Dupa cateva zile agitate, asa cum imi place sa fie fiecare zi din viata mea, vine momentul cand reusec sa ma opresc sa manac ceva, sa imi trag sufletul si sa ma gandesc la toate lucrurile care au trecut pe langa mine.Totul a inceput pentru mine cu un mesaj primit de la Andreea, la o ora tarzie.I raspund repede cu un scurt "da" doar pentru a nu pierde secvente importante din film. Ajunsa la facultate imi da ceva mai multe detalii, inca nu eram convinsa ca intalnirea noastra chiar va avea loc, se face ora 18, ajungem la cafenea. Deja ma innebunise Andreea cat vorbise despre lumea din echipa, 2 baieti de la master de la marketing si o colega de-a lor. Bine nici ei nu se cunoasteau direct, ci baietii, adica Radu ajunsese la Andreea printr-o prietena comuna de-a lor, aveam cateva indoieli cu privire la modul in care ne vom intelege, daca chiar vom putea deveni o echipa, normal ca imi faceam probleme din asta, daca nu insemna ca nu sunt eu, cea care isi face probleme din nimic. Aud pasi si intorc ochii sper usa, stiam ca sunt oamenii din echipa, 2 baieti draguti, Andrei si Radu, paseau hotarat spre masa noastra. Apare si Mihaela, acum echipa era intreaga. Andrei mi s-a parut un om extrem de calm, Radu era putin prea serios iar Mihaela, Reli cum i place sa i se zica, putin nehotarata, iar Andreea prea preocupara de modul in care poate fi ascultata, si eu , acceasi persoana seriosa si putin distanta de tot ce se intampla langa mine. Trec primele minute, primele idei, primele priviri si primul scurtcircuit, urmeaza brainstorming la lumina lumanarii. Incep primele glume, primul moment in care am ras, primele zambete furate, devenim o echipa, mai mult de atat, devenim prieteni. Fiecare are ceva de zis, fiecare are o idee, nu ne contrazicem si ne ascultam cu interes. Radu e axat pe ideea cu Gica, incepem sa umanizam aparatele electrice, ne dorim sa fi fost alta tema, normal ca altceva ar fi fost mult mai simplu. Apare lumina si un al doilea scurtciruit. Parasim cafeneaua cu gandul ca maine va urma o noua intalnire, noi idei si o noua perspectiva. Toata noaptea visez becuri , aparate electrice, pe Gica si paradisul in care ajunge Gica dupa ce e reciclat.O noua zi , o noua intalnire. Explic echipei unde stau si pregatesc Cola, ne asteapta o noapte fara somn, plina de idei pentru reciclat. Andreea e cea care ne impinge de la spate, ne da timp limita de gandire, stia ca timpul nu tine cu noi de data asta, cautam nume, notam tot ce ne trece prin cap , apare Radu, un fel de Gica contra, e setat sa spuna mereu "NU", mai mereu o contrazice pe Andreea si crede intr-un fel sau altul(cu siguranta va spune ca nu e asa) ca ideile lui sunt cele mai bune. Radem , glumim , poate vom gasi mai usor un nume si apare de o data cuvantul scurtcircuit. Votam si hotaram, scurt circuit ramane numele echipei. Sloganul a fost usor de gasit, pentru ca ne reprezinta pe toti 5 si se potriveste cu numele echipei, astia suntem noi "Mereu in priza ". Avem idei noi , totul incepe sa se contureze, Andreea e mereu atenta sa ne atraga atentia asupra timpului, Andrei da dovada de acelasi calm din prima zi in care l-am cunoscut, Reli ne bine dispune cu rasul ei, iar Radu e atent sa o supere intr-un mod frumos pe Andreea. Mancam si revenim cu idei si mai bune, ne contrazicem , ne sustinem ideile si le combatem pe cele cu care nu suntem de acord. Terminam, dar totul nu este decat un draft, toti cedam intr-un final, Andreea inca mai tasteaza ideile la calculator, Andrei e invins de somn, eu Reli si Radu mai avem puterea de a povesti cate ceva din copilaria noastra. Dupa 20 de minute de somn, masteranzii pleaca la facultate, iar eu si Andreea suntem fericite pentru ca avem noroc de 4 ore de somn. Urmeaza o noua intalnire, si ultimele detalii sunt puse la punct. Tot aceeasi zambaretie , glumeti si plini de idei ramanem chiar daca oboseala e de mult pe fetele noastre. Ulitmele detalii sunt puse la punct, ne alegm poza si ne descriem in modul care ne reprezinta cel mai bine si dam send la mail. Acum urmeaza valul de trairi, emotii, ganduri , nerabdare, optimism, intrebari peste intrebari,multe planuri si sperante.
Draga Radu sa te astepti oricand sa te atac si eu pentru ca imi pare rau dar inca nu pot trece peste faptul ca tu nu ai avut incredere in mine (ce fel de echipa suntem daca tu nu crezi in capacitatiile mele)ca ma descurc si singura cu tehnologia, adica nu era nevoie de Andrei pentru a ma descurca, mi-ai ranit orgoliul, un leu nu ataca niciodata un alt leu. Nu ma multumeste faptul ca mi-ai zis ca sunt te citez" zurly ...but in the good way ", astept ceva mai mult, poate o ciocolata, sau o scuza, sau poate doar mai multa incredere in mine si echipa va deveni ce era la inceput.
Astept cu nerabdare urmatoarele noastre intalniri, urmatoarele glume, urmatoarele idei si ganduri. Astept urmatorul scurtcircuit.
Foarte tare articolul, puteai poate sa ma ridici mai mult in slavi si sa mentionezi mai des numele meu, dar te iert :)))))))))))))))Scrii foarte frumos ..si asta nu o zic ca pe o revansa pentru ca nu am avut incredere in tine.
RăspundețiȘtergere