Schimbari

M-am hotarat, renunt la egoism si la lene. Stiu ca sunt o lenesa cate o data, in ultimul timp sunt din ce in ce mai des, dar vine un moment in viata fiecarui om cand trebuie sa puna piciorul in prag, sa isi adune toate hotararile si sa schimbe lucrurile care il deranjeaza. Asta o sa fac si eu, o sa renunt sa mai fiu copilul individualist, m-am saturat sa aud chiar si de la anumiti prieteni, nu dau nume Geo, ca sunt prea egosita, ca nu ma gandesc decat la mine, ca sunt un copil individualist si ca nu imi place sa impart nimic cu nimeni. E adevarat ca imi place sa am momentele mele de liniste, ca imi place sa stau singura in camera, imi place sa ma uit la filme singura si nu o fac pentru ca vreau sa ignor lumea, ci doar asa simt eu in anumite momente de tristete, ca nu imi place sa impart lucrurile mele cu nimeni din simplul fapt ca sunt ale mele si nu vad de ce trebuie sa le impart cu cineva, sunt dati in care nu vreau sa impart nici macar o ciocolata cu nimeni. Stiu ca am un frate si asta inseamna ca ar trebui sa stiu sa impart, sa nu ma uit deloc urat atunci cand dau ceva cuiva. Nu mai imi aduc aminte daca eu si dragul meu frate primeam mereu separat dulciuri, dar eu am vrut sa ma formez ca si cum am fost singura la parinti, sa scap de traumele de a avea un frate, dar despre povestea asta alta data. De cand am ajuns sa am singura grija de mine, de toate greutatile si problemele mele, am inceput sa vad ce inseamna ideea de a impartii ceva cu cineva. Mi s-a spus ca am inceput sa ma schimb, ca accept mult mai usor ideea de a impartii ceea ce am si ideea de a da ceva fara sa am o urma de regret, dar pana voi scapa de egosim si de individualista din mine probabil mai e drum lung, dar primii pasi se pare ca i-am facut.

O alta schimbare e cea legata de lene. eu lenesa? Se pare ca da, incet incet devin tot mai lenesa, imi propun sa fac o gramada de lucruri, dar la sfarsit cand fac o contorizare a lor imi dau seama ca majoritatea au ramas doar la stadiul de a vrea, de a avea dorinta de a le face, dar lenea e cea care ma face sa nu le duc la bun sfarsit, si normal ca dau vina pe timp, ca nu am avut destul timp la dispozitie, ca sunt mereu atat de ocupata, si niciodata nu reusesc sa mai am timp liber, dar asta nu e decat in capul meu mic. Si ca sa dau dovada ca scap de lene, am hotarat sa fiu si eu un copil voluntar. Ce m-a apucat? Da stiu ca niciodata nu m-au reprezentat chestiile astea, dar am stat si am cugetat cateva zile la ideea de a ma implica intr-un voluntariat, si mi-am dat seama ca nu poate fi chiar asa de urat. Am primit zilele trecute de la Andreea un slide cu participarea la un voluntariat "Voluntar in tara lui Andrei ", o sa devin si eu eco, o sa iubesc copii extrem de mult timp de o saptamana, o sa devin dintr-o data rabdatoare, dispusa sa ma joc si sa fac zmeie, parasute, moristi etc si o sa imi placa ideea de tabara. Inca nu ma vad pe mine construind tot felul de chestii si vorbind despre responsabilitatea de a stinge lumina cand iesi din camera sau de a face dus in loc de baie doar pentru a salva apa, desi ar fi cazul sa constientizez si eu toate aceste lucruri. Oare eu ar trebui sa i invat pe cei mici sau ei pe mine? Daca reusesc sa duc la bun sfarsit chestia cu voluntariatul chiar voi fi extrem de mandra de mine, pentru ca si am de ce. Una peste alta chiar cred ca imi va prinde extrem de bine o experienta de genu si sa nu uitam ca da bine la CV .

Cum va fi oare o Lore lipsita de egoism si lene?