Plimbare in orasul turnului cu ceas

Ne propusesem de cateva zile sa mergem sa vizitam un oras, sa iesim din plictiseala si sa ne mai miscam si noi fundurile prin alte zone.
Am hotarat, vom merge la Sighisoara, nimeni nu mai vizitase orasu de ceva vreme. Cum vremea de vineri si sambata nu a fost prea frumoasa, eram putin nesiguri daca vom pleca duminica cu adevarat la Sighisoara, dar pana la urma hoataram, duminca la 9 dam plecarea din satu nostru. Dupa o noapte in care nu am reusit sa dorm decat 5 ore, aud cum suna telefoanele in camera lu'Cristi, stiam ca nu va dura mult si isi va face aparitia la mine in camera doar ca sa imi zica sa ma trezesc si sa vada el ca am facut ochi, desi prin asta nu reuseste decat sa ma enerveze, nu ai cum sa nu te trezesti cand auzi ca suna telefoanele continuu timp de cateva minute. Nervoasa ma imbrac, ma mai uit pe geam de vreo 2 ori, doar ca sa imi dau mai bine seama de intentiile vremii. Spre uimirea mea reusim sa plecam chiar la cat ne propusesem. Trecem pe la Gabitzu, apoi la Geo si incet ne indreptam spre Brasov. Prima oprire la benzinarie,bagam motorina, Gabi isi cumpara dulcurile si imi ia si mie un mic dejun, mult iubitele mele chipsuri. Pe la jumatatea drumului , oprim din nou, baietii simt ca merita si ei un mic dejun, o tigara copioasa. Drumul pana la Sighisoara a fost linistit, lumea nu avea chef de vorbaraie, se mai auzea din cand in cand cate o injuratura adresata unu alt participant la trafic.

Pam pam, am ajuns la Sighisoara. Parcam si ne indreptam spre cetate, trunul cu ceas, drumul pana la cetate a fost prin boscheti, turistul ideal, Gabi numai pe drumu ala a reusit sa ne duca, hai ca a fost ok, un inceput bun. In Sighisoara liniste multa, oameni putini, dar cand ajungi sus la turn lucrurile se schimba, incepe agitatia, miscare multa, oameni de tot felu. Admiram putin, ne minunam, ne aruncam ochii peste tot, ne adunam si hotaram sa intram. Ce am vazut pe acolo? Pai, am vazut planul orasului, cetatii, ceva de genu, am vazut vase de lut, instrumente medicale, ceasu, si am iesit si pe balocon, foarte frumos se vedea orasu si imi placeau tablitele pe care scria distanta pana la diferite orase, pana la Paris nu sunt decat 1680 km. De aici am facut cativa pasi pana la muzeul de arme medievale si la camera de tortura. Dar dupa ce am platit intrarea, speram si eu sa vedem multe incaperi, ce stiu eu ce moduri inventive de a-i tortura, dar surpriza, nu era decat o singura camera, cu o franghie, o scara si niste poze pe pereti, vai ce m-am mai speriat in camera aia, toate sperantele mele ca voi fi traumatizata de ceea ce voi vedea s-au stins. Hai ca a fost interesant pana la urma. Apoi ne-am mai invartit putin pe acolo, eu am tot cautat scarile acoperite, da nimeni nu m-a bagat in seama, si sunt trista ca am fost la Sighisoara si nu am coborat scarile alea multe la numar, asta imi propusesm de cand am aflat ca vom vizita Sighisoara. Si tot acolo la turnul cu ceas, erau 2 barbati, imbracati cu haine medievale si spuneau numai tampenii si fiecare fraza a lor se termina cu o bataie de toba si cu propozitia "Am zis!", erau cam atractia principala. Au vorbit despre scari, si ca fiecare cuplu trebuie sa mearga pe scarile alea si baiatul sa i spuna numele iubitei lui pe fiecare treapta si trebuie sa nu greseasca si daca cumva gresa, asta nu insemna ca nu o iubeste, ci el trebuia sa i promita ca nu va mai gresit si bla bla, ceva de genu . Pentru cei casatoriti avea o alta alternativa a jocului, erau amuzanti.

Vreo jumatate de ora am cautat un BCR, si un loc unde sa mananc. Dupa mancare am ajuns in prima benzinarie, si toata lumea a sarit pe lada de inghetata, asa cum cei de la Vodafone te combina la cartela, Gabi a venit cu ideea sa ne combinam la inghetata.

Dupa nici 5 ore am plecat si din Sighisoara, urmatoarea oprire a fost extrem de nedorita de lume. Cristi si obsesiile lui, a vazut el niste ziduri vai de capu lor pe un deal si vroia neaparat sa ne oblige sa ne caram fundrile pana acolo, asa ca incapatanarea lui a dat roade si de data asta, am zis hai sa o facem si pe asta, doar asa ca sa il mutumim pe sofer. Burtile noastre erau prea pline, era o atmosfera de somnolenta, ploaia parca era din ce in ce mai prezenta. Incet incet urcam, eu ma rugam sa se intampla o minune sa isi dea si Cristi seama ca e prea departe totusi si ca nu merita niste ziduri parasite sa urcam pana acolo. Si minune, cineva acolo sus m-a auzit, am dat peste un gard, dupa cateva minute de explicatii si-a dat si Cristi seama ca da e intr-adevar cam mult de ocolit si l-am multumit spunand-i ca o sa i fac cateva poze foarte frumoase de la departare.

Dupa ce am terminat si cu oprirea asta, credeam ca vom merge fara oprire pana la Brasov, dar nu Cristi inca mai avea o dorinta, hai sa vizitam si cetatea din Rupea. Nu va inchipuiti ca e o cetate frumoasa ca Rasnovul, nu sunt doar niste ziduri neintretinute de nimeni, o urma de fosta cetate. De unde am lasat masina trebuia sa mergi vreo 5 minute pe jos pe o zona nu prea dreapta si ajungeai la zidurile marii cetati. Eu si Gabi hotaram sa i asteptam afara, nu dorim sa vedem niste ziduri. Deschidem poarta si un mosulica ne intampina. Dupa ce ca nu era mai nimic de vazut, decat o fantana si ziduri si iarba mare ne mai cere si bani de intrare. Hai sa o facem si pe asta daca tot am venit pana aici. Spre uimirea mea, desi faceam glume pe seama cetatii nevizitata de nimeni, ca suntem probabil singurii vizitatori pe care i are de vreo cativa ani , dupa intarea noastra cetatea era asaltata de ceva vizitatori, totusi cred ca noi am adus norocu asta pe seama lu'mosulica. Am pierdut vremea si pe acolo si pe la 19 am ajuns acasa, extrem de obosita.

A fost o plimbare frumoasa, glume, mancare, plistiseala, muzee, cetate, somn, mers pe jos, cativa stropi de ploaie, inghetata, mers cu masina, muzica, opriri si poze, cam asta a fost ziua de duminica. Astept sa mergem si pe altundeva, un alt oras, alte cetati, alte drumuri, alte amintiri.

Voi incheia in stilul celor 2 barbati de la ceasul cu turn. Bum si "AM ZIS ! "

P.S: Gabi sa stii ca noi nu am fost in Prejmer, satu la care te referi tu e de fapt Rupea. La urma urmei ai si tu dreptate, Prejmer, Rupea cam tot aia e .

hai ca v-am aratat si voua poze;))