Intrebari, minciuni, greseli

De ce unii oameni pur si simplu nu recunosc atunci cand mint si cand gresesc? e mai usor sa spunem o minciuna si sa intoarcem capul atunci cand stim ca lucrurile nu stau asa cum ar fi trebuit. E oare mai usor sa gasim situatii extrem de complicate doar pentru a fugi de ceea ce eram si ceea ce vrem sa ascundem sau pur si simplu ne place sa traim imaginadu-ne ca suntem mai presus de restu doar pentru ca am stiut sa mintim atunci cand ni s-au pus intrebari ?

Asa cum nu cred in coincidente asa nu cred nici in faptul ca exista persoane care au curajul de a spune in fata tot ce gandesc. Ne ascundem de fiecare data dupa banalele expresii , nu stiu, nu mi-am dat seama, nu eram eu, eu nu as face asa ceva, nu se intampla nimic, totul e ok si altele, cand de fapt noi ne-am dori sa nu ne mai pastram asteptariile si toate lucrurile care ne enerveaza in noi. Ne folosim de lucruri care sunt langa noi iar cand iesim din starea de mediocritate avem impersia ca pur si simplu trebuie sa le ignoram, dar facand asta nu inseamna decat faptul ca ramanem in acceasi mediocritate si ca nu facem decat sa ne adancim in ea.

Cand ne simtim atacati reactionam exact ca animalele, ripostam, aruncam cuvinte, gesturi si tipete doar pentru a castiga o cearta sau pentru a simti ca suntem mai presus ca celalalt prin calitatiile noastre exceptionale pe care tocmai le-am expus. Cand ne simtim vinovati incepem si gasim explicatii, cand stiam ca am gresit dam vina pe orice altceva.
Astia suntem desi fugim de a recunoaste asta.

Nimic nu se compara cu gustul independentei si puterea de a recunoaste faptele ce le facem.

P.S: orice asemanare cu realitatea nu este intamplatoare.

Fantoma fostelor iubiri

Cand termini o relatie ti se pare ca se sfarseste lumea si asta e si adevarul, pentru ca se sfarseste lumea care ti-o inchipuiai. Arunci totul intr-un colt intunecat, inchizii ochi, lasi o lacrima sa se desprinda, tragi aer si spui ca ai trecut peste chiar daca nu esti convins ca lucrurile stau chiar asa.
Din cand in cand mai intorci capul, mai simti parfumuri, uneori faci cativa pasi inapoi, dar pe cararea veche, cu aceleasi pietre, gropi si semne nu te mai poti intoare pentru ca totul e adancit.

Chiar daca recunoastem sau nu, mereu vor exista fantome care ne vor bantui, care vor aparea atunci cand totul e uitat, care inca mai apar cu intrebari si dupa care mai suspinam, suspinam dupa zambete, dupa cuvinte, atingeri si priviri.

De fiecare data cand plecam spre altceva, vechea fantoma reprezinta datoria fata de zeul dragostei si de acum inainte nimic rau nu mai poate aparea. Dar un moment de tristete, o amintire nestearasa si linistea patrund in camera, in ganduri si totul pare neatins, eziti o clipa, fantoma fostelor iubiri te ajunge iar, ridici ochii, cauti culorile, rasfoiesti, gasesti finalul si fantoma dispare.

Te intrebi cand esti gata pentru o noua fantoma ? Atunci cand esti pregatit pentru o noua respingere.

Analize si concluzii

Daca pana acuma numai m-am plans si m-am speriat de venirea gripei porcine, acuma e clar, nu mai e mult si voi muri de virusul H1N1. Mereu am zis ca la Bucuresti virusul va face primele victime si primele mari opriri, da nu, se pare ca a preferat muntele, pentru virus, Brasovul pare locul perfect pentru a face cat mai multe victime, momentat sunt declarate doar 18 persoane, dar numarul poate ajunge pana la 80 (asta e numarul oamenilor suspecti).
De data asta nu ma plang fara motiv, daca am fugit din capitala sa vin acasa sa imi fac ziua de nastere si sa petrec toata luna august, se pare ca nu am luat o decizie deloc buna.

O sa va explic cum sta treaba cu gripa porcina in Brasov.
Imediat cum am ajuns in iubitul meu oras, Brasov m-a intampinat Georgi la tren. Georgi a mers in ultima saptamana la facultate pentru ca avea de facut practica. La facultate Georgi are o colega care e intr-o organziatie studenteasca. Aceasta organizatie a tinut un party cu persoane venite din strainatatea, din Turcia, din Grecia, din Belgia, din Rusia, din Spania, din Austria , Portugalia si Croatia. La acea petrecere au participat cam 80 de studenti. Nimeni nu avea asa zisele simptome. Ieri a aflat Georgi ca Univesitatea Transilvania, marea universitate de la Colina a fost atacata de virus, si cum Caminul nr 11 de pe Colina e pus in carantina, unde a stat si colega ei. Dupa efectuarea analizelor, s-a descoperit ca 17 studenti sunt afectati de virus printre care si un profesor. Din acesti 17 studenti 5 sunt romani, iar dintre acesti 5 studenti romani face parte si colega lu'Geo.
Acuma ati inteles legaturile, colega lu'Geo a intrat in contact cu studentii straini, Geo a intrat in contact cu colega ei, Geo a intrat in contact cu mine, eu am intrat in contact cu multe alte persoane, chiar si din alte localitati.

Concluzia: daca colega lu'Geo a luat virusul, inseamna ca e probabil si Geo sa il aibe, si dupa si eu si toate celelalte persoane cu care am intrat toti in contact. Dar stati linistiti ca virusul a iesit deja din Brasov, acuma e prin zona Moldovei si prin Bucuresti.

Alta conculzie: daca la inceput am zis ca sunt vizate alte 80 de persoane, acuma ce parere aveti, se duce numarul la peste 80?

Si mai am o neliniste: daca se stie ca acei studenti s-ar putea sa aibe virusul, de ce i pune sa stea impreuna, sa fie sigur ca se imbolnavesc toti daca cumva macar unu e purtator de virus ? Nu prea inteleg actiunea medicilor, dar nu nu cred ca parerea mea de muritor de gripa porcina conteaza, pe cand ei sunt oameni cititi in ale medicinei.

Ne auzim maine, daca inving virusul !

P.S: faptele povestii sunt putin exagerate cum era normal pentru o drama queen :))

Ritualuri zilnice

Citind pe un alt blog despre ceea ce e obisnuit si ceea ce i place omului sa faca zi de zi , m-am trezit gandindu-ma la toate micile mele obiceiuri sanatoase. Obiceiurile noastre de zi cu zi si mi-am pus intrebarea care sunt ritualurile mele zilnice?

De la spalatul pe dinti de diminiata si pana la spalatul de dinti de seara, facem zi de zi cam aceleasi chestii, doar pentru ca ne-am obisnuit si pentru ca asa ne place noua si ne ofera o anumita placere.
Imi place sa nu fiu trezita brusc, sa stau 10 minute si sa lenvesc, sa imi ridic incet incet capul pe perna, sa stau si sa ma gandesc ce am de facut restul zilei. Imediat dupa ce m-am trezit cu adevarat neaparat trebuie sa ma conectez la ceea ce inseamna viata viruala pe internet. Cu o cana de capucino, ciocolata calda sau cafea cititul stirilor, vizitarea messului si scrierea pe blog sunt activitati mult mai placute.
A devenit aproape un ritual faptul ca atunci cand imi aleg cu ce ma voi imbraca e clar ca nu o sa ies asa, doar pentru ca inainte cu 5 minute de a trebui sa ies din casa imi dau seama ca de fapt ar fi mai bine sa ma imbrac cu cealalta bluza si poate cu blugi pentru ca e racoare.
Chiar daca imi iau o geanta mica sau una mult mai incapatoare, niciodata nu uit sa includ telefonul, balsamul de buze, portofelul si pachetul de servetele. Nu-mi pot inchipui ziua fara deodorant si fara parfum, sunt adeapta cuvintelor lui Coco Chanel "A woman who doesn't wear perfume has no future" .
Ritualuri ciudate nu am, nu fumez, nu iau droguri, nu incep dimniata cu o bere, dar am si eu o problema de fiecare data, nu suport sa sta in casa cu hainele cu care am fost in oras. Mai direct, in urmatoarele 5 minute dupa ce am intrat in camera schimb hainele de oras pe cele lejere.
Ritualurile de seara se inceheie cu spalatul pe dinti si demachiatul, chiar daca am fost machiata sau nu.

Fiecare are micile lui ritualuri, unele stiute de cei apropiatai, altele nu, dar in fond fiecare merita sa aibe micile lui secrete.
Cele mai importante 2 lucruri pentru a-ti duce viata spre un drum de succes sunt anturajul si obiceiurile, ritualurile de zi cu zi.
Si, care sunt ritualurile tale zilnice?

My sweet twenty

Yes, today is my birthday.

In viata mea umila este o zi desemnata de mine ca fiind cea mai importanta din an,si asta nu e Craciunul, 31 decembrie sau ziua cand se termina facultatea si sesiunea,e data de 24 iulie, cand ochii mei s-au facut mari, am vazut lumea si am acceptat-o cu cele bune si cele multe mai putin bune.

De ce e importanta ziua de nastere ? Pentru ca atunci toti incearca sa iti faca pe plac (mai mult sau mai putin)

Imi place cand e ziua mea pentru ca imi place sa ma simt importanta, imi place sa primesc mesaje si telefoane cu urari, imi place sa primesc cadouri, imi place ca lumea imi face surprize, imi place sa fiu intrebata cati ani fac, imi place ca sunt in zodia leu, imi place ca ziua mea e vara, imi place sa primesc flori, imi place sa cred ca ziua de nastere e definitorie in viata si in calitatile unui om.

Ce imi doresc de ziua mea? cadouri pretty

Cam atat pentru azi, revin luni cu povesti de la mica mea zi de nastere. La multi ani mie! :)

P.S: punand an peste an am ajuns la schimbarea prefixului si la diferanta de un an pentru a fi apta de a consuma bauturi alcoolice in state ;))

Karma si leul

Asa cum stiti astazi pe 22 iulie a avut loc eclipsa totala de soare, numita si "eclipsa secolului". Citind cateva articole si mutand de pe un program pe altu la televizor, cateva informatii legate de eclipsa mi-au ramas in minte, asta doar pentru ca astrologii au spus ca eclipsa de azi se afla in stransa legatura cu zodia leu.

