa nervoasa, nu imi place sa ma trezesc cu 20 de minunte inainte de a pleca unde am treaba. Dupa a urmat telefonul de la Miki care ma anunta ca am primit camin in Tei. De ce in Tei ? eu imi doream altundeva, poate are baie in camera ceea ce e un lucru buna, dar e la mama naibii, la capatul Bucurestiului. Imi adusesem aminte ca pe data de 5 se afiseaza locurile de cazare, si pentru asta am zis ca nu voi fi un copil stresat si nu voi da la pagina refresh din 2 in 2 minute, pentru ca stiu ca atunci nu ies lucrurile cum vreau. Vroiam sa intru seara relaxata, pe site si sa vad ca am primit loc acolo unde vroiam , normal ca Moxa sau Belvedere si uite asa sunandu-ma Miki s-a stricat toata karma. Dupa multe alte chestii marunte ajung in sfarsit acasa si imi dau seama ca dosarul meu cu tot ce aveam eu scris la statistica, toate cursurile, toate seminariile nu mai sunt, ametita ce sunt le-am uitat la facultate, normal ca am trecut azi sa le recuperez, dar nici urma de ele, si le aranjasem asa frumos, fiecare curs cu tipla lui, intr-un dosar galben, inca mai suspin dupa ele. Extrem de trista ma duc la bucatarie sa mananc si surpriza ca sa imi mearga tot rau, furculita mea preferata, adica singura mea furculita nu era curata, chiuveta era lina de farfurii nespalata, linguri, cani etc. Si dupa toate astea mai urmeaza si telefonul de la tata. Orice poate fi mai bun decat sa vorbesc cu tata la telefon si sa imi explice el cum stau lucrurile si cam ce trebuie sa fac , sfaturi si explicatii, mai bine ma pune sa stau o saptamana fara net decat sa trec prin discutii serioase cu tata.

Dupa o zi ca asta, speram sa urmeze ceva mai bun. Dar cum tot ce iti doresti nu poate sa se intample mereu pe de-a intregu, normal ca si azi am tinut-o tot in momente nu prea bune.

Azi am suferit o a doua trauma de cand circul cu metroul. Am vazut ca 2 baieti cam dubiosi se cam tineau dupa mine si se uitau insistent, da normal ca eu cred ca nu pot pati nimic niciodata, uite ca iar mi se domenstreaza contrariul. Asteptand metroul, ei tot se hlizeau, se uitau tot mai insistent, pana cand vine unu din ei si tipa la mine, nici nu mai conteaza ce mi-au zis, m-am speriat atat de tare, am zis clar ca astia imi fac ceva, nimeni nu zicea nimic, cazurile tipice cand lumea sta si se uita la ce se intampla da nimeni nu se baga. M-am sepriat putin mai tare, nici nu am reusit sa scot vre-un cuvant, dar 2 baieti au fost foarte drguti si i-au zis sa ma lase in pace ca sunt eu ei. Si asa au plecat cei 2 dubiosi. Uite ca se intampla si lucruri ciudate la metrou, de care eu mereu zic ca sunt doar povesti. Mie sa mi se intample? Niciodata. Mai ales in plina zi, cand inca lumea circula. Mai am eu o experienta traumatizanta la metrou, dar atunci inteleg, eram la mama naibii, la Pacii,intr-un loc putin mia dubios, sambata seara la ora 22, de Sf Valentin, cand un baiat vine si se pune langa mine, desi tot metroul era gol, el vrea sa se aseze langa mine. Tocmai ma uitasem la un film de groaza cu un tip care era obsedat de o tipa si o tot urmarea si omora pe toata lumea doar ca sa ajunga la ea. Inca aveam imaginile din film in cap, dar la fel ma calmez, ce pot pati? Poate nu vroia sa stea singur si s-a pus langa mine. Totusi am zis ca ar fi mai bine sa cobor, ma duc la usa, el dupa mine, scot telefonul sa o sun pe mama, normal ca atunci cand ai nevoie nimeni nu iti raspunde.El incepe sa vorbeasca cu mine, eu ma faceam ca ploua, pana la urma am mai silabisit si eu cate ceva. Ajunsa la Unirii, speram sa scap de el, da surpriza, el mergea in aceeasi directie cu mine.Normal ca nu era normal sa fie asa, prea se nimereau. Si el tot vorbea cu mine, imi povestea ca azi e ziua lui, ca azi de Sf Valentin el e sigur, daca sunt casatorita, daca nu cumva imi plac fetele si bla bla, si tot statea langa mine si dupa ce a tot insistat sa i dau id-iul meu sau numarul de telefon, sa traim o adevarata poveste de dragoste, vazand ca il tot refuz si ca nu scot prea multe sunete, m-a injurat, mi-a zis ceva urat si dupa a plecat din metrou.S-a uitat lumea putin ciudat, da nici nu imi pasa. Am trait un moment de fericire deplina, ce conteaza ce mi-au auzit urechiile daca eu am scapat de el. Mi-am facut ceva probleme ca nu cumva sa ma urmareasca, ce stiu eu ce e in mintea oamenilor astia, dar totul a fost ok. De atunci am incercat sa nu mai umblu singura seara la metrou, adica sa inteleg si eu ca acuma nu mai sunt acolo in oras la mine, unde toate lumea se stie cu toata lumea, si ca pot umbla pe strazi singura la ore tarzii. Dar sa se ia de mine in plina zi chiar nu ma asteptam. Asta e Bucurestiul , cu bune si cu cele mai putin bune.

Dupa 2 zile nu prea bune, maine neaparat trebuie sa intru la un Meli Melo, sa imi cumparat ceva dragut,o geanta, o esarfa sau macar o clama, ca sa scap de efectele negative.