ce am mai facut

Stiu ca nu am mai scris de ceva vreme, dar tare ocupata am fost, au fost zile in care stateam de diminiata pana seara, zile in care imi oboseam piciorele in oras si zile in care faceam planuri si mergeam la cumparaturi.

In cele 2 saptamani in care nu am mai scris, mi-am facut cumparaturile si multele pregatiri pentru camin, pentru ca de anu asta intru in randul oamenilor care socializeaza si convietuiesc la camin. Recunosc ca am trecut prin diferite stari, de la extrem de speriata, la speriata si acuma la idei de de acceptare pentru ce va insemna somn cu inca cativa oameni in aceeasi camera, impartirea micii camere de camin, loc de mancare pe aceeasi masa in care imi tin cursurile si la care poate mai fac si eu cate un proiect, o tema. O sa trebuiasca sa imi tin toate hainitele intr-un dulap de marimea unei cutii, dar gandul ca banii de cheltuiala vor fi mai multi ca anul trecut ma face sa accept covnietuirea la camin mai usor.
Cel mai trist moment a fost cand am intrat in camera de camin si am vazut ca visul meu de a-mi ocupa patul de jos se stinsese. Am avut numai posibilitatea de a alege intre 2 paturi aflate la inaltime. Mi-am ales patul, mi l-am marcat si pe tren, in drumul sper casa m-am gandit si la beneficiile de a locui in patul de sus. Am gasit cateva motive, intr-adevar cam putine, dar inca mai lucrez la lista. Dupa o luna de supravietuire in camin, in patul de sus o sa va povestesc de avantajele si dezavantajele de care m-am lovit.

Ce am mai facut in cele 2 saptamani in care nu am mai stat la blogarit? Pai, am iesit in oras cu lumea cu care probabil nu o sa ma mai vad iara pana in vara viitoare. Am facut liste si cumparaturi pentru camin (asta a fost cel mai bun moment), am fost la Oktoberfest, m-am uitat la Friends, am stat cu Whity si l-am scos la plimbare pe Alfi si ieri am fost la gratar, am mancat snack-suri si am jucat remi.

Tot in saptamaniile astea am fost in Parcul Tei si in drum spre Brasov, in lunga calatorie cu trenu, am avut iar parte de o intarziere de 90 de minute si o oprire de 3 minute intr-un tunel, de ce oare, asta nu se stie, sa creeze panica si nervozitate in randul calatorilor.

Cam atat din micul meu oras.
Aaaa si sa nu uit , azi ma vopsesc satena inchis. pam pam, new look :)

O raza de soare inca mangaia firul de iarba

Sambata seara dupa terminarea distractiei in oras, hotaram ca a doua zi e perfecta pentru o plimbare, problema era unde. Aveam de ales intre , o plimbare mai lunga cu masina pana la Sibiu, o plimbare la gradina Zoo din Brasov, un loc in care sa plangi de mila saracelor animale sau o drumetie pana la 7 scari. Am analizat putin variantele si am concluzionat ca maine ne trezim devreme pentru a putea parcurge in liniste si leneveala drumul pana la 7 scari. Dar cum ceea ce hotaram este mereu supus schimabrii in ultimile 2 minute, am pastrat regula, si dupa ora 12, dupa ce Cristi a reusit sa ne adune pe toti, sa ne convinga si sa ne impace, ajunsa la masina aflu ca programul s-a schimbat, nu mai mergem la 7 scari, adica e prea mult si parca chiar suntem lenesi, mai bine mergem sus pe munte si admiram frumusetiile naturii, adica mergem in Pestera.

Pentru necunoscatori, Pestera e un satuc, pe langa Bran, dupa ce treci de Castelul Bran la un moment dat faci dreapta, cum vi din Brasov (mai bine nu stiu sa explic). Eu credeam ca e undeva la mama naibii, ca trebuie sa mergem multi kilometrii, ca o sa imi amorteasca fundul de atat stat in masina, ca durerea de cap va persista si ca voi canta melodia lui Michel, impreuna cu Geo la nesfarsit, dar m-am inselat, nu aveam de mers decat 10- 15 kilometrii.

