Fiecare vecin in felul lui

In lunga mea viata am schimbat mai multe locuinte si astfel am avut parte de mult mai multi vecini, vecini de apartament, vecini de casa. Vecinii sunt acele persoane nu intotdeauna placute, dar cu care te saluti, mai schimbi o vorba doua si despre care povestesti in anumite situatii, una din sitatii e chiar asta. Intrii pe blog si povestesti cititorilor tai despre ce a mai facut vecinu ala ciudat, cine te supara in fiecare diminata, cine ti-a stricat chefu ala mare si cine are grija de animalele tale atunci cand tu esti plecat.
Ok, eu o sa o iau pe rand si o sa va povestesc de toti vecinii mei.

Primii mei vecini au fost cei pe care i intalneam pe scara blocului, in tineretea mea cand locuiam la bloc. I putem numii vecinii de apartament. Eu stateam la etajul 2 sin 4. Blocul meu era plin de copii apropiati varstei mele, dar eu i-am cunoscut destul de tarziu, nu eram genu de copil care isi petrecea ziua in fata blocului. Lumea de la parter imi era necunoscuta, cel putin initial, pana am ajuns sa socializez in cele din urma cu copii vecinilor de la parter. Aici la parter locuia o femeie de care imi era frica mereu, mereu tipa la mine, mereu se lua de cei care faceau galagie. In parte opusa vecinei rele era un vecin care mereu tipa la copilul lui, de obicei eram si noi partasi la cearta. Copilul ala nu facea nimic bine si era mereu certat, probabil si-o si merita, eu una aveam o problema cu unghiile ei prea mari. Un copil nu are motive sa aibe unghiile mari, punct.
La etajul 1 aveam o prietena buna, Alina. Mereu ne intalneam una la alta, mereu statea la povesti pana seara tarziu, cu ea ma jucam cu papusile si cu mingea. Cu ea mergeam la magazinu dintre blocuri. Era o vecina ce s-a transformat in prietena. Sub apartamentului meu, era o familie de care imi era frica. Nu cred ca i vazusem de prea multe ori, da mereu se certau. Niciodata nu aveam treaba cu ei. Si tot la etajul 1 era o vecina care nu o suportam. Mereu isi cumpara lucruri ca ala mele, si incerca sa fie ca mine, deci din start am scos-o din lista vecinilor cu care pot socializa.
La etajul meu cunosteam cei mai multi oameni. Langa mine statea o femeie care pur si simplu nu stia sa gateasca, dar cand se facea ora 3, coridorul era improspatat cu mancarea ei arsa, isi astepta sotul asa cum merita, cu mancare arsa si necomestibila. Da ne intelegeam bine eu ei. In fata apartamentului lor era o garsoniera, care era mai mult goala, o mai inchiria lumea din cand in cand, da pentru mine era locul bantuit de fantome si mereu trebuia sa alerg cand treceam pe acolo. In dreapta apartamentului bantuit statea Roxi. Roxi era mai mica ca mine cu vreo 3 ani, da ne intelegeam foarte bine. Mergeam la dans imperuna, de fapt eu am introdus-o in tainele dansului, imi facea tema la germana, mama ei era croitoreasa si ne dadea sa ne facem haine la papusa, cand plecau ai mei ma lasau sa stau la ea. In principiu Roxi si familia ei au fost cei mai apropiati vecini ai nostri. Cand ramaneam fara zahar mergeam la Roxi, cand nu mai aveam oua tot la Roxi mergeam. Mamele noastre cand se intalneau pe coridor ramaneau cate o ora de vorba, erau niste vecini draguti.
La etajul 3 nu stiam decat pe vecina de deasupra apartamentului meu. Si daca vroiam sa nu i cunoastem nu am fi reusit, pentru ca ei aveau mereu o problema, uitau apa deschisa la baie si asta se intampla in mod regulat.
Iar de la etajul 4 nu stiam pe nimeni, era etaju la care nu ajungeam niciodata si nu salutam pe nimeni.
Cand am plecat de la apartament mi-a parut rau, dar nu dupa vecini.

Ajunsa in noul cartier, la casa am cunoscut alti vecini, vecinii de pe strada. Nu am avut prea multa lume de cunsocut pentru ca starda e inca in constuctie, lumea inca mai construieste si inca se mai muta. Dar cel mai vechi locuitor al strazii este Sile. Sile stie tot ce se intampla pe strada si nu numai. Sile este un cuceritor si un vecin dispus sa te ajute oricand. Daca se intampla ceva, Sile este cel care stie primu cauza problemei. M-am inteles foarte bine cu Sile de la inceput, desi avem noi idei care se bat cap in cap, dar sunt sigura ca nu mai exista cineva ca Sile, indoctrinat ca el.
In fata casei mele, si langa Sile sta Dani. Pe Dani il stiam din generala, a fost colegul din fata mea si cel care ma ajuta la lucrarile de la engleza, era o adevarata sursa de inspiratie. Am uitat sa precizez ca toti 3 aveam aceeasi rasa de caine si ni s-a spus de catre omu care venea cu cititul apei ca suntem strada cu cei mai multi caini. Si am uitat sa va zic, Sile iubeste cainii si masina pe care o conduce, cerd ca e cea mai curata masina de pe planete, o spala zilnic, este un fel de altar al sau. Dani e copil simpatic, discutiile noastre se rezuma la amintiri de generala, de liceu si intamplari de pe strada in lipsa mea. Dani are o sora. Nu aveam noi prea multe de discutat, dar imi place sa ma intalnesc cu ea, imi aduce o aminte de mine in tineretea mea.
Langa Dani s-a mutat de curand o familie, nu stiu sigur, vreo 2 femei si un barbat. Pe ele nu prea discut, da imi plac cainii lor mici si intre timp le-am aflat si preferintele muzicale, mereu asculta in masina o melodie cu care incepea telenovela "Salome", sigur stiti despre ce vorbesc.
Iar dupa ele, comunicarea si cunoasterea vecinilor se opreste.
Putini vecini, simpatici, fiecare cu ideile si cu tampeniile lui, da de fiecare data cand plec la Bucuresti mi se face dor de ei. I-am spus asta de cateva ori si lu'Sile si lu'Dani, dar nu mi-au raspuns la fel, ci doar au zambit, dar stiu ca si lor le e dor de mine, pe cine mai urmareste Sile cand sunt plecata, cui mai face Dani DVD-uri cand eu nu sunt aici, cu cine se mai certa Sile si mai ales cu cine mai depaneaza Dani amintiri ?

Iar ultimii vecini cu care am avut de a face au fost vecinii bucuresteni. Doar pe tanti de langa apartamentu nostru am cunoscut-o, si nici pe ea prea bine, doar Danu a reusit sa comunice cu ea atunci cand ne-a certata ca am am facut galagie si sotul ei nu a putut dormi. L-am ma cunsocut pe Alin, dar v-am mai povestit de el, copil mic, un fel de zeu in rendul copiilor de pe acolo. Vecinii bucuresteni au ceva specific, urmarasc lume de la geam, si mai ales stau in fata blocului pe bancute si rod seminte pana seara tarziu. Eu nu i stiam pe ei, dar ei cu siguranta stiau cate ceva despre mine, cu siguranta la ce ora plec si vin acasa, cand ies la cumparaturi si altele.

Alti vecini? Cei de la camin, dar inca nu am povesti legate de ei.

Voi ce fel de vecini aveti?