Sectele studentesti

Cum niciodata nu pot sta linistita si mereu trebuie sa am cate un gand care sa ma chinuie, de cateva zile ma gandesc continuu si imi fac planuri legate de urmatorul an de facultate. Cum ar fi sa nu mai vad dracul chiar asa de negru, nici in ceea ce priveste caminul si nici asociatiile studentesti.

Am tot stat si am discutat cu lumea cum e la camin , o sa mor in mai putin de o saptamana, o sa plang dupa liniste, o sa ma cer cu colegele, o sa fug din Bucuresti sau exista sanse minime sa ma acomodez, sa ies din spatiul de confort?

Anul asta vreau sa plec cu ceva mai multe planuri, daca pana acuma am avut planuri legate de toate locurile in care o sa ies cand ajung in Bucuresti, cum o sa supravietuim noi fetitzele impreuna, daca vom stii sa gatim si cand vom avea prima cearta , acuma gandurile mele sunt putin mai intunecate, pentru ca nu voi cunoaste lumea cu care o sa stau, dar am si ganduri "marete", cum ar fi intrarea intr-o asociatie/ secta studenteasca. (poate nu ma voi razgandi in urmatoarele 2 - 3 luni)

Stiu ca am criticat destul de mult asociatiile studentesti si mereu le-am vazut doar partea mai putin buna, dar a avut Andreea grija de fiecare data sa imi puna in fata numai aspectele pozitive si sa ma certe de modul in care gandesc. Am intrebat-o ultima oara cand am purtat discutia despre asociatii, care e cheia intrarii intr-o asociatie, ce trebuie sa fac sa ma placa ? Am uitat sa va zic ca Andreea e de un an de zile in AIESEC si e un fan infocat a ceea ce inseamna asociatie studenteasca si in particular secta in care e ea AIESEC. Si povestindu-mi pentru a mia oara despre interviuri si despre ce a facut ea sa intre, mi-a spus la un moment dat ca asociatiile astea cauta persoane care sunt dispuse sa iasa din zona lor de confort. Adica sa renunt la tot ce ma face sa ma simt bine, asta a fost intrebarea care mi-a intrat in cap.

Am stat, m-am tot gandit daca vreau sa intru intr-o asemenea asociatie, daca chiar vreau sa accept toate punctele pozitive pe care recunosc ca si eu le-am gasit, si sa renunt a mai vorbi cu putina irone despre ele, facandu-le secte. A iesi din spatiul de confort nu inseamna a renunta la cine stie ce lucruri marete, sau a face cine stie ce fapte care te vor declara erou, ci inseamna sa acepti sa renunti a mai pierde vremea si a dormi de fiecare data cand simti ca metroul si galagia te-a obosit mult prea tare, inseamna sa acepti sa te implici, sa acepti sa inveti lucruri noi si mai ales sa fi gata sa ajuti si sa iti faci prieteni noi.

Poate exagerez putin laudand sectele, petru ca lucrurile marete sunt in fond niste lucruri mici care nu au schimbat pana acum lumea, dar cu siguranta au schimbat ceva in fiecare student care a acceptat sa fie facut sectant de alte persoane care au gandit ca mine pentru inceput.