De ce iubim femeile

Ajunsa in gara intru in prima librarie, sau mai bine spus in magazinul ce semana cu o librarie, cer hotarata cartea "De ce iubim femeile" si apoi o fac cadou. Nu stiu daca am cerut-o cu o anumita intenti , sau pur si simplu creierul a dat acele semnale pentru ca in mintea mea se formase anumite legaturi, stiam ca e o carte buna si stiam ca cel caruia i fac cadou cartea se descria cu aceste cuvinte "imi plac fetele". De la fete la femei mai e un simplu pas, asa cum de la placere la iubire delimitarile nu sunt clare nici aici. Cand am prins un moment bun, am cerut sa mi se imrumute si mie cartea, doar ca sa vad cum inteleg Cartaresc iubirea pentru femei, ce explicatii a dat cititorilor.

Cartea nu e una rea, te cumprinde si toate povestioarele care le-a introdus Cartarescu sunt incarcate de sentimente. Nu stiu cum era autoru, un romantic sau din contra unul lipsit de sentimente, dar in ciuda titlului cartea nu este cea a unui studiu asupra dragostei si acuma cand scriu chiar imi dau seama ca poate ultimul lucru l-a care s-a gandit Cartarescu a fost faptul de a da un raspuns asupra problemei de ce iubim. Daca s-ar fi oprit asupra unei singure iubiri, cu siguranta ar fi cazut in banalitate, dar nu, el a exploatat toate acele femei care si-au pus intr-un mod sau altu amprenta asupra vietii lui, care l-au facut sa vada, sa traiasca, sa simta altfel lucrurile. Nici Cartarescu nu se sustrage definieii unor concepte, poate interpretez eu gresit,, poate le dau o forma si din unghiul din care privesc eu iubirea, femeia si barbatul , iar acestia pot apartine complet doar atunci cand coexista ca un tot, cand legatura dintre ei e mai departe de sexualitate.

Pana la urma Cartaresc da un motiv la iubirea femeilor, si o face sub forma unor complimente, dar trece peste normele banale precum frumusetea si inteligenta.

Poate am gresit cand am ales sa fac cadou cartea unui reprezentant al sexului masculin, dar cu siguranta e "limpede ca si adultii (in varianta mea barbatii) au nevoie de povesti ".