Am intrat in sat, am urcat niste drumuri extrem de stricate si de urate si facem prima oprire, pestera Liliecilor. Deja si imi imaginam frumusete de pestera, dar nu, chestia aia e o vagauna mare si cu ceva mizerie in ea, dar in rest nimic ce ar putea sa iti atraga atentia. Afara privelistea minunata, in departare muntii, casute rasfirate si colorate, caluti si iarba verde. Ne-am tras sufletul, am lasat soarele sa ne atinga si am plecat mai departe.
Pe o parte si de alta a drumului erau casute multe, pensiuni, si vile multe. Am oprit, am coborat din masina si am dat de o priveliste si mai frumoasa. Ne-am plimbat, ne-am pus la soare, am lasat soarele sa ne incalzeasca, probabil cam pentru ultima oara pe anul asta si ne-am gandit ce frumos ar fi sa revenim la vara.

A fost o plimbare frumoasa si cu toate ca suntem din zona si am mai vazut munti si dealuri si toate acele locuri, tot ne mai minunam si ne simteam ca fiind mangaiati si atinsi pentru prima data de firul de iarba.

(pentru a vedea pozele marite, dati clic pe ele )

Gradina ZOO

Sambata seara a venit gasca din Brasov la capitala, iar duminica m-am luat frumos de manuţa cu Radu si am plecat sa ne intalnim cu ei. Care ei? Pai, Cristi, Geo si Gabiţu.

Ne-am suit in metrou si am mers pana la celalat capat al Bucurestiului, la mama naibii, la apartamentu lu Gabi, de acolo am ne-am suit in Luizuca (pentru necunoscatori, asta fiind masina noastra) , Gabi a setat GPS-ul si am ajuns la apartamentu in care eu am convietuit cu fetitzele in primul an de facultate. Am luat lucrurile, am eliberat apartamentu si am plecat spre Plaza. Normal ca eu si Geo am devenit iar drogate la vederea magazinelor, iar dupa catve minute de palavrageala si prosteala am plecat spre minunata gradina ZOO.

Am setat din nou GPS-ul, ne-a explicat Radu unde trebuie sa ajungem, l-am mai sunat intre timp pentru ca nu gaseam si gata, am ajuns.

Dupa tot timplul in care m-am plans ca nu vreau sa merg, ca nu o sa vedem mare lucru, gata mi-am inchis gura si am ramas placut surprinsa de cat de bine arata gradina zoologica. Cand aveti timp si ajungeti prin Baneasa opriti-va si pe la ZOO, arata foarte bine si aveti ce vedea. Noi am fost mai norocosi si am avut parte de intrare libera, doar o data face Bucurestiul 550 de ani. Intrarea era totusi de bun simt, 13 lei pentru adulti si elevii si studentii platesc numai 6,5 lei, totusi un pret ok. Mi-a placut ca animalele aveau custile frumos amenajate, ca fiecare avea un spatiu destul de mare, si nu pareau sa aibe burta goala, cred ca sunt hranite destul de bine. Mi-au placut maimutele, pantera, leopardul, tot ce facea parte din specia lui Whity, numai ca sunt putin mai mari ca ea, leii, care erau principala atractie. Imi pare rau ca nu am vazut girafe si pinguini. Dar in mare, e un loc frumos sa petreci cateva ore.

Ce ne-a ajutat in Bucuresti foarte mult e GPS-ul, chestia aia micuta ce pe mine m-a fermecat in ceea ce priveste utilitatea lui. Adica Cristi om nestiutor al capitalei a intrat neinfricat cu masina pe toate stradutele si nu s-a pierdut. E o chestie faina, sa setezi acolo destinatia si dupa sa ajungi perfect, ca si cum tu ai fi un cunoscator al tuturor strazilor si al intersectiilor. Daca as avea masina, prima chestia de pe lista cu ceea ce trebuie sa imi cumpar ar fi un GPS. Cu toate astea, ca e un atotcunoscator, chestia aia mica si folositoare a dat gres in Ploiesti, cand noi am vrut sa cautam un Petrom si am urmat frumos traseul propus, numai ca atunci cand ne-a spus ca am ajuns la destinatie, destinatia era de fapt o fosta benzinarie, o urma din ceea ce a ramsa. Mai are ceva de lucrat pana sa fie perfect, dar pentru mine ramane cea mai buna inventie pentru masini.