Asta sunt eu, om nascut pe data de 24 iulie, zodia leului, care crede in zodie si toate caracteristicile care ii sunt atribuite leului.

Imi place sa cred ca toate acele caracteristici destinate de astrologi leilor mi se potrivesc si uneori ma folosesc de acest pretext pentru a-mi recunoaste unele mici greseli si actiuni care le pun pe seama zodiei. Stiu ca zodia leu este o zodie guvernata de Soare, ceea ce i confera o autoritate si mai mare, vointa, hotararea si afectivitatea si sansa de noroc. De ultima nu sunt chiar convinsa ca am fost inzestrata, da sper sa o descopar in curand. Motto-ul zodiei leu este faptul ca se idividualizeaza si devine constient ca este un creator. Stiu ca pe multi am innebunit cate o data de cat am vorbit despre semnele zodiei in care m-am nascut si ca poate cred putin cam mult in aceste cuvinte astologice, da imi place sa cred ca am acele caracteristici cu care sunt inzestrati leii. Personalitatea leilor e una puternica, deschis spre orice activitate si mereu cu zambetul pe buze. Sub semnul intelectualitatii, leul face regulile in lumea in care traieste si i place ca ceilalti sa le urmeze si sa se supuna in totalitate, perfect adevarat si in cazul meu. Compatibilitati: tot cu cei din zodii de foc ca: leu, berbec, sagetator si cu cei din zodii de aer ca: balanta si gemeni, iar cu varsatorul clar leul nu are cum sa formeze o relatie.

Trecand de la toate caracteristicile zodiei care imi place sa le amintesc mereu tuturor pentru a-mi justifica felul incapatanat de a fi, trebuie sa stiti ca eclipsa care a avut azi ne va influenta extrem de puternic pe lei si pe cei cu ascendentul in rac. Conform astrologilor, eclipsa va produce esecuri si puternice dezastre. Un astrolog a spus chiar ca banul poporului nostru, leul romanesc va fi infulentat si China, cea care a avut o vizibilitate buna a eclipsei este cea care poate influenta economia mondiala si tot eclipsa este cea care va influenta macroeconomia. Oamenii vor deveni mai agitati, mai nervosi si predispusi conflictelor, relatiile sentimentale vor avea de suferit , vor avea loc multe concedieri, iar la sfarsitul anului trebuie sa ne asteptam la cutremure, incendii si alunecari de teren.

Fiecare acepta cam ceea ce i convine si ceea ce i place din prezicerile astrologilor, unii prefera sa creada tot, altii ignora aceste povesti. Mie imi place sa cred in ele, nu tot ce se spune, fac o selectie la ceea ce imi place, imi place sa cred in inflenta karmei si a zodiei.

Acum cu eclipsa de soare macar avem un motiv si o explicatie atunci cand devenim nervosi din orice, cand avem chef de cearta, cand ni se pare ca lumea nu ne intelege si mai ales atunci cand atribuim alte nume persoanelor.

Eclipsa e de vina!

Post despre cititiori

De ceva vreme am inceput sa numar toti vizitatorii, dar niciodata nu am luat la puricat programu care face asta pentru mine, dar stiti ca plictiseala e cea care deschide noi cai, asa ca intr-un moment de mare plictis m-am decis sa intru pe Statcounter.com si sa incerc sa vad de ce e in stare acest mic programel care numara. Timp de vreo ora am fost ca un mic copil care se minuna de ceea ce descoperea ca poate face micul programel.

Astfel ca am descoperit un top al celor mai populare articole ale mele, m-am uitat stramb cand am vazut ce cuvinte dau oamenii pe google si imi gasesc blogul, unii oameni vor sa stie "cum e sa fi sagunist" , iar blogul meu este un izvor de inspiratie in ceea ce inseamna a avea si a fi un spirit sagunist, unii ma gasesc incercand sa isi caute un job repede, cand vor sa aibe o "talie sexi", "relatie la distanta", "flirt" , desene animate,"nu te plictisi in tren" , trairi, sex, relatii, zambete si multe altele.

Am ramas surprinsa da nu intr-un mod prea placut sa vad ca lumea imi ia pozele, da, sunt mandra ca sunt si oameni care au apreciat pozele de la concert de la Kraftwerg si le vor si ei, dar hei, de ce luati pozele cu mine, puteti intra pe blog si sa le vedeti atunci cand va e dor de mine, nu am de gand sa imi inchid blogul decat la batranete, sau atunci cand voi vedea ca raman cu 1 - 2 cititori.
M-am bucurat azi sa vad ca numarul de persoane care stau tot mai mult pe pagina mea e in crestere, ca sa va zic si voua un procent, 15,6 % din persoane stau 1- 5 minute, 14,9 % stau mai mult de o ora si 5.9 % stau intre 5-20 de minute.
Din ce zone ma citeste /imi viziteaza lumea blogul? Pai cam aproape de peste tot, multi din Bucuresti, cei din Brasov, din satul meu Rasnov, din Sibiu, din Cluj, din Timisoara, din Ialomita, din Satu Mare, din Suceava, si alte orase, am ramas placut surprinsa sa vad ca sunt citita si in state, in Germania, Olanda, Mexic etc.

