Obsesie de pantofi

Dupa ce am terminat de vorbit la telefon si pe mess, dupa ce m-am plans continuu timp de vreo 3 ore, ba ca ma plictisesc, ba de tineretea mea, ba de vreme, de tot ce mi se parea mie ca ma pot agata ca sa pot exagera. Sting laptopu, pun capul pe perna si adorm. Apoi apare acel vis care il am de obicei cand merg prin magazine, cand vad haine, pantofi, genti si accesorii.

In visul care m-a nelinistit se facea ca eram intr-un magazin imens plin de pantofi. Si ma plimbam printre ei, dar nici unii nu imi atrageau atentia, pana cand vanzatoarea m-a pus sa probez o pereche de pantofi albi, cu toc inalt si subtire, finuti si cu o fundita in fata. Cum i-am pus in picioare, pantofii pareau facuti exact pe marimea mea, pentru piciorusele mele. Am luat acei pantofi fara sa ma intereseze pretul, desi in realitate lucrurile nu stau de loc asa, asta ar fi trebuit sa fie primul semn pentru a-mi da seama ca visez. Am luat pantofii si am plecat la gara. Nu stiu de ce la gara, dar trageam si un troler dupa mine. In realitate niciodata nu as purta o pereche de pantofi cu toc cand merg la gara. Toata lumea se uita la pantofii mei, eu eram extrem de mandra, oricat as fi mers cu ei nu imi oboseau picioarele, ei nu se murdareau si chiar daca erau albi, pantofii reprezentau de fapt culoarea care dadea forma visului.

Cred ca asta e un semn, cred ca in magazine e o pereche de pantofi care urla dupa mine, care ma vor, care le-ar face placere sa stea la mine in dulap, sa fie scosi in oras de piciorusele mele si sa fie admirati atunci cand i port.

Drgi pantofi, promit sa vin in weekend sa va caut in toate magazinele si sa va iau acasa cu mine. Cu siguranta meritati sa fiti purtati de mine.