sâmbătă, 18 aprilie 2009

Acasa




Ce bine e sa te trezesti acasa, in camera ta, cu gandul ca acum altii iau toate grijile tale, nu mai trebuie sa iti porti tu de grija pentru ca dasta sunt parintii sa se gandeasca mereu la tine si sa isi faca o mie de griji. Deschid ochii si il vad pe Shushu langa mine, razele soarelui erau oprite de jaluzele, Stuart Little e inca pe usa, si Whity zgarie la usa pentru a o lasa sa stea cu mine. Adormita cum sunt cobor scarile, o gasesc pe mama, imi face o cafea si acum traiesc momentul mult asteptat, pot sa beau cafeaua in curte. Il salut pe Cutzi, pentru ca ieri am uitat sa trec pe la el, discutam cateva minute, imi spune ce s-a mai schimbat de cand am plecat, imi salut vecinu si intru din nou in casa. Deschid laptopul, normal ca trebuie sa intru pe mess, citesc ziarele, messuiesc putin mai mult ca de obicei, dau drumu la muzica si apoi ma intorc la Whity. Sunt extrem de trista de ieri, ajunsa acasa normal ca am vrut sa o vad pe Whity, pentru ca ata am vrut de la parintii mei, sa aibe grija de kitty, si ei , ce sa inteleg acuma ca nu reusesc sa faca nici macar asta, sunt cam dura recunosc, dar nu vreau sa pateasca Whity mic ceva.

Whity nu mai e Whity, adica nu mai sare, nu se mai catara la geam ca sa se faca vazuta si sa i deschid usa, nu mai deranjeaza covoarele, nu se mai urca pe mobila si mai ales nu mai are chef de joaca. Sa va zis povestea cu Whity. Am gasit-o acum 2 ani in parcul de langa liceu, era intr-o cutiuta impreuna cu fretele ei, erau mici si frumosi amandoi, pentru ca eu sufeream dupa pierderea primului meu pisic, Mitzi am hotarat ca e momentul sa fac o fapta buna si sa iubesc un alt pisic. Nu stiam pe care sa il aleg ca erau amandoi foarte dragutz, dar eu am luat-o pe ea, o pisica mica, alba, cu ochii mari, patata pe nas si cu o coada micuta. Ajunsa cu ea acasa, toata lumea a indragit-o, era un ghemotoc de puf, cand bea laptic isi baga labutele in farfurioara si dupa aceea si le scutura foarte frumos, eu ma atasam tot mai mult de ea, ea de noi , apoi am plecat la Bucuresti si mi-am lasat parintii sa aibe grija de ea. Mereu intreb la telefon de ea, cand face prostii e certata, se alinta singura sau o alintam noi, se cearta cu Cutzu si cand sunt trista si bolnavioara vine si sta cu mine. Nu ai cum sa nu o indragesti pe Whity, asa ca vreau sa se faca bine , vreau sa sara iar, sa nu mai planga si eu sa nu mai fiu trista. Sper ca iepurila sa aibe grija e Whity si incet incet sa i treaca durerea de la labuta. Deci Whity astept sa te faci bine, sa ma pot bucura din plin de sedera acasa pe care o astept de 3 saptamani , sa ma pot bucura cum vreau de curte, de camera mea mare, de tot ce inseamna ACASA .


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu