Alfi

Bine recunosc ca pe unii i-am innebunit cat am povestit, dar inca nu a aflat toata lumea ca familia mea de animale are un nou membru, este un catel micut si grasut si alb si pufos ca un ursulet, si numele lui e Alfi.

Ce e cu Alfi ,de unde vine el si cum e ? Acest catel mic si frumos era de ceva vreme asteptat la noi in curte, ne doream si noi un caine ca vecinii nostri, sa fim in trend cu ei. Prima data am crezut ca am pierdut cainele, vecinu ne-a spus ca nu au iesit atatia caini cati trebuia, ca mai sunt si alte persoane care i vrea. Ok, atunci asteptam pana data viitoare, va mai face cateaua o data pui, inca cateva luni nu va fi prea mult. Dar pe Cristi cand il obsedeaza ceva, clar nu e de bine. Ne-a innebunit cu cainele timp de cateva saptamani, cred ca si el intelesese ca va mai dura putin pana vom avea un ursulet mic alb la noi in curte, da nu stiu ce s-a intamplat si intr-o zi, vorbind cu mama la telefon, fireste eu eram in vesnicul Bucuresti, aud ca gata Cristi e ferict, si-a adus cainele acasa, Cutzu are un nou prieten si Whity se pare ca un nou dusman. La telefon am auzit numai laude, ca e mic, ca e frumos, ca e ca un ursulet, ca e cam serios, ce mai ca e cel mai dragut catel. Eu nu mai puteam de ganduri, trebuia sa il vad, imi place sa ma joc cu cateii cand sunt mici, pentru ca dupa ce se fac mari, recunosc ca imi e cam frica de ei. Ajunsa acasa, sunt intampinata de un ghemotoc alb cu o pata pe fata, foartefrumos catelul, dar cam reticent, se am ascundea de mine, de socializat nu mai vorbesc, nu discuta de loc. Urmatoarele zile, va dati seama ca am stresat cainele, numai cu el am stat, i explicam ce inseamna sa dea labuta, ca trebuie sa latre, ca trebuie sa alerge, ca el e mic si trebuie sa se joace, trebuie sa comunice cu mine, pe Whity trebuie sa o lase in pace, pentru ca fac parte din aceeasi familie, trebuie sa fie prieteni nu dusamni si lu'Cutzu i-am explicat ca nu e bine sa fie gelos, e normal sa fie asta mic bagat mai mult in seama pentru simplul fapt ca e mai mic. Si incercarile mele de a face un caine mai prietenos si mai jucaus, mi-au iesit. Alfi alearga prin toata curtea, s-a imprietenit foarte frumos cu Cutzi, iti da labuta, te linge pe picioare, te musa de mana, se joaca si sta dupa fundul tau, acum putem discuta destul de bine, dar inca mai are momente de lene, in care prefera numai sa se uite la tine si sa iti zambeasca.

De cand a venit la noi in curte, saraca Whity e traumatizata, nu mai poate iesi in curte, mereu trebuie sa fie foarte atenta, ceva se intampla intre ei si nu reusesc sa comunice cum ar trebui. Whity ma dezamageste, adica pe Cutzi l-a pus la respect, mereu isi invinge teama si sta pe unde e Cutzi, si ca sa i arate cine e sefu il mai zgarie, dar ca sa se simta si ea puternica, iar Cutzi o lasa, e un adevarat domn. Dar cu Alfi lucrurile nu stau la fel, lu'Whity mic i tremura coada de fiecare data cand il vede prin preajma, latra la ea, alearga dupa ea, probabil nu i-ar face nimica rau, dar are chef de joaca si Whity nu intelege asta.

Acuma urmeaza actiunea prieteni, imprietenirea lui Alfi cu Whity.

Plimbare in orasul turnului cu ceas

Ne propusesem de cateva zile sa mergem sa vizitam un oras, sa iesim din plictiseala si sa ne mai miscam si noi fundurile prin alte zone.
Am hotarat, vom merge la Sighisoara, nimeni nu mai vizitase orasu de ceva vreme. Cum vremea de vineri si sambata nu a fost prea frumoasa, eram putin nesiguri daca vom pleca duminica cu adevarat la Sighisoara, dar pana la urma hoataram, duminca la 9 dam plecarea din satu nostru. Dupa o noapte in care nu am reusit sa dorm decat 5 ore, aud cum suna telefoanele in camera lu'Cristi, stiam ca nu va dura mult si isi va face aparitia la mine in camera doar ca sa imi zica sa ma trezesc si sa vada el ca am facut ochi, desi prin asta nu reuseste decat sa ma enerveze, nu ai cum sa nu te trezesti cand auzi ca suna telefoanele continuu timp de cateva minute. Nervoasa ma imbrac, ma mai uit pe geam de vreo 2 ori, doar ca sa imi dau mai bine seama de intentiile vremii. Spre uimirea mea reusim sa plecam chiar la cat ne propusesem. Trecem pe la Gabitzu, apoi la Geo si incet ne indreptam spre Brasov. Prima oprire la benzinarie,bagam motorina, Gabi isi cumpara dulcurile si imi ia si mie un mic dejun, mult iubitele mele chipsuri. Pe la jumatatea drumului , oprim din nou, baietii simt ca merita si ei un mic dejun, o tigara copioasa. Drumul pana la Sighisoara a fost linistit, lumea nu avea chef de vorbaraie, se mai auzea din cand in cand cate o injuratura adresata unu alt participant la trafic.

Pam pam, am ajuns la Sighisoara. Parcam si ne indreptam spre cetate, trunul cu ceas, drumul pana la cetate a fost prin boscheti, turistul ideal, Gabi numai pe drumu ala a reusit sa ne duca, hai ca a fost ok, un inceput bun. In Sighisoara liniste multa, oameni putini, dar cand ajungi sus la turn lucrurile se schimba, incepe agitatia, miscare multa, oameni de tot felu. Admiram putin, ne minunam, ne aruncam ochii peste tot, ne adunam si hotaram sa intram. Ce am vazut pe acolo? Pai, am vazut planul orasului, cetatii, ceva de genu, am vazut vase de lut, instrumente medicale, ceasu, si am iesit si pe balocon, foarte frumos se vedea orasu si imi placeau tablitele pe care scria distanta pana la diferite orase, pana la Paris nu sunt decat 1680 km. De aici am facut cativa pasi pana la muzeul de arme medievale si la camera de tortura. Dar dupa ce am platit intrarea, speram si eu sa vedem multe incaperi, ce stiu eu ce moduri inventive de a-i tortura, dar surpriza, nu era decat o singura camera, cu o franghie, o scara si niste poze pe pereti, vai ce m-am mai speriat in camera aia, toate sperantele mele ca voi fi traumatizata de ceea ce voi vedea s-au stins. Hai ca a fost interesant pana la urma. Apoi ne-am mai invartit putin pe acolo, eu am tot cautat scarile acoperite, da nimeni nu m-a bagat in seama, si sunt trista ca am fost la Sighisoara si nu am coborat scarile alea multe la numar, asta imi propusesm de cand am aflat ca vom vizita Sighisoara. Si tot acolo la turnul cu ceas, erau 2 barbati, imbracati cu haine medievale si spuneau numai tampenii si fiecare fraza a lor se termina cu o bataie de toba si cu propozitia "Am zis!", erau cam atractia principala. Au vorbit despre scari, si ca fiecare cuplu trebuie sa mearga pe scarile alea si baiatul sa i spuna numele iubitei lui pe fiecare treapta si trebuie sa nu greseasca si daca cumva gresa, asta nu insemna ca nu o iubeste, ci el trebuia sa i promita ca nu va mai gresit si bla bla, ceva de genu . Pentru cei casatoriti avea o alta alternativa a jocului, erau amuzanti.

