Recunosc ca aseara m-am ofticat putin mai mult si m-am enervat si am scos ultimul post, dar astazi intrebata fiind de ce l-am scos, am stat si m-am mai gandit de cateva ori si pana la urma am zis sa il pun inapoi (si chiar l-am completat), trebuie sa invat sa mai si pierd si in acelasi timp sa fiu capabila sa recunosc ca nu au iesit lucrurile cum mi-am dorit, desi nu inteleg de ce, pentru ca aveam o campanie super, idei foarte bune,am avut cateva nopti nedormite, multa oboseala, dar nu mai comentez asta pentru ca oricum sunt extrem de trista si de suparata si toata noaptea am visat ca am cerut un nou interviu, o noua prezentare, dar nu stiu cum se facea ca mereu prezentam exact cum s-a intamplat in realitate, dupa aceea urma o noua lupta pentru un nou interviu pentru ca stiam ca trebuie sa ajungem in finala, dar la fel, prezentarea era cum s-a petrecut in realitate. Probabil si maine voi avea acelasi vis, la cat de ofticata sunt si iar o sa incerc sa schimb lucrurile. Da v-ati prins, nu am fost calificati pentru finala la relatii publice la OC. Poate la anu va fi mult mai bine, ehe deja avem experienta. Daca privim lucrurile in ansamblu, a fost o experienta din care toti am invatat cate ceva. Si totusi imi doream atat de mult sa ajungem in fianala!
Post-ul de ieri.
Normal ca ieri am ajuns in Bucuresti pentru o ulima intalnire, pentru a ne face auzite ultimele ganduri inainte de importantul interviu. De data asta am schimbat locatia si ne-am intalnit la camin la intrerupatorul echipei(Andreea), un loc frumos dar cam pustiu in vacanta. Am inceput cu ras, cu glume, cum ne sta noua mai bine, dar am trecut si la lucruri serioase, am discutat despre buget , despre publicul ce vrem sa il vizam prin campania noastra nonconformista, despre rolul fiecaruia in echipa si ne-am stors creierii sa gasim cat mai multe intrebari posibile. Ne-am hotarat care va fi cea de-a doua persoana care va vorbi alaturi de Radu, ne-am imaginat cum vom fi noi maine, cate emotii vom avea, cum ne vom imbraca si am stabilit ora la care ne intalnim, pentru a fi siguri ca ajungem din timp la interviu. Ajunsa acasa, nici nu am putut discutat prea mult cu Danu, pentru ca Andreea imi daduse de grija sa scriu de ce sunt stecher( stecar) cat pot de repede pentru a se putea culca. Nu am avut un moment de maxima inspiratie, dar pana la urma am legat cateva propozitii. Am adormit cu gandul la interviu si la ceea ce voi zice.
Ziua cea mare: Ma trezesc din timp, spre uimirea mea fara nici un gram de emotii, o iau ca fiind un lucru bun. Deschid televizorul si caut sa vad unde se spune horoscopul, nu pot pleca de acasa fara sa stiu ce mi-au rezervat astrele. Urmeaza cel mai dificil moment al diminetelor mele, cu ce ma imbrac? Normal ca m-am gandit de aseara, da astazi cand vremea nu tine de loc cu mine, cand vantul suiera cu putere, cand vreau sa am o imagine perfecta ,e de o mie de ori mai dificil sa hotarasc daca e mai bine sa imi iau rochia in dungi sau sa merg pe traditionalul pantalon negru la dunga cu camasa. Si probez si iar probez, si mi-as fi dorit sa am la mine pantalonii gri, cred ca mergeau mai bine , dar asa mi se intampla de fiecare data, vreau si imi trebuie cam tot ce nu am la indemana. Pana la urma ma hotarasc sa raman fidela hainelor traditonale, ce e mai simplu e mai frumos. Imi aranjez parul, imi pun cercei,o bratara, iau geanta si plec. Emotii, de loc, oare nu sunt eu?
Ma intalnesc cu Reli, apoi si cu restul echipei. Eram la fel de pretty toti. Pam pam...am ajuns la Olimpiade, suntem dusi in camera in care toate echipele asteapta, acolo domnea o atmosfera plina de emotii si agitatie. Noi la fel ca de obicei incercam sa fim cu gura pana la urechi, dar nu mai era acelasi zambet relaxat. Andreea era cu agenda dupa ea, inca se mai gandea la prezentare, Andrei era aceeasi persoana calma, Reli inca mai discuta cu Radu cand e bine sa lansam clipul viral, Radu era putin agitat, e si normal sa fie asa , doar e persoana care va expune ideile campaniei celor din board-ul 2, iar eu , imi analizam concurenta. Cu fiecare moment ce trecea, in stomac aveam un bolovan din ce in ce mai mare, bolovanul emotiilor. Suntem anuntati ca trebuie sa ne pregatim sa intram, ceva din mine refuza sa mai mearga, dar trec peste si incerc sa intru cu pasi hotarati. O camera mare, cam intunecata, in mijloc cu un birou la care se afla board-ul, si in fata biroului un scaun, care nu am ineteles de ce era pus asa separat si in spatele scaunului cele 5 scaune pe care ne-am asezat. Una din persoanele din board scria mesaje, nu schita nici un gest, se vedea ca nu o interesa ceea ce zicem , cea din mijloc nu parea nici ea captata de campania noastra, probabil avea alte probleme la care sa se gandeasca, dar mi s-a parut extrem de urat sa ne ignore chiar asa, din cand in cand mai nota cate ceva, dar mimica ei nu imi spunea nimic. Iar ce-a de-a treia, o persoana zambareata, care imi dadea impresia ca i place ceea ce zicem , cum am gandit campania. Incepe Andreea cu prezentarea echipei, acum imi dau seama ca poate a fost putin cam lunga si nu isi avea rostul , vorbeste despre obiective si strategie. In vocea ei se simteau emotiile. Apoi Radu prezinta tot ceea ce inseamna campania noastra de reciclat DEEE, la inceput nu cu atat stapanire pe cuvinte, dar la sfarsit chiar mi s-a parut ca e acelasi vorbaret Radu pe care l-am cunoscut acum 11 zile. Suntem intrebati daca credem ca ne vom incadra in bugetul stabilit, raspundem iar apoi cu toii asteptam urmatoarea intrebare, cand ne-au spus ca asta este tot, eu una am fost dezamagita pentru ca asteptam mai multe intrebari , credeam ca va fi altcumva, vroiam mai mult intreres din partea lor, mi-as fi dorit sa spun si eu ceva, sa avem mai mult timp pentru a ne face prezentarea. Iesim pe usa zambareti si cu speranta ca a fost bine. Andrei e trist pentru ca si el vroia sa spuna ceva,la fel sunt si eu, cum poti in 10 minute sa cunosti o echipa, sa intelegi cu adevarat cum au conceput totul. Plecam cu gandul ca ne-am descurcat bine, pentru ca de ce sa nu recunosc eu chiar sunt mandra de fiecare dintre noi. Si acum sunt convinsa ca am avut idei bune, ca ar fi fost o campanie reusita, dar na nu toti gandim la fel. Ce pot spune, au pierdut o echipa extrem de buna ;) Si asta a fost marele interviu, la care chiar as vrea un bis, poate sa schimbam cate ceva la felul in care ne facem expunerea ideilor, in rest as lasa totul la fel, pentru ca astia am fost noi Scurt Circuit, cei care am combinat conventionalul cu neconventionalul.
p.s: Rol echipa: stecar (stecher)
Asa cum stecherul face contactul intre un aparat electric si o prize, rolul meu a fost sa unesc echipa si sa-i aduc la un loc. Am adunat ideile celor din echipa si astfel am modelat mesajul campaniei, sloganul “ Ingeniosi sau nu, reciclatul ramane singura solutie “. Tot eu am creat mesajele ce vor fi transmise prin campania de mobile marketing si mail, am fost cuprinsa atat in promovarea online cat si cea legata de evenimente. Sunt legatura dintre cablu si priza. Ca stecher am directionat pe fiecare, dar nu ca sefa pentru ca in echipa noastra nu exista subordonare ci doar cooperare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu