ce am mai facut

Stiu ca nu am mai scris de ceva vreme, dar tare ocupata am fost, au fost zile in care stateam de diminiata pana seara, zile in care imi oboseam piciorele in oras si zile in care faceam planuri si mergeam la cumparaturi.

In cele 2 saptamani in care nu am mai scris, mi-am facut cumparaturile si multele pregatiri pentru camin, pentru ca de anu asta intru in randul oamenilor care socializeaza si convietuiesc la camin. Recunosc ca am trecut prin diferite stari, de la extrem de speriata, la speriata si acuma la idei de de acceptare pentru ce va insemna somn cu inca cativa oameni in aceeasi camera, impartirea micii camere de camin, loc de mancare pe aceeasi masa in care imi tin cursurile si la care poate mai fac si eu cate un proiect, o tema. O sa trebuiasca sa imi tin toate hainitele intr-un dulap de marimea unei cutii, dar gandul ca banii de cheltuiala vor fi mai multi ca anul trecut ma face sa accept covnietuirea la camin mai usor.
Cel mai trist moment a fost cand am intrat in camera de camin si am vazut ca visul meu de a-mi ocupa patul de jos se stinsese. Am avut numai posibilitatea de a alege intre 2 paturi aflate la inaltime. Mi-am ales patul, mi l-am marcat si pe tren, in drumul sper casa m-am gandit si la beneficiile de a locui in patul de sus. Am gasit cateva motive, intr-adevar cam putine, dar inca mai lucrez la lista. Dupa o luna de supravietuire in camin, in patul de sus o sa va povestesc de avantajele si dezavantajele de care m-am lovit.

Ce am mai facut in cele 2 saptamani in care nu am mai stat la blogarit? Pai, am iesit in oras cu lumea cu care probabil nu o sa ma mai vad iara pana in vara viitoare. Am facut liste si cumparaturi pentru camin (asta a fost cel mai bun moment), am fost la Oktoberfest, m-am uitat la Friends, am stat cu Whity si l-am scos la plimbare pe Alfi si ieri am fost la gratar, am mancat snack-suri si am jucat remi.

Tot in saptamaniile astea am fost in Parcul Tei si in drum spre Brasov, in lunga calatorie cu trenu, am avut iar parte de o intarziere de 90 de minute si o oprire de 3 minute intr-un tunel, de ce oare, asta nu se stie, sa creeze panica si nervozitate in randul calatorilor.

Cam atat din micul meu oras.
Aaaa si sa nu uit , azi ma vopsesc satena inchis. pam pam, new look :)