P.S: Blogul meu o sa intre intr-o vacanta de 2 saptamani, pentru ca imi e lene sa scriu, pentru ca sunt acasa si am chef sa lenevesc. Dar voi reveni cu noi drame.

Sunt obsedata iar

Sunt convinsa ca iar am inceput sa o iar razna, de 2 zile ma gandesc continuu la haine si genti. Nu mai am rabdare sa vin weekendu si sa merg prin magazine, deja ma imaginez cate bluze ma vor striga, cati pantofi vor spune ca sunt facuti pentru mine. Abia astept sa imi aleg un nou ruj, sa imi cumpar ceva mic de la Meli Melo, sa stau si sa pierd ore intregi in magazine si la sfasit neaparat ziua de shopping trebuie sa se termine cu un Cola.

O data pe luna am voie. Stiu ca de mule ori am zis ca voi respecta programul impus de mine, o singura data pe luna Cola si MC, dar adevarul e ca nu ma pot abtine de loc. Oricum asta nici nu mai conteaza acuma, cand gandurile mele sunt inderptate numai spre vizita care o voi face mall-urilor in weekend, voi respecta programul de weekend al fiecarui bucurestean.

Inca 2 zile si cam 48 de ore si voi fi in momentul de fericire deplina .

Poze poze poze

pentru ca am primit pozele de la concert de la Madonna m-am gandit sa le pun pe blog, ca sa vedeti ca nu a fost chiar asa de rau precum a scris presa

Micile secrete

Fiecare dintre noi are un mic secret, un acel ceva care il tine si nu vorbeste despre el, din diferite motive.

Avem motive sa avem astfel de mici secrete ? Eu sunt de parere ca da. Fiecare are dreptul sa ascunda acele chestii ciudate pe care le crede nebenefice pentru a fi aflate de publicul larg, pentru a iti da o stare de confort pentru ca cei din jurul tau nu iti stiu acel ceva, care poate pentru tine e la categoria de secrete, cand pentru altii acel mic ceva nu conteaza si nici nu va schimba modul in care te vad si te percep ca persoana.
Lucrurile minore sunt cele care dau importanta unei relatii, unei relatii de iubire sau unei simple relatii de prietenie. Se considera ca prietnii adevarati stiu totul despre tine, de la data de nastere, de la ceea ce iti place sa citesti si sa auzi cand te trezesti pana la acele mici secrete. Si totusi exista prietenii durabile cu persoane carora nu le stii chipul, sau prajitura preferata si poate nici varsta, dar sa mai punem in discutie toate acele mici secrete.

Mie mi se pare perfect normal sa avem secrete, sa avem acele lucruri marunte stiute doar de noi. Si atunci cand simtitm ca avem persoana potrivita si momentul potrivit pentru a dezvalui un mic secret, acel loc este luat de un alt lucru si in felul acesta mereu va exista ceva stiu doar de noi.
A avea secrete nu inseamna a insela pe cei de langa noi, a nu ne arata cine suntem cu adevarat, ci inseamna a pastra unele lucruri doar pentru noi, pentru ca noi stim cu adevarat cine suntem si cum suntem, cei de langa noi nu vad decat ceea ce ne place sa aratam ca suntem si gandim. Si la randul nostru, nu vedem totul la o persoana, pentru ca fiecare are micile lui secrete.

Cati dintre voi aveti genu asta de secrete pe care nu le-ati recunoaste nici in ruptul capului ?

Doamna Ploaie

Stiti ca am zis ca nu o sa mai merg la concerte in parcul Izvor decat daca o sa am 2 metrii. Ok, nu m-am tinut de cuvant si am ajuns vineri la concert la Tuborg Green Fest, la invitatia lu'Ruxi pentru a-i vedea pe Suie. Normal ca am ajuns prea tarziu, pentru ca Suie cantase la 19, da am admirat si noi privelisetea.
Pai ce era? multa lume, multi tineri, bere, mici, sucuri, jetoane, gunoaie si galagie, in mare, nu era nimic interesant. Si asa a inceput si weekendu.

