Intalnindu-ma astazi cu Didi intamplator prin facultate si meditand in metrou la viata mea de anu trecut, brusc mi s-a facut dor de apartamentu de la parter situat in Berceni. Era un apartament urat daca il privai asa din exterior, dar cand intrai in el, intrai de fapt in lumea cea pretty a fetitzelor.
Imi e asa de dor sa stau cu fetitzele la un ceai si sa ne uitam la emisiunea aia dubioasa cu nasterile , imi e dor sa ne adunam in bucatarie si sa ne scoatem mancarea si sa ciugulim cate putin din toate, imi e dor sa aud crantanitul Danutei la cereale si sa fac cu Didi glume pe seama Danutei. Eu niciodata nu fac glume bune, dar si Didi a fost de acord cu mine, glumele legate de Danuta sunt cele mai reusite glume ale mele.
As vrea sa am iara biroul meu unde sa imi pun toate pixurile, toate cartile si dosarele, sa merg la Didi si sa i cer corectoru, sau sa bat la usa lu'Danu doar ca sa vad ce face. As avea chef sa ne uitam la un film, sa ne strangem ultmii banuti si sa ne luam Cola si chipsuri, as vrea sa bata Didi la usa si sa imi aduca ciocolata si sa intrebe diminiata daca vrem cafea. Sa ne adunam in bucatarie si sa vorbim toate tampeniile, sa povestim , sa radem si sa ne plangem.
luni, 26 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu