Sad, upset and nervous

sunt trista, sunt suparata si nervoasa. Sunt trista pentru ca nu am bani, sunt nervoasa pentru ca m-am saturat sa fiu nevoita sa mananc cam aceleasi chestii de fiecare data, sa imi pun singura masa si sunt suparata pentru ca nu mi-am mai cumparat cam de multa vreme o gentuta, sau o rochie, sau o bluza sau macar ceva mic de la Meli Melo.

Pai in primul rand sunt extrem de trista din cauza banilor, mi-as dori sa am multi, foarte multi bani, ca sa pot sa imi cumpar tot ce vreu, sa pot iesi peste tot si sa imi pot satisface toate micile dorinte. E adevarat ca in Bucuresti ai ce face, ai pe unde pierde vremea, poti vedea un film, poti merge la teatru, poti iesi la o terasa sau la o cafenea draguta, poti merge la un concert sau la o expozitie, dar totul implica bani, unele mai multi bani altele mai putini, dar tot ce poti face inseamna cheltuiala. Ar trebui ori sa fac in asa fel incat sa am bani mereu, ca sa nu ma mai lovesc de plictiseala si de posibilitatea de a putea iesi oriunde fara sa imi pese cat costa, sau ar fi o idee sa se faca mai multe activitati in Bucuresti care sa nu includa cheltuiala, ca sa isi permita tot studentu sa iasa undeva. Eu sunt fan al locurilor dragute, putin fitoase dar de ceva vreme imi e tot mai greu sa ajung in ele, o limonada costa 15 lei, o prajitura 15 lei, o pizza 20 de lei, o cafea 8 lei, un frappe 15 lei, o inghetata 10 lei si etc etc, inainte nu mi se parea mult, dar acum parca sunt imense preturile astea, eu as propune ca studentii sa plateasca consumatia la jumate, sa aibe si ei un beneficiu, sunt studenti merita. Imi e dor sa ies in locuri bune, imi e doar sa am bani, nici nu mai cunosc sentimentul ala de a avea multumirea ca ai ceva bani. Recunosc exagerez putin, dar chiar mi-as dori sa am bani, multi bani.

In al doilea rand sunt suparata pentru ca nu am reusit sa mai imi cumpar nimic de vreo luna de zile, a fost sesiunea nu am avut timp de iesit la magazine, dar acuma cand plictiseala isi face simtita prezenta tot mai mult, pe zi ce trece tot mai mult imi doresc sa imi cumpar ceva, sa am si eu o mica bucurie ca am mai adaugat o gentuta la cele pe care le am , acuma e vara, as vrea o geanta colorata, vesela, as vrea sa mai imi cumpar o rochita, nu am nici una colorata si vaporoasa pentru vara, as vrea sa imi cumpar o pereche noua de sandalute, la cele vechi nu mai imi place talpa, as vrea o bluza noua, as vrea un parfum nou, un lip gloss pentru ca ultimul mi s-a terminat, vreau o lotiune si o oja noua. Vraeau o clama noua, orice numai sa stiu ca am cheltuit bani, ca am putut sa imi cumpar ceva, sa simt bucuria ca mi-am achizitionat ceva nou. Trebuie sa reusesc sa fac asta, daca nu supararea mea va deveni din ce in ce mai mare si din ce in ce mai greu de suportat, va deveni o obsesie, o neliniste de nestapanit, de aceea imi promit ca voi trece la fapte cat mai curand.

Sunt nervoasa pentru ca m-am saturat sa imi pun singura masa, sa trebuiasca sa imi spal eu vasele, sa am eu grija de ceea ce e in frigider, sa bata vantul pe raftruile din camara si din frigider, sa mananc mereu paste, paste cu carne tocata, paste cu ciuperci si sunca, paste cu sos alb, ciorba la plic, branza topita, pateu, snitele, crenvusti, cereale cu lapte. Imi e dor sa mananc peste, sa mananc o ciorba gatita chiar si de la cantina, imi e dor sa mananc multe fructe, imi e dor de bulgarasi de branza cu fructe, de paine pajita, de salate, de mancaruri gatite in general. Imi e dor sa imi aduca cineva mancarea la pat, sa fie gata mancarea cand vreau sa mananc, nu sa fiu nevoita sa ma gandesc iar ce pot manca fara sa imi ia mult timp preparatu. Imi lipsesc multe, dar cred ca tocmai asta e frumos la viata de student.

Inca cateva zile si voi lua pauza de tot ceea ce inseamna student plecat la 166 de kilometri departare de casa.