Vreo jumatate de ora am cautat un BCR, si un loc unde sa mananc. Dupa mancare am ajuns in prima benzinarie, si toata lumea a sarit pe lada de inghetata, asa cum cei de la Vodafone te combina la cartela, Gabi a venit cu ideea sa ne combinam la inghetata.

Dupa nici 5 ore am plecat si din Sighisoara, urmatoarea oprire a fost extrem de nedorita de lume. Cristi si obsesiile lui, a vazut el niste ziduri vai de capu lor pe un deal si vroia neaparat sa ne oblige sa ne caram fundrile pana acolo, asa ca incapatanarea lui a dat roade si de data asta, am zis hai sa o facem si pe asta, doar asa ca sa il mutumim pe sofer. Burtile noastre erau prea pline, era o atmosfera de somnolenta, ploaia parca era din ce in ce mai prezenta. Incet incet urcam, eu ma rugam sa se intampla o minune sa isi dea si Cristi seama ca e prea departe totusi si ca nu merita niste ziduri parasite sa urcam pana acolo. Si minune, cineva acolo sus m-a auzit, am dat peste un gard, dupa cateva minute de explicatii si-a dat si Cristi seama ca da e intr-adevar cam mult de ocolit si l-am multumit spunand-i ca o sa i fac cateva poze foarte frumoase de la departare.

Dupa ce am terminat si cu oprirea asta, credeam ca vom merge fara oprire pana la Brasov, dar nu Cristi inca mai avea o dorinta, hai sa vizitam si cetatea din Rupea. Nu va inchipuiti ca e o cetate frumoasa ca Rasnovul, nu sunt doar niste ziduri neintretinute de nimeni, o urma de fosta cetate. De unde am lasat masina trebuia sa mergi vreo 5 minute pe jos pe o zona nu prea dreapta si ajungeai la zidurile marii cetati. Eu si Gabi hotaram sa i asteptam afara, nu dorim sa vedem niste ziduri. Deschidem poarta si un mosulica ne intampina. Dupa ce ca nu era mai nimic de vazut, decat o fantana si ziduri si iarba mare ne mai cere si bani de intrare. Hai sa o facem si pe asta daca tot am venit pana aici. Spre uimirea mea, desi faceam glume pe seama cetatii nevizitata de nimeni, ca suntem probabil singurii vizitatori pe care i are de vreo cativa ani , dupa intarea noastra cetatea era asaltata de ceva vizitatori, totusi cred ca noi am adus norocu asta pe seama lu'mosulica. Am pierdut vremea si pe acolo si pe la 19 am ajuns acasa, extrem de obosita.

A fost o plimbare frumoasa, glume, mancare, plistiseala, muzee, cetate, somn, mers pe jos, cativa stropi de ploaie, inghetata, mers cu masina, muzica, opriri si poze, cam asta a fost ziua de duminica. Astept sa mergem si pe altundeva, un alt oras, alte cetati, alte drumuri, alte amintiri.

Voi incheia in stilul celor 2 barbati de la ceasul cu turn. Bum si "AM ZIS ! "

P.S: Gabi sa stii ca noi nu am fost in Prejmer, satu la care te referi tu e de fapt Rupea. La urma urmei ai si tu dreptate, Prejmer, Rupea cam tot aia e .

hai ca v-am aratat si voua poze;))

plictiseala = filme, multe filme

Niciodata nu m-am dat in vant dupa filme, si mai ales nu am facut o pasiune pentru asta.

Imi place sa stau si sa lenevesc uitandu-ma la filme, mai ales ca vizionarea unui film e un bun prilej sa cumperi si sa mananci multe prostii , chipsuri, ciocolata, pufuleti, popcorn si mai ales Cola in timp ce te uiti, asta doar ca sa fie o atmosfera mai frumoasa in timpul filmului. Sunt filme la care dupa 10 minute nu mai imi vine sa ma uit, dar trebuie sa recunosc ca sunt si filme pe care le pot vedea de 4 - 5 ori si inca ma mai uit cu placere la ele, imi place foarte mult muzicalul de la "Mamma mia", imi place "Pretty woman", "Devils wears prada", "Cruel intentions", "A walk to remember" , "Crash"si as zice si "Final Destination". In general ma uitam cam la tot ce imi pica in mana, dar de cand am ajuns la Bucuresti vizitez mai des sala de cinema, filmele noi le vad mult mai repede, sunetul e mai bun, imaginea la fel, dar de vreo 2 saptamani am impresia ca exagerez cu filmele, plictiseala e de vina. In fiecare zi un alt film, iau cinematografele la rand pentru diversificare, dar raman fidela gusturilor mele, comedii si filme romantice, multe din ele cu secvente cliseice, dar la toate am zambit. La "The hangover" tot timpul filmului am fost cu gura la urechi, "The Brothers Bloom" e un film super, cu aventura, dragoste, crime, si rasete, "Ghosts of Girlfriends past " o comedie romantica, in care Matthew McConaughey este un burlac care aflat in ajunul nuntii fratelui sau mai mic este bantuit de fantomele fostelor iubite, trecut, prezent si viitor. Tot zilele astea am vazut "Weekend cu mama", aveam asteptari mai mari la cat de laudat a fost, dar in mare a fost ok, am vazut " Confessions of a Shopaholic", ce evidentiasa ideea de traiesc ca sa cumpar, cumpar deci exist.

Deja mi-am facut o lista cu filme pe care trebuie sa le mai vad, mi-am umplut laptopu cu filme pentru ca urmeaza o vacanta lunga, mi-am luat de la Danu serialul "Sex and the city ", si am o presimitre ca o sa devin un fan din ce in ce mai mare a filmelor si gustul meu va deveni din ce in ce mai distins.

Sa va uitati la filme, o sa va placa.