Ar fi dragut din partea mea sa multumesc domnul Google pentru toti oamenii care i trimite pe pagina mea, Ruxandrei si lu'Radu pentru putinii cititori care clicuiesc si pe blogul meu si tuturor care intra sa ia o poza, sa citeasca ceea ce scriu sau doar dau clic din gresala.

Parcuri frumoase cum numai in Bucuresti gasesti

Am incheiat si ciculul vizite de parcuri.
Gata de acuma daca ma intreaba cineva ce am facut cat am stat in bucuresti, am pregatit cel mai frumos raspuns, am vizitat parcuri, multe parcuri si ce parcuri ! Vreti sa stiti unde sa va petreceti o seara frumoasa cu prietenii sau doar vreti sa va plimbati cu prietenu de mana printr-un loc dragut si lipsit de multe priviri, intrebati-ma care e parcul potrivit, am raspunsuri pentru toti, cate un parc pentru orice gen de plictiseala.

Voi incepe cu parcul Cismigiu, pentru ca e parcul care l-am frecventat cel mai mult si e si parcul meu preferat. Imi place pentru ca e relativ curat, acuma am cere mult prea mult daca am vrea sa fie perfect curat, m-as speria ca nu cumva sa fi iesit din mandra noastra capitala. Imi plac lebadutele, ratustele, bancutele verzi, podurile. Intr-o zi plimbandu-ma prin frumosul Cismigiu, cautand un loc mai retras si cu umbra am realiazat ca pentru a prinde banciile cele mai bune, ori trebuie sa vi cu de la o ora destul de devreme, ori sa te pui langa cei care deja au ocupat banca si sa faci ceva urat, astfel incat cei de langa tine sa nu te mai suporte si sa iti cedeze banca. As numi parcul asta si parcul indragostitilor, nu am auzit un cuplu care sa nu fi mers prin Cismigiu, iar cei care nu au mers, ar fi frumos sa se ia de manute si sa treaca macar cateva minute prin parc.

Un alt parc care mi-a placut destul de mult este parcul Carol. In afara faptului ca am fost un OAU continuu timp de cateva minute, mausoleul este foarte frumos, puteti vedea mormantul ostasului necunoscut, dar cel mai frumos la parcu asta e privelistea care o ai cand stai cu spatele la mormantul ostasului necunoscut, vezi undeva departe palatul parlamentului, si intinderea de scarri, podul si aleea lunga, iar la capatul parcului e Muzeul National Tehnic" Dimitrie Leonida". Ce nu imi place la parcu asta e numarul mare de oameni, prea multi care se dau cu bicicileta, rolele si jocuri de fotbal. Dar e un parc perfect pentru o iesire cu prieteni, prietenele.

Parcul cu numarul 3 pe lista mea e parcul Tineretului , un parc mare, nu extrem de curat, dar un parc in care poti sa te intorci acasa obosit de la cat de mult ai incercat sa gasesti iesirea care ti-ai propus-o atunci cand ai intrat in parc. Are multi copaci, mult verde, poti lua si un picnic, are locuri de joaca, ratuste, ca orice parc care se respecta are podulete, multe carari si mai ales multe iesiri. Cu usurinta te poti pierde prin el.

Parcul Herastrau, nu stiu daca e mai mare ca Tineretului, da cu sigutanta e mai frumos din punctul meu de vedere, dar si mai plin de mizerie decat primele 2 parcuri. E genu de parc pentru care trebuie sa mergi pana la mama naibii ca sa ajungi la el, e langa Muzeul Satului, e un parc destul de galagios, cu destule terase, dar asta nu il individualizeaza, pentru ca am uitat sa specific toate parcurile sunt inzestrate cu galagioasele si uratele terase.

Parcul Gradina Icoanei, un parc frumos, curat, aflat in centrul capitalei, in sectorul 2. Totusi e mai mult un parc pentru copii mici, un loc de joaca perfect pentru ei. La 2 minute de parcul asta e un alt parc mic, la fel curat si frumos. Cred ca sunt cele mai curate parcuri, probabil si zona e cea care face dferenta, lipsa de tineri si mai ales oamenii care il frecventeaza se pare ca nu vrea sa isi lase amprenta de fiecare data.

Parcul Izvor l-am vazut de la departare, dar nu mi-a atras deloc atentia intr-un mod frumos. Mai multe o sa va povestesc de el dupa ce va trece concertul Madonnei, pentru ca sunt curioasa unde va fi scena, cum vor fi scaunele si celelalte detalii.

Cam atat despre parcurile care le-am vizitat. Frumoase, cu mizerie mai multa sau mai putina, cu zgomot sau fara, cu bancute si lacuri, cu ratuste, cu lebadute, cu oameni mai educati sau mai putini educati astea sunt parcurile din micul Paris.

Sex and the city

Timp de vreo luna mi-am ocupat pierderea timpulul liber cu urmarirea serialului "Sex and the city". Au fost zile in care pur si simplu nu ma puteam oprii din vizionarea episoadelor, au fost episoade in care lucrurile mi-ar fi pacut sa se petraca intr-un alt mod, sa tai anumite scene, sa introduc altceva sau pur si simplu sa trec peste anumte scene in care somnul ma cumprindea mult prea repede.

