Palavrageala

In sfarsit am dat de un calculator cu internet si am reusit sa intu pe blog si sa blogaresc. Zilele astea mi-am dat seama ca s-ar parea ca nu mor si nici nu fac crize de nebuni daca nu reusesc sa intru pe internet in fiecare diminiata, sa citesc ziarele, sa scriu pe blog si sa pierd vremea de pe un site pe altu. S-au implinit 3 zile in care statul la calculator nu a fost una din activitatiile mele.

De ce?
Pai luni la ora 4 si ceva am mers frumos sper gara si am venit la Bucuresti, locul acela plin de zgomot care nu imi e chiar asa de neplacut. In afara faptului ca am jurat ca e ultima oara cand ma mai sui intr-un tren, si cand mai pasesc in gariile CFR, astia nu sunt in stare sa respecte programul de plecare a trenurilor, mereu intarzie, dar de data asta, in afara faptului ca erau 5 grade afara, speram sa ma urc in tren si sa simt caldura cu care eram obisnuita ca trebuie sa ma izbeasca in fata, dar nu, de data asta frigul era la putere. Timp de 3 ore am inghetzat si mai aveam putin si ma transformam intr-un om congelat. Si asa am ajuns la concluzia ca mai bine mori de cald, cand iti e cald mai dai jos o bluza, un pantalon, dar cand iti e frig si tot ceea ce ai in geamantam stii ca nu ti-ar tine de cald, injuri si promiti ca de acuma mereu vei avea o geaca cu tine desi afara sunt anuntate 30 de grade.
Ajunsa la mandra capitala am dat peste aerul specific garii, de agitatie, lume multa, zgomot si oameni nervosi. Cateva ore am avut impresia ca sunt bagata intr-o viteza inferioara bucurestenilor, dar am reusit pana la urma sa imi schimb viteza si sa intru in randul lor.

Acum inca bucurestesc, stau la povesti cu Danu, manac la fel de putin si de nesanatos precum eram invatata in zilele de facultate, pierd vremea in trafic, vizitez mallul si mor de cald.

Cam atat din bucurestenia. Poate ne auzim si maine. O zi cat mai frumoasa :)