statistica

Toata nopatea am visat numai rapoarte, indici, grafice si tabele.
Nu va inchipuiti ca sunt restantiera la statistica si de stresul examenului visez noaptea statistica, motivul e altu, ieri nu am reusit sa scriu pe blog, desi mi-am promis sa scriu intr-un mod constant, adica in fiecare zi lucratoare a saptamanii, si sa iau pauza sambata si duminica, dar ieri in primul rand nu aveam nici cea mai mica idee despre ce pot scrie, si am fost si mereu ocupata, cu chestii extrem de banale, stiti ca atunci cand ai ceva important de facut motive se gasesc pentru a lua o pauza, dar de cand a venit vacanta, am impresia ca ziua e formata doar din vreo 10 ore, in care nu reusesc sa fac mai nimic.
Revenind la grafice, in vis se facea ca numaram fiecare clic de pe blogul meu, il puneam intr-un tabel, notam ora, minutul, timpul de stat pe pagina, cate clic-uri a dat, si nu stiu cum faceam da reuseam sa vad si fata celor care intrau pe blog . La sfarsitul zilei, calculam indicii, absoluti si relativi, faceam grafice pentru distributia si structura datelor, si la sfarsit intocmeam rapoarte, era o munca care cerea atentie, rabdare, ceea ce eu nu posed, trebuia sa jonglez cu cifrele, sa fac inmultiri, scaderi, impartiri, ma pricep si la astea, dar nu le fac cu mare placere. Asa ca intrgul vis a fost un cosmar, un cosmar care mi-a dat o idee si dupa care am reusit sa concluzionez, merita si blogul meu un program care sa faca cam tot ce am visat eu.
Am deschis laptopul, am conectat netul si am dat un search pe google, sa vad ce gasesc, as vrea sa fie totusi un program nu extrem de complicat, sa reusesc si eu sa il implementez pe pagina mea si dupa aceea sa inteleg graficel si rapoartele generate de el. Si tot cautand, dupa vreo 20 de minute am gasit StatCOUNTER , un programel simplu, usor de integrat pe pagina de blog, usor de inteles graficele ce la genereaza, de citit datele care le salveaza, exact ce cautam. M-am logat, am urmat pasii de instalare si gata, de azi face parte din blogul meu.
Inca nu pot vorbi de eficienta lui, de multumirea mea ca e prezent si el pe mirifica mea pagina sau de beneficiile aduse, cu siguranta vor fi doar niste beneficii la nivel psihologic, sau poate voi fi dezamagita cand voi vedea ca nu am numarul de vizitatori la care ma gandeam, dar momentan sunt multumita ca am gasit ce cautam si nu voi mai fi nevoita sa am astfel de vise pline de calcule si tabele.
Dati si voi cat mai multe clic-uri pe pagina, intrati mai des sa fiu si eu mai mandra de numarul mare de vizitatori care ma citesc.

Sad, upset and nervous

sunt trista, sunt suparata si nervoasa. Sunt trista pentru ca nu am bani, sunt nervoasa pentru ca m-am saturat sa fiu nevoita sa mananc cam aceleasi chestii de fiecare data, sa imi pun singura masa si sunt suparata pentru ca nu mi-am mai cumparat cam de multa vreme o gentuta, sau o rochie, sau o bluza sau macar ceva mic de la Meli Melo.

Pai in primul rand sunt extrem de trista din cauza banilor, mi-as dori sa am multi, foarte multi bani, ca sa pot sa imi cumpar tot ce vreu, sa pot iesi peste tot si sa imi pot satisface toate micile dorinte. E adevarat ca in Bucuresti ai ce face, ai pe unde pierde vremea, poti vedea un film, poti merge la teatru, poti iesi la o terasa sau la o cafenea draguta, poti merge la un concert sau la o expozitie, dar totul implica bani, unele mai multi bani altele mai putini, dar tot ce poti face inseamna cheltuiala. Ar trebui ori sa fac in asa fel incat sa am bani mereu, ca sa nu ma mai lovesc de plictiseala si de posibilitatea de a putea iesi oriunde fara sa imi pese cat costa, sau ar fi o idee sa se faca mai multe activitati in Bucuresti care sa nu includa cheltuiala, ca sa isi permita tot studentu sa iasa undeva. Eu sunt fan al locurilor dragute, putin fitoase dar de ceva vreme imi e tot mai greu sa ajung in ele, o limonada costa 15 lei, o prajitura 15 lei, o pizza 20 de lei, o cafea 8 lei, un frappe 15 lei, o inghetata 10 lei si etc etc, inainte nu mi se parea mult, dar acum parca sunt imense preturile astea, eu as propune ca studentii sa plateasca consumatia la jumate, sa aibe si ei un beneficiu, sunt studenti merita. Imi e dor sa ies in locuri bune, imi e doar sa am bani, nici nu mai cunosc sentimentul ala de a avea multumirea ca ai ceva bani. Recunosc exagerez putin, dar chiar mi-as dori sa am bani, multi bani.

In al doilea rand sunt suparata pentru ca nu am reusit sa mai imi cumpar nimic de vreo luna de zile, a fost sesiunea nu am avut timp de iesit la magazine, dar acuma cand plictiseala isi face simtita prezenta tot mai mult, pe zi ce trece tot mai mult imi doresc sa imi cumpar ceva, sa am si eu o mica bucurie ca am mai adaugat o gentuta la cele pe care le am , acuma e vara, as vrea o geanta colorata, vesela, as vrea sa mai imi cumpar o rochita, nu am nici una colorata si vaporoasa pentru vara, as vrea sa imi cumpar o pereche noua de sandalute, la cele vechi nu mai imi place talpa, as vrea o bluza noua, as vrea un parfum nou, un lip gloss pentru ca ultimul mi s-a terminat, vreau o lotiune si o oja noua. Vraeau o clama noua, orice numai sa stiu ca am cheltuit bani, ca am putut sa imi cumpar ceva, sa simt bucuria ca mi-am achizitionat ceva nou. Trebuie sa reusesc sa fac asta, daca nu supararea mea va deveni din ce in ce mai mare si din ce in ce mai greu de suportat, va deveni o obsesie, o neliniste de nestapanit, de aceea imi promit ca voi trece la fapte cat mai curand.

Sunt nervoasa pentru ca m-am saturat sa imi pun singura masa, sa trebuiasca sa imi spal eu vasele, sa am eu grija de ceea ce e in frigider, sa bata vantul pe raftruile din camara si din frigider, sa mananc mereu paste, paste cu carne tocata, paste cu ciuperci si sunca, paste cu sos alb, ciorba la plic, branza topita, pateu, snitele, crenvusti, cereale cu lapte. Imi e dor sa mananc peste, sa mananc o ciorba gatita chiar si de la cantina, imi e dor sa mananc multe fructe, imi e dor de bulgarasi de branza cu fructe, de paine pajita, de salate, de mancaruri gatite in general. Imi e dor sa imi aduca cineva mancarea la pat, sa fie gata mancarea cand vreau sa mananc, nu sa fiu nevoita sa ma gandesc iar ce pot manca fara sa imi ia mult timp preparatu. Imi lipsesc multe, dar cred ca tocmai asta e frumos la viata de student.

Inca cateva zile si voi lua pauza de tot ceea ce inseamna student plecat la 166 de kilometri departare de casa.

copil fericit

Simt neaparat nevoie de a ma lauda, pentru ca si am de ce.


Ieri timp de vreo ora am fost toata un zambet, desi problemele si grijile ma apasa, vestea a fost multe prea buna pentru a uita de tot ce e trist in viata mea plictisitoare. Vineri la concertul celor de la Kraftwerk mi-am exprimat celor din jur intentia de a-mi achizitiona un bilet la concertul Madonnei din 26 august. Nu e neaparat ideea ca o iubesc pe Madonna si sa o vad e musai, daca nu ,viata mea se va opri si va fi trista ca am pierdut acest concert, dar sunt sigura ca va face un spectacol impresionant. Stiam ca cei pe care i-am insotit la concert vineri si-au achizitionat biletele de ceva vreme, dar mai speram sa pot face parte din grupul lor atunci cand va veni ziua de 26 august. Stiti cum e, ai grija ce iti doresti pentru ca s-ar putea sa se indeplineasca, ok in mare parte asa a fost si la mine, am fost anuntata ca tocmai mi s-a comandat un bilet la concert, voi primi cadou un bilet, voi fi acolo in parc cand va veni Madonna, o sa vad spectacolul, dar cum nu toate pot merge bine pana la capat, vestea nu prea buna e ca biletele la gazonul A ( acolo unde ai ei bilete) s-au terminat si nu mi se poate achizitiona decat bilet la gazonul B. Mie imi e totuna, s-ar putea sa nu vad prea bine, poate sunetul va fi putin distorsionat, dar nu vad o asa mare problema in asta, dupa ce ca primesc biletul cadou, ma mai apuc sa fac si fitze. Pentru mine e ok, dar acuma am o alta problema, daca tot am bilet, mi-ar place sa fiu si insotita, de una singura nu voi simti muzica cum trebuie, distractia nu va fi la fel de mare, entuziasmul isi va pierde din intensitate, asa ca acum trebuie sa gasesc cea mai buna cale de a convingere a celor care mi-ar face placere sa ma insoteasca. Voi incerca sa gasesc cele mai bune argmente, imi voi sustine ideile, ma voi folosi chiar de santaj numai pentru a-mi vedea scopul atins. Merit.
Chiar sunt un copil fericit azi.

