Amintiri

Nu prea eram hotarata despre ce sa scriu, despre ASE sau despre faptul ca iar am o neliniste, dar am facut 2 biletele, pe una scria ASE si pe una neliniste, am inchis ochii, am amestecat biletelele si dupa am ales unu, scria ASE pe el, asa ca azi scriu despre marele ASE si luni probabil va voi dezvalui noua mea neliniste, in caz ca voi avea un weekend plin de plictiseala din care nu voi putea povesti nimic.

Cum a venit ideea cu ASE, de ce tocmai ASE? Se stie ca ASE e facultatea celor indecisi, bine eu aveam ganduri marete la inceput de a 12-a cand trebuia sa ma hotarasc la ce facultate voi da ca sa stiu la ce fac meditatii si daca ma concentrez pe media de bac sau nu. Pentru cei care nu au dat bacu si gandesc ca mine ca nota de bac inseamna ceva, vreau sa le spun ca bacul e de fapt o mare batjocura, si ca indiferent de nora care o vor lua ea va fi uitata curand si nu iti va infulenta viitorul ( asta daca nu iti alegi o facultate la care se intra pe baza de dosar, adica importante sunt mediile din liceu si bacu, eu sunt impotriva sistemului asta). Deci azi dai bacu, maine ai luat nota, a doua si a treia zi esti nevoit sa tot repeti nota si dupa o saptamana, maxim o luna o sa si uiti ce nota ai avut la bac. Deci eu nu m-am concentrat pe bac, stiam ca dau admitere, ca nu am fost un copil eminent in liceu, deci singura mea solutie era admiterea.

Initial am vrut sa dau la FJSC, credeam ca voi iesi direct vedeta de acolo, stiam ca voi avea ceva de muncit, asta inseamna meditatii la romana, sa visez literatura si sa stiu sa scriu cat se poate de corect. Dupa o luna in care credeam ca am gasit facultatea perfecta, dupa lungi discutii cu prieteni de la diferite facultati, am hotarat voi da la ASE, nu eram chiar convinsa ca va fi Bucuresti sau Brasov, ideea era ca mi-am gasit facultatea si stiam trebuia sa invat matematica si economie. Mi-am gasit profesori de meditatii, eram fericita ca bacu nu imi trebuie decat 30% sau ceva de genu, adica nota de bac e nesemnificativa si mai fericita am fost pentru ca media de liceu nu era necesara. Eu spuneam ca voi da la Bucuresti, ca doar acolo e cel mai bun ASE, restu sunt facultati de mana a doua. Matematica de admitere nu era chiar pe placul meu, iar economia imi placea, cartea de admitere avea raspunsurile la sfarsit si imediat puteam rezolva toate intrebarile. S-a facut martie, au aparut variantele, mie mi se pareau extrem de grele, mi-am facut un plan cum sa le rezolv, care sa le rezolv, daca mai am timp de invatat pentru admitere sau voi face asta dupa bac, erau zilele in care ma intrebam daca voi reusi sa iau o nota buna la bac. La romana stiam ca nu voi reusi sa fac variantele, la matematica vroiam sa le fac pe toate, la informtica la fel, la engleza si economie vroiam sa fac doar ce mi se parea mie ca e greu. Eu eram speriata de mate, asa ca timp de o saptamana m-am ambitionat si am terminat prima parte, la meditatii ma certa ca de ce nu lucrez pentru admitere , ca asta e mai importanta, iar la economie la meditatii era mai mult o distractie, vorbaraie, lectii neinvatate si grile din cartea de admitere. Si timpul trecea tot mai repede si s-a facut mai, momentul in care eu si Didi am intrat in panica, noi aveam de dat admitere la economie, dar nu stima nici un pic de economie, nu reusea nici una din noi sa treaca de prima lectie, "Nevoile", mai stiam cate ceva de CT, CTM de profit, de utilitate marginala, dar de la cere, salarii, dobanzi economia era o alta limba straina. Si asa am inceput sa ne agitam , la matematica nici nu ne mai statea gandu, ne facusem deja planuri ca vom face toate grilele corecte de la economie, si la matematica ne bazam pe nimereala, norocul de a nimeri din 10 macar 3. Era suficent dupa calculele noastre. Variantele de bac pentru mate mergeau tot mai greu, profu ne certa tot mai mult ca nu lucram pentru admitere, ne dadea motive, isi sustinea ideile destul de bine, dar noi eram fixate pe ideea ca trebuie sa luam bacu la mate. Duminica se transformase zi de meditatii la mate pentru admitere, problemele erau extrem de grele, rar se intampla sa stiam sa facem sigur o problema. Economia incepea si ea sa capete contur in mintile noastre, acum eram preocupate de variantele de la bac, ce scriam la eseul de la parte a 3-a, grilele pot fi rezolvate si daca nu stii teoria extrem de bine, dar la eseu se complica putin lucrurile. Si asa a venit si bacu, care a trecut extrem de repede, nota, nici nu are importanta, acuma trebuia sa ne concentram pe admitere. Danu lenesa s-a hotarat ca da la sociologie, ca renunta la admitere, dar eu si Didi inca mai lucram la eco si la mate. A venit 17, 18 iulie, trebuia sa ne inscriem , am venit la Bucuresti, am cautat cautat cladirile, oare la cate dam admitere, ce pacat ca trenuie marti sa fim la admitere in Brasov, oare sa fie marketing sau management, pentru mie era cam acelsi lucru. Am completat tot ce trebuia, am platit taxele si ne-am prezentat la examen. Matematica in tren, economie in somn, emotii, ganduri, sperante, planuri, locuri necunoscute, MC si KFC, lebadutze si multa oboseala. Luni dupa 2 admiteri, am reusit sa ajungem seara la tren , a doua zi aveam admitere la Brasov, nici nu mai imi faceam griji petru asta, eu nu imi doream sa mai merg, Didi la fel, parintii ne cereau sa ne mai concentram cateva ore pentru ca dupa aceea vine vacanta. Hai sa o facem si pe asta, ce conteaza ce scriu, ne facusem socotelile cu ce am rezolvat la bucuresti, daca mediile scand intram la buget, daca se mentin intram la taxa si la facultate tot vom fi. Admiterea de la Brasov e mai mult o gluma, hai sa ne facem ca dam admitere, subiectele usoare, matematica mult prea usoara, economia ok, dar amfiteatrele si asezati unu langa altu dau posibilitatea tuturo sa se inspire din stanga, dreapta din fata si din spate. Asa ca toti vor intra pana la urma. La cateva zile a urmat vestea cea buna, si eu si Didi am intrat la Bucuresti, adica la ASE, plaurile noastre iesise exact cum am vrut. Ne-am depus diploma in original si dupa aceea au inceput planurile de bucuresteala, unde stam, cum impartim camerele, oare cum ne vom descurca, cum va fi la facultate si multe altele.

Momentan si eu si Didi suntem dezamagite de facultate, poate speram la altceva, poate asa se intampla cand ai mult prea multe asteptari, dar ma bucur ca nu am ramas in Brasov si mai ales incerc sa realizez cat de norocoasa am fost pentru ca toate planurile care mi le-am facut in a 12-a si dupa admitere mi s-au realizat. Draga ASE 3 ani voi supravietui alaturi de tine.