Din umilul meu punct de vedere, un punct de vedere nu al unei pasionate de filme si seriale pot spune ca mi-a placut serialul, dar filmul lasa de dorit.

Publicul tinta e clar: femeile, desi sunt sigura ca sunt si reprezentanti ai sexului masculin care l0au vazut, dar nu le cereti sa recunoasca pentru ca nu o vor face nici un ruptul capului. Serialul a fost difuzat la tv de HBO intre anii 1998-2004 , timp de 6 sezoane. Actiunea are loc in New York , iar persoaneje principale sunt Carrie, Miranda, Charlotte si Samantha.

Prin ce se evidenteaza serialul? Prin discutiile celor 4 despre moda, relatii si mai ales sex. Este serialul care spune lucrurilor pe nume fara nici o rusine. Desi prietene fiecare se evidenteaza printr-un mod diferit de a privi viata si mai ales perceptiile despre barbati si relatii. Cred ca fiecare fata care s-a uitat la serial a incercat sa se identifice cu una din persoaneje si poate sa se gandeasca si sa vada cum ar fi reactionat in situatiile care le-au fost date.

Personajele principale:

• Carrie Bradshaw - Sarah Jessica Parker si este naratoarea fiecarui episod, este ziarista, e pasionata de moda si pantofi, si il iubeste pe Mr. Big





• Charlotte York - Kristin Davis, lucreaza intr-o galerie de arta, a urmat cursurile de istoria artei ale facultatii Smith College, intre cele 4 este cea mai cuminte si e si preferata mea ( e cea mai pudica, iubeste cainii, e o plangaceoasa, o finuta si eleganta)


• Miranda Hobes - Cynthia Nixon , este cea mai buna prietena a lui Carrie, parerea sa despre barbati nu este una tocmai buna si tot ea este prima care isi cumpara propriul apartament sau care face un copil



• Samantha Jones - Kim Cattrall, personajul cel mai controversat, conceptiile ei sunt in general total opuse celor ale lui Charlotte; ea este dispusa sa incerca orice in pat. Nu crede in dragoste, dar viata ei se schimba radical cand este diagnosticata cu cancer la san; reuseste sa scape insa de boala, isi face un implant de silicoane si traieste pana la adanci batraneti alaturi de iubitul ei mai tanar Smith

Serialul se termina foarte bine, dar filmul care a fost facut pentru o continuare a serialului din punctul meu de vedere e un dezastru, mai bine lasau lucrurile asa si ramaneai cu un gust dulce dupa terminarea serialului.

In 2010 va aparea filmul 2 "Sex and the city" in care va juca si Victoria Beckham. Cam atat despre serial. Cine nu l-a vazut, merita sa isi piarda vremea catvea saptamani cu el.

Fete- fete, a se citi t-ul cu virgulita jos

Asta e va fi un post in genul celor in care eu iau lumea la rost si in care ma voi plange de relele tratamente la care sunt supusa atunci cand scot capul in lume. De ce sunt nervoasa iara ?

Nici nu imi trebuie un motiv prea bun pentru a ma plange de noua mea problema si grija si de tot ceea ce se adauga la lista de lucruri ce imi maresc starea de nervozitate. Asa cum am povestit intr-un post mai vechi, mereu zambesc si sunt cu gura pana la urechi, dar ca fiecare pamantean am si eu zile si momente mai putin bune, iar in acele momente ar fi bine sa nu ma vezi sau pur si simplu sa ma ignori, pentru ca se pare ca stiu ca raspund destul de taios si sunt inzestrata cu darul de a face cele mai ciudate fete, care iti vor strica si tie pana la urma ziua. Sa ajung la povestea de la care am plecat cu toata explicatia pentru a intelege mai bine de ce sunt nervoasa. Mergand cu autobuzul prin frumoasa noastra capitala, normal ca o data ce am pus piciorul in autobuz inseamna ca mi-am asumat riscul de a sta in cele mai inghesuite moduri si cele mai mari calduri, dar nu am luat in calcul si faptul ca trebuie sa stau la povesti cu diferse persoane.