P.S: merit sa fiu insotita la concert. astept atitudine si fapte ;))

inca o neliniste

V-am zis vineri ca am o neliniste, de fapt devine o problema din ce in ce mai mare, eu normal ca nu o constientizez, dar sunt persoane carora le place sa imi aduca aminte de fiecare data. Ok, peste nelinistea cu cutremurul am trecut, gripa porcina inca ma mai sperie, dar incerc sa o ignor, adica nu mai citesc ziarele si nu ma mai uit la stiri, dar acuma cand a venit vara, soarele, cand eu sunt obsedata sa am parte de bronz, sa stau sa ma relaxez la plaja, normal ca a am fost sesizata sa am grija ca pot face cancer la piele. Poate nu mi s-ar fi atras atentia, dar am prostul obicei sa fac plaja exact la ora 12 pana la 16 cand este interzis, cand razele soarelui sunt cele mai puternice. Dar daca eu nu ma pot trezi mai deverme cu ce sunt de vina? Daca atunci arde soarele tare si te bronzaleste mai repede, cu ce gresesc? Profit si ies la soare atunci cand am timp si cand am invitatii la piscina. Incep sa inteleg ca nu e bine, ca intr-adevar s-ar putea sa sufere pielea mea, dar vreau sa fiu bronzata.
Ok am inteles ca solarul e periculos, acuma nici nu mai imi doresc sa merg la solar, am trecut peste acea perioada, dar acuma e vara, am dreptaul sa fiu bronzata, am dreptul sa fac asa cum vreau.
Cu cat aud mai des ca pielea mea va suferi, ca voi avea o piele urata si plina de riduri, ca s-ar putea la un moment dat sa fac cancer daca nu ma potolesc cu soarele la ore de varf, ma ingrijoreaza, nu vreau sa patesc nimic, imi e de ajuns cutremurul, gripa porcina, si nervii care o iau razna de multe ori. Macar astea nu tin de mine, eu sunt doar o victima daca patesc ceva, cu ce sunt eu de vina daca cineva imi da microbul gripei porcine, sau ce sunt eu de vina daca raman fara picioare cand va fi cutremur, dar daca pielea mea o va lua razna eu voi fi de vina, nu o sa mai fiu victima, o sa fiu trecuta pe lista, "NU faceti ca ea!" , o sa fiu certata si o sa mi se ceara explicatii (orice dar nu asta). Va fi prea tarziu ca sa mai imi para rau, ca sa regret, asa ca incet incet cred ca ma voi potoli, simt ca m-am prajit destul pentru inceputul verii, promit sa nu mai stau la plaja la ore de varf si sa folosesc cele mai bune creme pentru protectie. Orice dar sa nu sufar prea tare, nici acum nici mai incolo.
Of ce greu e sa ai atatea probleme.

Weekend lipsit de plictiseala

Pam pam, spre surprinderea mea nu am avut deloc un weekend plictisitor. Totul avea sa imi mearga bine de vineri seara.

Vineri : locul perfect
Vi s-a intamplat vreodata sa fiti in locul perfect? Intr-o sala mare, nu neaparat imensa, tu sa fi in acel loc in care vezi perfect, auzi perfect, in care nimeni nu te deranjeaza? Da da ,eu am patit asta. Unde? La concertul de vineri seara de la sala palatului. Am primit o invitatie de a merge la concertul de la ora 20, eu nici macar nu auzisem de formatie, dar am acceptat invitatia, mi s-a spus ca locurile au fost alese cu mare grij, pentru ca sunetul sa fie perfect si sa avem si cea mai buna vedere. Cine canta? KRAFTWERK, nu stiu sa va zic nici eu prea multe despre ei, ci doar ce mi-au povestit cei cu care am mers, ca sunt cea mai veche formatie de muzica electronica, tipii sunt nemti, si acum formatia nu mai este alcatuita din componentii ei initiali, ci s-au mai schimbat intre timp. Normal ca concertul a inceput cu o intarziere de 45 de minute, dar asteptarea a meritat. Lumina s-a stins, cortina era trasa si luminile de pe scena scoteau in evidenta 4 omuleti, fiecare la masa lui si la laptopul lui. Deschiderea a avut loc cu melodia consacrata de ei, The man machine . Mie mi-a placut foarte mult, muzica, modul de organizare, proiectiile lor erau la fel foarte bune. Au facut cu adevarat un spectacol foarte bun, sala era in extaz cand neamtu a inceput sa cante in romana, si punectul culminat a fost apartia robotilor, la melodia Die Roboter . Nici nu simti cand trec 2 ore si chiar isi face toti banii biletul. Eram toata un zambet si ochii imi sclipeau de entuziasm. Rusine sa imi fie ca nu am auzit mai demul de ei, da si sa nu uit, a fost foarte fain cand au aparu cu niste chestii fosfor pe imbracamintea lor neagra (Music non stop ). Super spectacol. In curand o sa am si poze de la spectacol, o sa pun cateva ca sa vedeti de ce sunt asa de entuziasmata. Cam asta cu ziua de vineri.

Sambata: petrecere de pietoni si stele
sambata a inceput cu un moment de plictiseala, dar nu avea sa dureze mult, dupa un google pe net, am aflat vom merge la Street delivery . ce era pe acolo ? lume multa, tineri in general, copii mici cu parinti, ateliere de jocuri, târguri de obiecte realizate manual, proiecţii de filme, grupuri de discuţii, spectacole de teatru, dans, magie si muzica. Atmosfara frumoasa, oameni ok. Dar neaparat trebuia sa ajung si la observator, imi propusesem de cateva zile sa merg sa vad stelele, asa ca am asteptat sa se faca intunericul simtit si apoi am mers pe Lascar Catargiu si am ajuns la Observatorul Astronomic, ma asteptam sa vad un loc frumos amenajat pentru a vedea stelele, credeam ca fiecare om are propriul lui telescop si luneta, nu ca va trebui sa stau la coada ca sa ma uit 5 secunde cu ochiul si dupa sa stau la alta coada pentru a vedea iar 5 secunde o alta stea. In mare a fost frumos, am vazut Saturn, singura planete care are inel, si ni s-a zis ca numai peste 14 ani o mai putem vedea, am vazut stele rosii si stele albastre, dar daca va intrebati care e mai ferbine sa stiti ca cea albastra si nu cea rosie asa cum as fi zis eu, este exact invers ca in realitatea pamanteasca, am vazut carul mare, si steaua ploara, am vazut leul , am vazut 2 stele, la care daca te uitat cu ochiul liber parea una singura, am ascultat glumele proaste ale celor 2 care mai mutau telescopul ca sa vedem cate mai multe stele, si a trebuit sa suport un copil mic care avea o problema, daca exista sau nu extraterestii. Cei de acolo erau cam plitisiti dar daca si-ar da putin mai mult interesul ar fi si mai interesanta vizita la observator. In concluzie, chiar mi-a placut, merita sa mergeti mai ales ca intrarea e asa de bun simti, 3 lei, adica 30000 de mii lei vechi. iar restul serii am fost o lipitoare.

Ziua 3: Duminca: ce iubesc eu mai mult plaja
De data asta am fost invitata la plaja, intr-un moment de pierdere a ratiunii era sa refuz, dar am inchis telefonul, am mai meditat 5 minute si am hotarat nu pot refuza o asa invitatie. Urma sa fie o iesire plina de fite, nu ca nu imi fac placere astfel de iesiri, dar aveam sa fac parte din lumea snobilor timp de cateva ore. Cateva ore voi suporta, nu imi vor schimba gandirea si mai ales stand la soare e un bun motiv sa refuz sa vorbesc. Am mers la WATER PARK , recunosc ca ma asteptam sa fie mai multa lume de prost gust, mai multi cocalari pe metru patrat si mai multe pitzi. Erau si eu prezenti fireste, dar nu se faceau remarcati in moduri extrem de urate. Locul arata bine, e ingrijit, topoganele si apa au fost foarte ok. A si sa nu uit, Raduleasca isi filma emisiunea acolo. Dupa cateva minute de stat la plaja, imi fac curaj si merg si eu sa ma dau pe topogane. Normal, fricoasa cum sut aveam emotii, am lasat lumea cu care am mers sa se dea primii, m-am uitat daca au ajuns cu bine jos, m-am imbarbata si m-am dat si eu. Dupa ce m-am dat prima data, eram ca un copil mic care mai vroia inca o data si inca o data si tot asa. Asa ca m-am dat pe toate, unu singur mi-a scapat, care mi se s-a spus ca s-ar putea sa ma lovesc si sa imi fie frica, asa ca am sa il incerc data viitoare, cand voi avea mai mult curaj. Am avut discutii despre bani, despre unde ne vom facea vacanta plina de fite, unde iesim sambata seara, cand ne schimbam ungiile falase, ce cocktail vom bea azi si hai sa barfim pe toate pitziile care "arata mai bine ca noi " . Am stat la soare, si m-am relaxat asa cum imi place mie cel mai mult, obsedata cum sunt dupa bronz, nici nu mi-a trebuit sa stau multe ore ca sa ma inrosesc si sa prind culoare. Dupa 6 ore de stat la piscina, simteam ca pielea nu ma mai incape.

In sfarsit am avut si eu un weekend lipsit de plictiseala.

Mi-as dori un weekend la Sibiu, unu pe Transfagarasan, unu la piscina in Brasov, macar cateva zile la mare, as vrea sa merg la concetrul Madonei, si las lista deschisa pentru dorintele ce vor aparea in timp.

Amintiri

Nu prea eram hotarata despre ce sa scriu, despre ASE sau despre faptul ca iar am o neliniste, dar am facut 2 biletele, pe una scria ASE si pe una neliniste, am inchis ochii, am amestecat biletelele si dupa am ales unu, scria ASE pe el, asa ca azi scriu despre marele ASE si luni probabil va voi dezvalui noua mea neliniste, in caz ca voi avea un weekend plin de plictiseala din care nu voi putea povesti nimic.

Cum a venit ideea cu ASE, de ce tocmai ASE? Se stie ca ASE e facultatea celor indecisi, bine eu aveam ganduri marete la inceput de a 12-a cand trebuia sa ma hotarasc la ce facultate voi da ca sa stiu la ce fac meditatii si daca ma concentrez pe media de bac sau nu. Pentru cei care nu au dat bacu si gandesc ca mine ca nota de bac inseamna ceva, vreau sa le spun ca bacul e de fapt o mare batjocura, si ca indiferent de nora care o vor lua ea va fi uitata curand si nu iti va infulenta viitorul ( asta daca nu iti alegi o facultate la care se intra pe baza de dosar, adica importante sunt mediile din liceu si bacu, eu sunt impotriva sistemului asta). Deci azi dai bacu, maine ai luat nota, a doua si a treia zi esti nevoit sa tot repeti nota si dupa o saptamana, maxim o luna o sa si uiti ce nota ai avut la bac. Deci eu nu m-am concentrat pe bac, stiam ca dau admitere, ca nu am fost un copil eminent in liceu, deci singura mea solutie era admiterea.

Initial am vrut sa dau la FJSC, credeam ca voi iesi direct vedeta de acolo, stiam ca voi avea ceva de muncit, asta inseamna meditatii la romana, sa visez literatura si sa stiu sa scriu cat se poate de corect. Dupa o luna in care credeam ca am gasit facultatea perfecta, dupa lungi discutii cu prieteni de la diferite facultati, am hotarat voi da la ASE, nu eram chiar convinsa ca va fi Bucuresti sau Brasov, ideea era ca mi-am gasit facultatea si stiam trebuia sa invat matematica si economie. Mi-am gasit profesori de meditatii, eram fericita ca bacu nu imi trebuie decat 30% sau ceva de genu, adica nota de bac e nesemnificativa si mai fericita am fost pentru ca media de liceu nu era necesara. Eu spuneam ca voi da la Bucuresti, ca doar acolo e cel mai bun ASE, restu sunt facultati de mana a doua. Matematica de admitere nu era chiar pe placul meu, iar economia imi placea, cartea de admitere avea raspunsurile la sfarsit si imediat puteam rezolva toate intrebarile. S-a facut martie, au aparut variantele, mie mi se pareau extrem de grele, mi-am facut un plan cum sa le rezolv, care sa le rezolv, daca mai am timp de invatat pentru admitere sau voi face asta dupa bac, erau zilele in care ma intrebam daca voi reusi sa iau o nota buna la bac. La romana stiam ca nu voi reusi sa fac variantele, la matematica vroiam sa le fac pe toate, la informtica la fel, la engleza si economie vroiam sa fac doar ce mi se parea mie ca e greu. Eu eram speriata de mate, asa ca timp de o saptamana m-am ambitionat si am terminat prima parte, la meditatii ma certa ca de ce nu lucrez pentru admitere , ca asta e mai importanta, iar la economie la meditatii era mai mult o distractie, vorbaraie, lectii neinvatate si grile din cartea de admitere. Si timpul trecea tot mai repede si s-a facut mai, momentul in care eu si Didi am intrat in panica, noi aveam de dat admitere la economie, dar nu stima nici un pic de economie, nu reusea nici una din noi sa treaca de prima lectie, "Nevoile", mai stiam cate ceva de CT, CTM de profit, de utilitate marginala, dar de la cere, salarii, dobanzi economia era o alta limba straina. Si asa am inceput sa ne agitam , la matematica nici nu ne mai statea gandu, ne facusem deja planuri ca vom face toate grilele corecte de la economie, si la matematica ne bazam pe nimereala, norocul de a nimeri din 10 macar 3. Era suficent dupa calculele noastre. Variantele de bac pentru mate mergeau tot mai greu, profu ne certa tot mai mult ca nu lucram pentru admitere, ne dadea motive, isi sustinea ideile destul de bine, dar noi eram fixate pe ideea ca trebuie sa luam bacu la mate. Duminica se transformase zi de meditatii la mate pentru admitere, problemele erau extrem de grele, rar se intampla sa stiam sa facem sigur o problema. Economia incepea si ea sa capete contur in mintile noastre, acum eram preocupate de variantele de la bac, ce scriam la eseul de la parte a 3-a, grilele pot fi rezolvate si daca nu stii teoria extrem de bine, dar la eseu se complica putin lucrurile. Si asa a venit si bacu, care a trecut extrem de repede, nota, nici nu are importanta, acuma trebuia sa ne concentram pe admitere. Danu lenesa s-a hotarat ca da la sociologie, ca renunta la admitere, dar eu si Didi inca mai lucram la eco si la mate. A venit 17, 18 iulie, trebuia sa ne inscriem , am venit la Bucuresti, am cautat cautat cladirile, oare la cate dam admitere, ce pacat ca trenuie marti sa fim la admitere in Brasov, oare sa fie marketing sau management, pentru mie era cam acelsi lucru. Am completat tot ce trebuia, am platit taxele si ne-am prezentat la examen. Matematica in tren, economie in somn, emotii, ganduri, sperante, planuri, locuri necunoscute, MC si KFC, lebadutze si multa oboseala. Luni dupa 2 admiteri, am reusit sa ajungem seara la tren , a doua zi aveam admitere la Brasov, nici nu mai imi faceam griji petru asta, eu nu imi doream sa mai merg, Didi la fel, parintii ne cereau sa ne mai concentram cateva ore pentru ca dupa aceea vine vacanta. Hai sa o facem si pe asta, ce conteaza ce scriu, ne facusem socotelile cu ce am rezolvat la bucuresti, daca mediile scand intram la buget, daca se mentin intram la taxa si la facultate tot vom fi. Admiterea de la Brasov e mai mult o gluma, hai sa ne facem ca dam admitere, subiectele usoare, matematica mult prea usoara, economia ok, dar amfiteatrele si asezati unu langa altu dau posibilitatea tuturo sa se inspire din stanga, dreapta din fata si din spate. Asa ca toti vor intra pana la urma. La cateva zile a urmat vestea cea buna, si eu si Didi am intrat la Bucuresti, adica la ASE, plaurile noastre iesise exact cum am vrut. Ne-am depus diploma in original si dupa aceea au inceput planurile de bucuresteala, unde stam, cum impartim camerele, oare cum ne vom descurca, cum va fi la facultate si multe altele.