Pentru ca imi place sa stiu cum va fi vremea, si pentru ca sunt stresata ca nu mi-am adus haine mai groase la Buacuresti cu mine, vreo 2 zile la rand am tot intrat pe siteuri de vreme pentru a mi se confirma ca doaman Ploaie chiar va fi prezenta. Mie nu imi place ploaia, mai ales ploaia de Bucuresti, dar era clar ca vor veni si zilele alea urate, in care ne vom uda pana la genunchi, ca traficul va avea de suferit din cauza stropilor si a lumii care se precipita, ca bucurestenii o vor lua razna si isi vor scoate masiniile, ca lumea se va misca mai greu in autobuze, ca parul meu o va lua razna si se va face cret, ca rochitele, fustitele scurte, sandalutele iar vor lua pauza si bluzele mai groase, pantalonii lungi vor face de acuma parada, asta doar din caza ca e septembrie, ca a venit toamna si frunzele cad si pentru ca doamna plaoie are chef sa iasa in oras.
Si uite asa, de sambata seara a inceput sa ploua cate putin, de fapt as putea spune ca a plouat putin mai mult si acuma tot mai putin. Dar oricum am spune tot la ploaie inseamna, deci tot ceva ce ma enerveaza si sa ma faca sa imi aduc aminte de zilele calduroase de vara. Eu iubesc vara si soarele. Cam 6 sau 7 luni voi trai cu amintirea verii, of ce urasc toamana si ploaia si frigul si iarna.
Sambata seara am fost foarte trista, pentru ca aveam bilet la Cerbu de Aur, la Vama si nu am putut ajunge. Toata lumea s-a distrat in afara de mine, nici macar la televizor nu m-am putut uitat pentru ca au intervenit aia cu meciu lor. Daca nu stiati, va voi zice acuma, urasc fotbalul si tot ce e legat de el. Si am fost nevoita sa ma uit sambata seara la meci, numai bucuria de a manca popcorn si de a bea Cola m-a putut face sa rezist. A fost ingrozitor.

Dar duminica, ce zi plina de leneveala am avut. Vineri am hotarat cu Ruxi sa mergem la opera, dar cum puteam sa merg pe vremea aia si cu lenea de care eram stapanita, asa ca toata ziua mi-am petrecut-o lenevind cu "Fiends" si filme, cu somn si ploaie.

Cam atat din weekendu meu trist si plin de lene. Acuma ma voi concentra asupra doamnei Ploaie ca sa plece din oras.
O saptamana minunata !

Coincidente

Oare chiar exista coincidente?

Daca pana mai ieri mi-ai fi pus intrebarea asta, cu singuranta dadeam un raspuns negativ, dar astazi parca as ezita in a da un raspuns si totusi refuz sa cred ca se intampla fapte si evenimente care pur si simplu se suprapun. Intotdeauna mi-a placut sa cred in chestii palpabile si demonstrate si m-am ferit in a crede in toate acele lucruri legendare si mai ales bisericesti. Asa cum nu cred in coincidenta, asa cred ca totul se intampla cu un scop si fiecare om are acea capacitate si putere de a interveni si de a schimba lucrurile.

Cea mai buna argumentare a mea in ceea ce priveste inexistenta coincidentelor este aceea ca noi nu traim singuri si astfel noi interactionam cu altii si daca facem un mic "calcul", orice gest al meu afecteaza actiunile altor oameni, care la randul lor actioneaza influentand viata altor oameni si tot asa. Astfel traim intr-un mediu in care depindem unii de altii, astfel coincidentele sunt facute pana la urma tot de actiunea unor oameni care au actionat in jurul nostru.

Dar in viata fiecarui om exista o serie de evenimente care nu le putem explica intr-un mod simplu si de accea le numim coincidente.

Uitati un exemplu de ceea ce numesc eu coincidenta: Luni de diminiata primec un telefon in care mi se solicita prezenta la Bucuresti. Marti dupamasa plec la Bucuresti. El a ajuns in oras marti sau luni. Eu stau in Bucuresti 2 saptamani. El sta in Rasnov tot 2 saptamani. Deci noi nu ne vom intalni, pentru ca atunci cand eu ajung in sat la mine, el pleaca din sat. Deci nu ne vom intalni si nici nu va exista o situatie de vedere intamplatoare.