Problema: urasc sa comunic cu persoanele din autobuz, persoane de orice varsta, de la copii mici, la tineri si mai ales batranii. E adevarat ca tinerii nu se baga in seama si nu au chef de discutii si povesti in autobuz, copii mici sunt doar in stare sa se strambe sau sa se uite intr-un mod ciudat la tine, dar problema mare e constituita de generatiile de oameni batrani , cei care au o larga experienta de viata si care mereu sunt gata sa iti povesteasca ceva. Si cred ca stiti ca babutele nu sunt deloc simpatice, mereu au probleme legate de oboseala, de preturile imense, de generatiile de tineri, povesti care mie nu imi atrag de loc simpatia, in schimb batranii parca parca m-ar convinge sa i ascult, o poveste legata de razboi, de comunism, de locurile in care el era un tanar casanova.
Ei bine, eu cand intalnesc astfel de persoane si sunt in ziua in care totusi zambetu imi e pe buze, mai reusesc sa raspund in cateva cuvinte scurte, dupa care imi arunc capul pe geam sau ma fac ca ploua in autobuz. Iar in zilele in care nervii sunt deja prezenti, in care nu imi doresc decat sa tac si in care oboseala mi se vede pe fata, urasc babele si mosii si orice persoana care indrazneste sa ma intrebe sau sa imi zica ceva. Ce ar fi sa discutam toti intre noi, sa intru in autobuz, imi aleg o "victima", poate un tip care mi se pare simpatic, sau poate o baba care mi se pare mie ca e trendy si sa incep sa i povestesc problemele mele care ma nelinstesc sau sa i dau si ei vestea buna care ma face sa stau de 2 ore cu gura intinsa pana la urechi. Astfel vom fi un popor de prieteni, fiecare discuta cu fiecare, toti suntem prieteni, toti ne cunostem , sau daca nu ne cunoastem inca, timp mai este pentru a-ti povesti noua mea tampenie care imi sta pe creier, si unde ajungem in modul asta? Raspunsul meu e ca nicaieri.
Nu vreau sa stiu ca azi te-ai trezit cu fundu in sus, probabil o sa imi dau seama singura de pe fata pe care o afisezi, nu vreau sa imi povestesti ca ai avut o zi grea, la fel, cearcanele ti se pot observa, nu vreau sa stiu ca tocmai te-ai despartit de prietena ta care oricum te insela, nu vreau sa stiu ca s-a scumpit painea si pentru asta mai ai nevoie de inca 2 bani, nu vreau sa stiu ca maine e ziua ta, ca ti-ai cumparat telefonu ala la care visai de vreun an de zile, nu ma intereseaza ca ai o viata plictisitoare si grea, la fel e si a mea si pentru asta nu mai intru in discutii cu tine, nu vreau sa stiu ca sotu te bate si faptul ca dragii tai copii nu te asculta, pentru asta poti merge pe psiholog, nu vreau sa stiu ca si copilul tau a ajuns un super doctor care profeseaza in strainatate si invarte banii cu lopata, nu vreau sa stiu ca iti place maneaua aia noua care iti suna la telefon, o sa imi dau singura seama, nu vreau sa stiu nimic despre tine si lumea in care traiesti pentru ca nu te cunosc, nu suntem prieteni si la fel ca tine am si eu zilele mele bune, zilele mai putin bune, placeri, dorinte, iluzii, nelinisti, obsesii si daca chiar vreau sa vorbesc cu cineva, sa i spun toate ofurile, bucuriile si nelinistile cu siguranta nu voi discuta cu tine, colegu de de autobuz cu care impart locul de langa mine cateva statii.

cifra fatidica 3

Asa cum in basme intalnim 3 feti frumosti, care trec prin 3 probe pentru a salva fata de imparat si se lupta cu cei 3 balauri mari si trec apoi prin cele 3 probe de recunoastere a fetei de imparat, asa am patit si eu in viata mea de pamantean de zi de zi. Am acceptat ideea Andreei de a merge prin magazine, da doar sa ne uitam , pentru ca eu sunt intr-un moment nu prea bun al vietii mele, in care se pare ca imi demonstrez pe zi ce trece ca da, un om poate supravietui si in saracie. Inainte de a incepe sa ma plang de lipsa banilor care imi cauzeaza multe alte lipsuri, sa va povestesc cum sta treaba cu cifra 3.

Ieri am fost pe data de 13, numar ce contine cifra 3, si o zi sortita a fi cu ghinion, clar era un semn ca nu trebuie sa merg prin mall, nu inteleg inca de ce imi place sa ma chinui singura si ochii mei sa se bucure la vederea hainelor dragute si colorate si multe din ele create parca special pentru mine, si de fiecare data sa parasesc mall-ul fara sa cheluiesc nici un ban, fara sa pot sa imi cumpar macar o bluza, sau un ruj sau macar o clama. Ajunsa in Unirii la primul etaj, parca picioarele se indreptau singure spre magazin, creierul refuza sa mai dea vreun semnal si in cateva secunde am ajuns in iubitul meu magazin TINA R. Ochii deja se mareau, mainile vroiau sa cuprinda toate hainutele, picioarele parca alergau spre cabina de proba. Si tot uitandu-ma am dat peste multe rochite, unele lungi , altele scurte, unele colorate, altele elegante, dar toate cu acea chemare spre a le cumpara. Si din toate acele rochite, bluzite, pantaloni si fuste, am simtit cum 3 rochite sunt create special pentru mine, culorile sunt perfecte, marimile exact care imi trebuie, cusaturile si felul in care se aranjeaza lasau clar impresia ca atunci cand au fost facute cineva s-a gandit la mine. M-am uitat la ele cateva minute, le-am analizat, am vorbit cu ele, m-am imaginat cu ele unde le voi purta si cum se vor simti atunci cand le voi scoate in oras, iar apoi le-am pus frumos inapoi pe raft. Cu mare tristete m-am despartit de ele, dar gandul meu va fi o perioda indreptata spre ele, pentru ca da, recunosc le iubesc!

Si uite asa am trecut si trec prin chinurile cifrei fatidice 3, dar cand voi reusi sa trec peste obsesia asta, voi atinge un alt nivel al initierii mele si voi gasi o noua cifra 3.