Momentan si eu si Didi suntem dezamagite de facultate, poate speram la altceva, poate asa se intampla cand ai mult prea multe asteptari, dar ma bucur ca nu am ramas in Brasov si mai ales incerc sa realizez cat de norocoasa am fost pentru ca toate planurile care mi le-am facut in a 12-a si dupa admitere mi s-au realizat. Draga ASE 3 ani voi supravietui alaturi de tine.

Mersul cu trenul

Mereu trebuie sa am parte de experiente traumatizante. Fericita cum eram pentru ca s-a terminat sesiunea si in sfrasit reuseam sa ajung si eu acasa dupa 5 saptamani de bucuresteala, ajunsa la tren , caut vagonul 5, urc si in duhoara aia de tren si caldura imi caut locul 56, dar surpriza, ma intampina 3 mosulici. Salut, imi pun bagajul si apoi scot laptopul, trebuia sa gasesc o modalitate de a-i ignora. Trebuie sa precizez ca treul era un accelerat, cel mai jegos dintre toate, care avea saunele din musama. Afara erau vreo 35 de grade, dar in tren cu siguranta era mult mai mult, de la fierul incins si musamaua aia maro plina de jeg. Cei 3 mosi veneau de la o nunta, unu bea bere, probabil vroia sa contiune petrecere de la nunta, unu manca cozonac si unu se dezbraca, da da se dezbraca de camsa, i ere foarte cald. Urmeaza momentul cel mai scarbos, mosu urat si gras si scarbos si-a dat camsa jos si statea direct pe musamaua aia, care ardea de cald ce era. Burta i dadea pe afara, apele curgeau pe el, parul era din abundenta, eu eram in stare de soc, de ce trebuie sa patesc eu asta, de ce am nimerit exact aici, niciodata nu am mai fost supusa sa vad asa ceva, era prea mult pentru mine. Totusi astrele nu au complotat de tot impotriva mea si a mai venit o persoana in compartimentul ala, nu era de ajuns ca eram 4 suflete, a venit un tip care a fost draguz si a stat cu mine, nu am fost nevoita sa stau langa nici unu din mosi, asa am avut o calatorie mai placuta, desi tipul a ras de mine tot drumul, de fata pe care o aveam cand a intrat in compartiment. Si cum drumul pana la brasov este destul de lung, daca punem la socoteala intarzierea, jumatatea de ora care am petrecut-o pe camp pentru a astepta alte trenuri sa treaca, si intarzierea cu care a plecat, am facut pana la brasov 4 ore in loc de 3. Bine nu ca nu m-as fi obisnuit pana acum, dar acum am dat peste alte conditii, afara e extrem de cald, si eu stau din ce in ce mai prost cu rabdarea.
La dulcea mea casa nu am resuit sa stau decat o zi jumate, dar am facut cam tot ce imi propusesem, o cafea in oras, plaja, film, vorbaraie cu Geo, fara tipete cu Cristi, joaca cu catelu, zgarieturi de la Whity, mers la dentist, mancare pe alese si priviri pe pereti in camera mea iubita.
Marti, am ales tot un accelarat sa vin la bucuresti, m-am intalnit cu fetitzele,( cred ca e prima oara cand reusim sa venim toate trei cu acelasi tren) am asteptat trenul care normal ca avea intarziere, imi faceam si griji daca ajungea la timp, si surpriza, trenul arata super. Am nimerit doar noi 3 in compartiment, puteam sa ne desfasuram cum vroiam, aveam si priza si mai ales aer conditionat. A fost bine la inceput cu aerul ala rece, dar dupa o ora am inghetat. Ma simteam ca intr-un frigider. Mi-am scos o bluza, dar tot frig imi era, ma durea capul de la soarele care l-am prins la plaja, fata imi ardea si aerul ala ma facea sa ma simt tot mai rau, dar macar ma puteam plange pentru ca eram cu fetele. Normal ca ne-am oprit si de data asta pe camp sa asteptam sa treaca alte trenuri, normal ca am avut intarziere, dar am fost extrem de fericita cand am coborat din tren si am inceput sa ma dezghet.
Sunt nemultumita pentru ca in primul tren imi era prea cald, pentru ca in al doliea era prea frig, pentru ca m-am saturat sa car trolerul care de fiecare data e foarte greu, pentru ca m-am saturat sa aibe mereu inatrziere, sa astept la casa de bilete. Tare mult mi-as dori sa arate mai bine trenurile, sa nu mai aibe inatrzieri, sa nu mai am parte de mosi in compartiment, sa nu fie nici cald, dar nici frig, o combinatie pefrecta intre cele doua, si mi-as dori sa nu mai trebuiasca sa stau la coada de bilete, sa nu mai fiu nevoita ori sa ma grabesc ca nu cumva sa pier trenul sau sa fiu nevoita sa pierd vremea doar pentru ca am ajuns prea devreme, mi-as dori sa pot sa ma teleportez oriunde vreau, cand vreau. Dar pana atunci va trebui sa mai indur toate astea.