Este o coincidenta faptul ca atunci cand eu am plecat el a venit si astfel astrele au complotat sa nu ne intalnim sau este pur si simplu actiunea unor oameni care au influentat evenimentele din viata mea?

Si totusi, ce se intampla daca fentez si schimb cursul evenimentelor destinate de coincidenta?

La plimbare

V-am scris ieri de pe tren, deci stiti ca am fost nevoita sa vin la Bucuresti si ca de obicei cu bagajul imens dupa mine.

Am ajuns in gara cu ceva timp inainte de a sosi trenul, asa ca m-am hotarat sa intru sa privesc magazinele, asa ca m-am plimbat frumos prin Unirea cu trolerul dupa mine. Nu m-am sfiit si am intrat si in magazine. Intr-adevar nu ai prea mult loc sa te desfasori cum ai vrea, vanzatoarele se uita cam ciudat la tine, dar daca poti trece peste asta totul e ok.

Ajunsa in Bucuresti, ma iau de manuţă cu Radu si plecam spre oras, pentru ca nici de data asta nu aveam de gand sa scap de troler. Si incet incet, am ajuns la MC si dupa MC am ajuns sa trag trolerul prin parc. Unii se uitau putin mai ciudat la mine, dar probabil si eu as fi facut la fel daca vedeam pe cineva plimbandu- se cu geamantanu prin parc.

Dupa plimbarea din parc am luat autobuzu, am ajuns in Romana si iar am tras trolerul dupa mine pana la urmatoarea oprire, tot un parc.

Si dupa 3 ore de plimbare prin Bucuresti am ajuns la destinatie. Si totusi, nu m-am simtit deloc ciudat plimbandu-ma cu trolerul dupa mine !

De prin tren

Plictiseala si iar plictiseala , o revista de economie, o carte, un cola si bunul meu prieten laptopul. Bateria e plina, netul l-am luat deci cateva ore vor trece mai usor pana ajung din nou la Bucuresti. Mi-a trecut de cateva ori prin minte ca ar trebui sa il umanizez si mai mult pe bunul meu prieten care mereu ma scoate din plictiseala si pentru inceput vreau sa i dau un nume. Are si el dreptul la asa ceva, pentru ca este alaturi de mine in multe momente grele din viata mea, atunci cand vreau sa citesc presa, cand vreau sa messiesc, sa ma uit la filme, sa googleesc si mai ales sa ma ajute sa ies din viata plictisitoare in care unori sunt tot mai adancita.

Initial am fost nervoasa, normal ca CFR-ul nici de data asta nu s-a abatut de la regula si trenul a plecat cu intarziere, dar spre surprinderea mea a intarziat numai 10 minute. Imi trag trolerul cu mare dificultate dupa mine, imi gasesc vagonul cu numarul 12, incerc sa imi ridic geamantanu incet incat si gata am ajuns in tren. Ca de obicei dau dovada de o mare aiureala si ameteala si initial ma asez pe un alt loc. Totusi imi zic in sinea mea, cunoscandu-ma , ia sa ma mai uit o data pe bilet sa vad daca chiar am numarul 51. Scot biletu, ma fatai in marea aglomeratie care era pe culoar si surpriza, locul meu era 65. Imi iau din nou treolerul, imi fac loc si ajung la locul meu destinat, locul de la geam. Cer ajutor pentru a mi se pune marele bagaj sus si gata, hai plecarea ca oricum suntem in intarziere.
Imi scot laptopul si incep sa butonez. Ok, mai bine un film pentru inceput ca semnalul la internet oricum nu este prea bun pana la Sinaia. Langa mine, un baietel simpatic care isi furisa privirea spre film si in fata mea 3 fete care au auzit de laptop dar nu si de faptul ca atunci cand il folosesti si asculti muzica si te uiti la filme trebuie sa iti pui casti.

As mai blogarii putin, dar bateria mi s-a terminat. Cam atat din trenul care merge spre Bucuresti.
Deci, ce nume as putea da bunului meu prieten laptop? :P