P.S: Acest post este indreptat spre cei care stiu ca mai sunt doar 10 zile pana la ziua mea, pentru cei care ma iubesc si vor sa imi insenineze ziua.

Incarcari si trairi ale cuvantului distanta

distanta reprezinta un lucru complicat plin de incarcari si trairi sau e pur si simplu un numar X de kilometrii?

O data cu trecerea timpului, inaintarii in varsta intalnim si cunoastemt tot mai multi oameni, oameni ce locuiesc in diferite orase, in diferite tari, ce studiaza in diferite parti ale tarii, oameni ce provin din orasul tau dar au un job in alt oras, sau in alta tara, oameni pe care i cunosti cand ajungi la facultate, dar te departezi de ei din cauza dorului tau de casa, si in toate aceste prietenii intervine distanta, distanta intre tine si prietenul cu care te-ai inteles bine la un party, distanta intre tine si persoana care ai cunsocut-o la admitere, distanta intre tine si vecinul cu care schimbai doua vorbe, distanta intre tine si colegii de liceu,distanta intre tine si prietenul tau cel mai bun, distanta intre tine si acea persoana care ti-a atras atentia timp de o vara, care te-a tinut in brate si cea careiai i-ai furat zambete.

In teoria mea distanta reprezinta un lucru complicat plin de incarcari sufletesti, de lipsire de teama pentru a schimba ceva in viata ta, asumarea de noi inceputuri , de noi incercari si de noi experimente. Trairile sufletesti legate de distanta sunt extrem de variate, de la neliniste si ganduri indoielnice la emotii si nerabdare.

In ultimul timp a vorbi despre distanta si relatii la distanta este un cliseu, dar inca ma mai gandesc cate o data oare chiar este posibil sa reziste o relatie la distanta si ma refer la acele relatii pline de incarcari sufletesti, oare poate demonstra cineva contrariul afirmatiei ca "ochii care nu se vad se uita ?". Cu siguranta daca scriam acest post acum cativa ani as fi incercat sa va conving ca da, orice relatie poate rezista, chiar daca la mijloc sunt un numar destul de mare de kilometrii si chiar daca ai parte de o mare lipsa de trairi, cu mici neajunsuri si chiar cu lucruri care nu trebuie spuse si aflate. In dex definitia distantei este urmatoarea: distanta= a se departa tot mai mult, a lasa anumita distanta intre obiecte sau fiinte., iar noua mea atitudine cu privire la distanta in relatii este total schimbata fata de cea de acum 2 ani, relatiile la distanta de sute de kilometrii nu exista,pentru mine acuma e clar "ochii care nu se vad, intr-adevar se uita" , pentru ca ajungi la un moement dat sa te trezesti in realitate, in liniste si tristete, cand toate iti patrund in camera, in gand, in inima si in tot ceea ce te inconjoara, relatiile la distanta sunt sortite a esua, nu sunt decat trase de par timp de cateva luni, cu putin noroc ani , dar de fiecare data se va lasa cu departarea unora fata de altii la un moment dat, poate interveni plictiseala, sau poate interveni o noua persoana, un gand care ti-a trecut cand erai cu prietenii la un film, o idee care ai citit-o in ultima carte care ti-a picat in mana, sau saturatia de a tot astepta momentul revederii. Dupa terminarea a ceea ce se numea relatie incepe perioada de departarea si supravietuire, poate momente in care regretul isi face simtita prezenta tot mai mult, incerci sa cauti momentele care aduceau zambete, sa cauti amintirile care impietresc pe zi ce trece, ai tendinta de a lasa din nou ochii in jos, dar pentru a infrange momentul nu trebuie sa te abati de la drumul stabilit pentru a nu te indeparta de decizia corecta, renunti la ezitare, te ridici, renunti la amintiri si ridici ochii, alergi dupa decizia de a-ti infrunta si de a-ti acorda mai multa sanse la aceea ce inseamna experimente in viata, noi incercari si inceputuri ce vor fi la fel de pline de zambete, incarcari sufletesi si astfel reusesti sa transformi acea distanta plina de incarcari si trairi intr-un simplu numar de X kilomoetrii.

Dar cu toate astea, mereu va exista undeva ascunsa acea intrebare care te va bantui mereu, si ce s-ar fi intamplat daca nu ai fi renuntat a crede in trairile si incarcarile sufletesti din cuvantul distanta .

poze Kraftwerg

culturalizare

Pentru ca duminica era ultima zi in care mai puteam merge la teatru, inainte de a se incheia stagiunea, am hotarat cu Georgi sa luam bilete pentru sambata.
Ce piesa se juca? "Copilul acesta"

Probabil multi nici nu ati auzit de ea. Piesa s-a jucat in sala Studio, a Teatrului Sica Alexandrescu din Brasov. Mie mi s-a parut un nume destul de dubios, si cam sec. Piesa nu stiu cat de buna a fost din perspectiva specialistilor, dar mie una mi-a placut, facand abstractie de caldura care ne sufoca din sala. A fost o piesa cu 5 actori, cu urlete, cu plans, miscari lente, tacere, sincornizari si miscari bruste. Ideea piesei e urmatoare : discrepanta dintre parinti si copii intr-o lume tot mai tensionata, ceea ce isi doresc parintii de la copii, ceea ce ajung copii, si reflectarea ideii de continuitate, de repetare a dornitelor, a faptelor si a greselilor.
Ce e impresionant la piesa si de apreciat, faptul ca actorii au plans, au avut lacrimi in ochi.
Recomad piesa, merita vazuta.

p.s: ce mult mi-as dori sa fie macar putin mai ieftine biletele la teatru, la piesele ce se juca in Bucuresti.

De ce iubim femeile

Ajunsa in gara intru in prima librarie, sau mai bine spus in magazinul ce semana cu o librarie, cer hotarata cartea "De ce iubim femeile" si apoi o fac cadou. Nu stiu daca am cerut-o cu o anumita intenti , sau pur si simplu creierul a dat acele semnale pentru ca in mintea mea se formase anumite legaturi, stiam ca e o carte buna si stiam ca cel caruia i fac cadou cartea se descria cu aceste cuvinte "imi plac fetele". De la fete la femei mai e un simplu pas, asa cum de la placere la iubire delimitarile nu sunt clare nici aici. Cand am prins un moment bun, am cerut sa mi se imrumute si mie cartea, doar ca sa vad cum inteleg Cartaresc iubirea pentru femei, ce explicatii a dat cititorilor.

Cartea nu e una rea, te cumprinde si toate povestioarele care le-a introdus Cartarescu sunt incarcate de sentimente. Nu stiu cum era autoru, un romantic sau din contra unul lipsit de sentimente, dar in ciuda titlului cartea nu este cea a unui studiu asupra dragostei si acuma cand scriu chiar imi dau seama ca poate ultimul lucru l-a care s-a gandit Cartarescu a fost faptul de a da un raspuns asupra problemei de ce iubim. Daca s-ar fi oprit asupra unei singure iubiri, cu siguranta ar fi cazut in banalitate, dar nu, el a exploatat toate acele femei care si-au pus intr-un mod sau altu amprenta asupra vietii lui, care l-au facut sa vada, sa traiasca, sa simta altfel lucrurile. Nici Cartarescu nu se sustrage definieii unor concepte, poate interpretez eu gresit,, poate le dau o forma si din unghiul din care privesc eu iubirea, femeia si barbatul , iar acestia pot apartine complet doar atunci cand coexista ca un tot, cand legatura dintre ei e mai departe de sexualitate.

Pana la urma Cartaresc da un motiv la iubirea femeilor, si o face sub forma unor complimente, dar trece peste normele banale precum frumusetea si inteligenta.

Poate am gresit cand am ales sa fac cadou cartea unui reprezentant al sexului masculin, dar cu siguranta e "limpede ca si adultii (in varianta mea barbatii) au nevoie de povesti ".

Flirt

Imi place sa flirtez! recunosc ca nu ma pot abtine si de fiecare data cand mi se da ocazia pur si simplu arunc cuvintele. Flirtez pentru ca imi place sa fiu in centru atentiei, flirtez pentru ca asta e in firea femeilor, flirtez pentru ca asta ma face sa fiu mai sigura pe mine, flirtez de dragul flirtului.

Nu sunt eu in masura sa vorbesc despre anumite reguli, moduri, momente ideale, persoane adecvate flirtului, pentru ca fiecare simte, gandeste, traieste altfel si se ghideaza dupa propriile principii. Eu sunt adepta principiilor, pe parcursul celor 19 ani de viata, mi-am format anumite reguli numai de mine stiute, mersul dupa principiile ce mi le-am format pot reprezanta trecerea unui test, dar se intampla sa incalc unele reguli, iar asta nu face decat sa ma traga inapoi ani lumina. Niciodata nu imi place sa las loc sentimentelor, dar sunt zile si dimineti in care astept copilareste un mesaj, de cele mai multe ori intarzie sa apara sau nu se intampla, iar eu respir usurata, de parca cineva le-ar contoriza si cand ating un anumit numar inseamna o noua sansa la supravietuire.
Mereu vorbim despre faptul ca in relatii trebuie sa primim, sa oferim, sa stim sa facem compromisuri, sa iertam si poate uneori chiar sa uitam, sa nu ne asteptam sa primim totul, iar noi, din motive necunoscute, niciodata nu reusim sa facem nimic din toate acestea, totul nu ramane decat la stadiul de teorie.
In flirt nu exista reguli, flirtul inseamna inspirtie si cu cate spontaneitate ai fost inzestrat. Flirtul inseamna zambete, atingeri furate, priviri ,emotii, surpriza, cuvinte alese, putina superficialitate, o ocazie care ti-a fost data si tu esti cel care decide daca intri in joc sau pur si simplu accepti sa te retragi fara a te lasa purtat de un joc fara reguli stabilite de la inceput. Nici nu stiu cum e mai rau, sa flirtezi cu persoanele cu care din varii motive nu poti avea nimic mai mult decat un simplu flirt, ori sa nu flirtezi de loc? Sa ramai mereu cu intrebarea ce s-ar fi intamplat daca sau sa te lasi purtat de flirt?

E greu sa arati cand iti place cu adevarat cineva , e greu sa fliretezi cu cel care il placi cu adevarata pentru ca totul nu mai e doar un simplu flirt.

Si intrebarea mea ramane, vom sti sa dam o delimitare clara intre flirt si infidelitate?