poveste

O sa va spun o poveste ( persoanejele sunt reale, insiparata din fapte reale):
era o data o carte de macroeconomie, una mare si urata, care pornea de la pagina 391 si se termina la pagina 935, nu stiu culoarea ei de la mama natura pentru ca acea carte era de fapt un xerox. Si aceasta carte a ajuns la Loredana, copil frumos si destept , care si-a propus la inceputul semestrului sa invete din acea carte mare si urata. In poveste mai intalnim un prof si o preparatoare, normal ca tot de macro amandoi. Aceasta preparatoare o enerva foarte tare pe Loredana, mereu i strica ziua de marti, ziua in care sunt cele 3 cesuri rele. Dar de ce o enerva profa pe Loredana ? Pentru ca era extrem de dezorganizata, incepea sa povesteasca ceva si apoi uita cu ce a inceput si ajungea la altecva si termina alta poveste la sfarsit, pe tabla scria in toate colturile posibile, iar cand venea vorba de notele din lucrari se facea ca ploua, ca ele exista, numai ca ea nu le-a adus, dar lucrarile sunt corectat. Adica orice om crede la inceput o minciuna da spusa la infinit ea nu mai are nici o valoare. Si mai avea un obicei prost aceasta preparatoare, nu raspundea la telefon si nici nu facea ceea ce zicea, adica Loredana era nervoasa pe ea din primul semestru, cand i s-a zis sa vina sa dea lucrare intr-o anumita zi si draga de profa a uitat sa vina, pardon a avut ceva probleme de nu a ajuns, dar telefonul il are ca sa si-l bage in fund nu sa sune sa anunte ca are o problema. Iar profesorul era un fel de atotstiutor si mai ales cuvatul sau era deaspura la orice alte nimicuri. Nu avea voie sa fie contrazis, aveai voie sa ai o alta parere, dar normal ca era gresita, pentru ca numai ceea ce zice el era bine. Totusi pe profesor Loredana il simpatiza intr-un fel sau altul pentru ca stia sa isi faca cursul interesant. Dar intr-o zi a venit si ziua cand s-a anuntat examenul, iar Loredana s-a apucat sa deschida cartea si sa invete din ea, dar mare gresala a facut. De ce zic asta ? Pentru ca in cartea aia, care e scrisa de proful care copilul destept si frumos il simpatiza, are o parte de teorie scrisa gresit, sunt inversate. Nu ar fi mare problema ca sunt inversate niste chestii teoretice, pe care probabil multa lumea nici nu le-a bagat in seama atunci cand s-au facut ca invata, dar asta nu s-a intamplat in cazul Loredanei, ei i-a placut acea parte si chiar a retinut-o. Cand a venit ziua examenului, Loredana in fata foii de examen zambea multumita, uite ca au picat si 2 chestii pe care le stie, printre care si chestia inversata din cartea profului. In acea jumatate de pagina, Loredana a scris tot ce a retinut ea, nestiind ca de fapt nu e bine. Ajunsa acasa si discutand cu colegii ei, Loredana a aflat ca ceea ce a scris ea nu este de fapt bine, ca trebuia sa scrie exact invers. Urmeaza momentele neplacute, injuraturi, ofticaturi, vorbe urate, discutii despre sistemul din facultati, despre ce e de facut si oare de ce atat ghinion pe capul ei.
Dupa scurte analize, Loredana a ajuns la mai multe concluzii, dar nici una in favoarea ei, poate face contestatie, dar tot nu i se poate acorda puncatj pentru ca nu e corect ceea ce a scris, poate argumenta profesorului de ce a scris asa, dar cum cuvantul lui este deaspura la orice , nu va avea un efect bun aceasta incercare, probabil doar va reusi sa fie prezenta la fiecare restanta de macroeconomie dupa aceasta incercare de a spune ca profesorul este de vina, poate vorbi cu preparatoarea, dar cu siguranta nici ea nu va rezolva nimic, sistemul e de kkt. Si asa Loredana s-a facut rosie de nervi, a inghitit in sec si a trecut mai departe. A mai injurat inca o data pe preparatore si pe profesor l-a sters de pe lista profi simpatici.
Care e toata ideea povestii? tu, ca student esti un nimeni , iar profesorul e atotputernic.

in sesiune

Ce face studentul cand e in sesiune?
Activitatea lui de baza e somnul si mancatul, cele mai bune atuuri in a pierde vrema, mai are o scapare, durerea suparatoare de cap, din cauza stresului, de cat de mult a invatat, de la caldura, motive se gasesc oricand iar pe langa astea, mai are si solutia cu tehnica moderna, netul, statul pe mess la discutii poate cu persoana cu care abia isi schimba 2 vorbe pana atunci, da in sesiune neaparat trebuie sa comunice cu respectivele persoane, sau se joaca jocuri tampite. Iar cand nu e nimeni interesant pe mess, youtube este o solutie, o data ce ai intrat stii ca vei gasi ceva la care sa pierzi vremea ore in sir.
Asta am facut si eu, am fost un student model si nu m-am abatut de la reguli. Am dormit mult, doar nu pot invata obosita, am mancat ca sa fiu sigura ca nu ma va deranja stomacul, apoi am intrat pe mess, doar ca sa vad cine e, nu cu gandul de a sta ore in sir, am discutat cu lumea, am mai bloguit putin si apoi cand plictiseala isi facuse prezenta, singura solutie ce mi-a ramas , sa intru pe youtube. Acuma urmeaza partea care imi place, ce sa scriu in casuta cu "search", hmm, ma gandeam sa caut ceva despre ase, nu boring, sau mai bine sa caut despre saguna, sa vedem cum s-au mai distrat sagunistii, ce au mai pus nou. Si surpriza, gasesc un video nou, saguna- promotia 151, ma gandesc sigur e vreo tampenie, si uitasem ca eu am fost in promotia 151. Caut apoi slideuri-le celor din XII- A, la care ma uit mereu cand imi e dor de liceu. Dupa ma mai uit la niste chestii cu baschet, doar asa ca sa imi aduc aminte cum arata sala de sport, cateva cu maialul. Totusi ma rodea gandul ce e in video cu promotia 151 , dau clic si surpriza, o vad pe directa si apoi recunosc niste chipuri, astia au fost in generatie cu mine, i cunosc sunt din A, mai astept si apoi vad sala festiva minunata "Litteris et virtvti" si cum fiecare clasa de a 12-a isi facea aparitia in sala festiva, apare si dirigu, si Cata care nu ai cum sa nu il recunosti, Ciuf, fetitzele, Onutza, Biso, Roxi etc si normal si eu si celelalte clase,vocea directei care dadea indicatii, iar la sfarsit apare corul la balcon si incepe Gaudeamus. Aprope ca imi dadea o lacrima la cate emotii aveam. Chiar imi e dor de ziua aia, de ultimul clopotel, cand am stat toti frumosi in bancute, cand am dezvaluit dirigului toate tampeniile ce le-am facut, cand ne-am amintit de datile in care ne-a certat directa din cauza posterelor, sau pentru ca am bagat zapada in clasa, sau cum am castigat noi la balul majoratului, cum chiuleam. Dar cel mai frumos moment si cel mai emotionant a fost cand am cantat cu totii in sala festiva imnul sagunistilor si la sfarsit s-a aruncat cu palariile in sus. Si mi-a placut foarte mult si cand a vorbit dirigu despre noi, asa cum stia el mai bine sa o faca, utilizand niste calcule matematice si repede ca sa scape de emotii. As vrea sa trec prin toate astea inca o data si inca o data si tot asa...






