Din lumea animalelor

Fiind plecata la sfarsit de weekend cu toata familia, casa a ramas singura si animalele la fel. Alfi a fost de data asta singurul stapan si a avut cea mai mare indatorire de pana acuma, aceea de a pazi casa de orice inamic care ar incerca sa se apropie de curtea lui, iar Whity a fost acceasi lady kitty care avea sa stea in casuta ei, cu mancarea si cutia de nisip si pregatita sa doarma cat mai mult.

Atunci cand traiesti la casa si mai ai prin curte si cateva animale, cel mai dificil moment este acela in care te hotarasti sa pleci si iti pui intrebarea, cine are grija de animalutele care nu pot sa isi puna singura de mancare? Daca eu as fi reusit sa il invat atat pe Alfi, cat si pe Whity unde trebuie sa umble atunci cand le e foame si care e mancarea de pisica si care de caine, cat trebuie sa isi puna in farfurioara si mai ales sa isi dea drumu la robinet sa isi puna apa pentru a avea o masa perfecta probabil plecarile de acasa nu ar mai fi atat de grele. Dar nu, am esuat si nu i-am invatat deloc bine, decat sa vina sa mance atunci cand le e foame si dupa sa intoarca capu dupa ce au terminat.

Alfi fiind un devarat barbat si un nesatul a fost lasat in grija unui vecin, sa fie servit asa cum merita, fara a i se lasa alte griji pe umeri, cum ar fi impartitul mancarii pe cele 3 zile in care am fost plecati. Protectia casei oricum a fost cea mai dificila sarcina care o putea primi, acum cand el este un jucaus si mintea si coada nu i stau decat la trasu de pantaloni, ridicatu labutei, aducerea batului si ce i pleace cel mai mult, sa faca "ordine", plimbarea oricarui fel de papuci care i prinde.

Se pare totusi ca Alfi s-a abtinut din a da chefuri.

In schimb, Whity, o lady kitty, am lasat-o in casuta ei, cu farfuria plina de mancare, cu nisip curat si apa pentru a trai linistita timpul in care noi am fost plecati. Se intampla destul de rar sa fim nevoiti sa lasam singuri animalutele, de aceea probabil Whity a avut o multime de ganduri cand a vazu ca se face noapte si iar zi si nimeni nu vine dupa ea sa o lasa se intre in casa si sa umble in voie unde vrea.

Primele ganduri a lu'Whity au fost probabil ca dragii ei stapani au murit, si acuma ea este nevoita sa isi imparta mancarea in cele X zile, necunoascute ei, pana cand cineva o va gasi si o va declara mostenitoarea averii familiei.

Alte ganduri a lu' pisu au fost probabil ca a venit sfarsitul lumii, razboi, bombe atomice, iar noi am ales-o pe ea sa fie singura pisica care va supravietui si ea va trebui sa gaseasca o solutie pentru atunci cand razboiul se va termina sa faca ca specia piscilor sa nu dispara. O adevarata sarcina pentru ea, dar in creierasul ei mic, cu siguranta gandea ca este speciala daca a primit aceasta atributie.

Si ultimul gand care i-a trecut lu'kitty prin minte este acea ca a facut o prostie si noi am pedepsit-o si o sa o lasam sa moara singura. Problema ei ere de ce i-am dat de mancare si nu stia ce a facut sau avea anumite ganduri dar totusi le cataloga ca fiind chestii minore.

Whity si-a imparit mancarea, apa si nisipul sa i ajunga pentru cate zile va fi nevoita sa stea inchisa. Cand am ajuns acasa, Whity mancase aproape tot, iar apa mai avea din belsug. Primul gand al ei a fost" Smecherilor, m-ati pacalit ati venit mai repede decat ma asteptam, trebuia sa imi ziceti ca veniti asa repede, ma bucuram si eu de toate proviziile care mi le-ati lasat" . Oricum bucuria ei a fost simtita, mieunatul era diferit, era dupa picioarele tuturor, mai cuminte ca de obicei si cu chef mai mult de joaca.

Cam atat din lumea animalelor si din creierul meu pus la imaginatie.