P.S: Cine ma recunoaste in filmulet?

cum imi caut un job

si uite ca nu mai e mult pana sa se termine sesiunea si primul an de facultate, asa ca m-am gandit sa imi caut un job, sa am si eu banul meu, sa imi pot cumpara toate acele multe lucruri care mi le doresc.

De ce vreau un job? pai oricum sunt 4 luni in care practic nu as avea ce face, doar sa imi mut fundul dintr-un oras in altul, sa cheltui multi bani prin oras, ca doar nu o sa stau in casa sa ma plictisesc, o data pe an e vacanta de vara, vrea sa ma angajez ca sa am mai multi bani, sa fiu si eu mandra de mine ca pot cheltui din banii mei, sa fac si eu experienta aia de care vorbeste toata lumea si cu ocazia asta mai cunosc si eu oameni noi, vad cu stau lucrurile intr-o companie.

Ce fel de job vreau? Vreau ceva dragut, unde sa fie o atmosfera placuta, inca nu sunt foarte convinsa ce vreau sa lucrez.

Unde caut? pai pe e-jobs sau pe best jobs, pe orice site de joburi care imi pica in mana, dar ieri am rasfoit site-urile astea si in afara de cateva joburi cu secretariat (denumirea pompoasa "asistent manager" )bla bla, nu era nimic interesant, adica nu pentru ceea ce as putea face eu sau pentru experienta mea. As putea sa aplic pentru chat, pentru dansatoare in Germania, sau manichiurista, daia de impartit flyere pe strada , da sigur nici la astea nu as fi buna, ca sa fi la chat trebuie sa te dezbraci, yach, eu sunt o pudica, sa dansez in Germania trebuie sa dau din fund, bleach si sa fiu manichiurista nici pe unghiile mele nu iese prea bine, da sa fac experimente pe mainile altora,deci nici acolo nu m-ar lua. Am gasit cateva joburi de bona, da la cat iubesc copii prefer sa nu aplic, adica sunt si eu om cu facultate, merit ceva mai bun, si prefer doar sa fiu bona Marei, copil frumos, destept cu care nu te plictisesti.

Ce fac daca nu gasesc nici un job? Nu exista aceasta varianta, nu pot accepta ideea ca toate planurile mele de a-mi cumpara n papuci , m rochii, sa imi fac vacanta unde vreau in perioada asta de criza, sa imi permit sa dau bani pe taxi mai des, sa imi cumpar multe carti, multe chestii de machiat, multe tanpenii. Si pe langa asta sa fac si ceva economii.

Merit un job? eu sunt de parere ca da, nu excelez eu la invatatura, niciodata nu am excelat( bine poate in tinerete), nu am un anumit talent, inca nu mi-am descoperit vocatia, dar ma duce si pe mine capul , desi am darul de a scoate cate o perla in momentele importante.


Draga jobule inca astept sa apari. Stiu ca doar iti faci asteptarea mai intensa, da nu ma mai chinui, merit si eu sa am parte de un job asa cum vreau.

O sa innebunesc

Stiu ca sufar cu nervii si ca ma enervez din orice, stiu ca o sa ajung la nebuni peste vreo 5 ani pentru ca o aud pe Danu cum crantane cerealele, si pentru ca aud ticaitul ceasului atunci cand dorm, dar acum si copii ma innebunesc, daca pana acuma reuseam sa-i ignor , acuma nu mai pot face asta. Imi doream si eu liniste, sa pot medita la gandurile mele, la cursurile plictisitoare, dar nu ,copii din Berceni s-au hotarat sa ma enerveze si sa i urasc si mai tare. Eu nu eram asa,nu tipam toata ziua in fata blocului, nu stateam asa de mult afara. In schimb acesti copii de bucuresti isi fac aparitia dupa ora 15, si neaparat urla, isi aduc aminte ca vor ceva din casa si urla, nu le convine ceva iar urla si tot asa.

Chiar daca au multe parcuri si locuri dragutele de joaca, nu ,ei prefera sa stea in fata blocului, in special in fata geamului meu si sa se joaca cu mingea, sau sa cante, sa joace badminton, sa se certe si mai ales sa planga cat i tine gura de tare. Mereu se loveste cineva, mereu se cearta si nu le convine ceva. Iar seara parca uita sa mai plece in casa, eu cand eram mica nu aveam voie sa stau afara decat pana la 20, poate in moduri exceptionale 21, dar niciodata nu ma prindea 22 afara, asa cum se intampla in cazut copiilor din Berceni.

Si mai am o problema, mereu aud motorul Daciei lu'nea Cici (proprietarul apartamentului, asa l-am numit eu si fetele). Dupa ce ca are o Dacie antica si de demult, si e plina de rugina mereu se ambitioneaza sa plece cu ea diminiata. Niciodata nu porneste din prima, nici macar la a doua cheie, intai discuta cu ea, o accelereaza, o mai opreste, iar mai discuta cu ea, masina tipa, face zgomote care ma innebunesc si numai dupa vreo 5 minute reuseste pana la urma nea' Cici sa plece cu masina. Aceesi poveste se intampla si cand vine cu ea, pana o parcheaza, pana coboara din ea, cu timpul propabil ma voi specializa si il voi auzi pe nea Cici cand e cu ea pe la Eroii Revolutiei, voi stii ca mai are vreo 10 min si ajunge in fata blocului sa isi parcheze masina. Mi-as dori ori sa i se strice masina, macar sa stie un lucru ca nu mai poate pleca cu ea, ori sa o repare, desi sunt sigura ca a mai facut asta pana acuma, dar saraca Dacie se impotriveste de fiecare data sa mearga ca in tineretile ei.

Ce ma mai enerveaza? cainele vecinei de la etajul 1, care diminiata la ora 7 are program de alergat prin casa, zici ca imi darama tavanu, nici nu imi dau seama unde are atat loc de alergat. Si alearga alearga, se izbeste de tot felu de chestii, vecina mai urla la el, il potoleste si dupa acceea urmeaza plansul cainelui, oftatul ca e lasat singur probabil, vrea si el sa fie bagat in seama. Nu imi place sa ma iau de caini, pentru ca am si eu unu acasa, dar tare mi-as dori ca tanti de deasupra camerei mele sa nu mai aibe caine. Si mai are un obicei prost, seara, dupa ora 21 incepe sa aspire, dupa o zi in care nu a stat deca la televizor, sau a scos cainele pe afara, isi da seama ca trebuie sa faca curat, neaparata trebuie sa aspire. Harnica femeie!

Ma enerveaza masinile care trec prin fata blocului cu muzica la maxim, ma enerveaza cand soferii coboara din masina, stau cu cineva de vorba da e musai sa faca asta cu muzica la maxim. Nu conteaza ca e zi, ca e noapte, muzica sa sune cat mai tare in fiecare masina. Si ma mai enerveaza tiganii care umbla printre blocuri si urla dupa fier vechi, fac asta in fiecare diminiata.

Daca nu se vor termina toate astea si multe alte lucruri care ma enerveaza, cu siguranta voi ajunge in curand la nebuni.

P.S : La multi ani tuturor copiilor, chiar daca nu i prea suport eu! si mai ales "la multi ani " copilului de mine:)