http://www.loredd.ro/

M-am mutat. DE ce? pentru ca blogul meu face maine un an si pentru ca am avut ocazia.
De azi ma gasiti aici www.loredd.ro

:)

Fan Glee

Nici nu incepuse vacanta si deja ma gandeam ce o sa fac cu atat timp liber. Mi-am luat 2 seriale si am trecut la fapte.

Unu din serialele la care am inceput sa ma uit e "GLEE".
Glee este o comedie muzicala ce se petrece intr-un liceu. Profesorul Schuester se hotaraste sa reinvie Clubul Glee, dar in actiunea sa se loveste de mai multe piedici, din care una din ele este antrenoarea Sue Sylvester, intreuchiparea profesoarei severe si nedispusa sa accepte noutatea. In Club intra persoane cu caractere diferite, Mercedes - o "diva in antrenament", Arty - un chitarist, Kurt - un fel de "drama queen", Tina - o punk-rockerita si Rachel - o perfectionista, care se antreneaza de cand era mica sa devina vedeta.
Lucrurile incep sa se schimbe putin cand in club este adus Finn, baiatul cool al liceului, ce face parte si din echipa de fotbal. Lucrurile incep sa evolueze si fiecare scena prinde culoare atat datorita muzicii cat si a dansului.
Profesorul S si-a propus sa ajunga cu Clubul la Nationale, cea mai importanta competitie.

Am citit pe site-ul Seriale Tari faptul din primavara vor aparea in serial Jennifer Lopez, Neil Patrick Harris, Madonna si Olivia Newton-John, astfel "Glee" a devenit unul din cele mai de succes seriale din America.

Daca va plac musicalurile, daca v-a placut "Mamma mia"cu siguranta o sa va placa si "Glee".


Un alt serial ce mi-am propus sa il vad e "Mad men", povestea unei agentii de publicitate din anii'60 din New York , dar despre el intr-un alt post.

La cratita

Adevarul e ca nu stiu sa gatesc si sunt un semi dezastru in bucatarie, dar cu toate astea imi place sa imi bag nasu si sa imi dau aere de bucatareasa atunci cand fieb paste sau doar incalzesc mancarea de la KFC.

Nu am niciodata rabdare si daca cumva pun mana si gatesc cu siguranta nu va iesi ceva aspectuos. Stiu sa fierb oua, sa curat cartofi si sa imi fac cartofi fierti cu smantana si telemea, stiu sa fierb spaghete, sa fac budinca, sa prajesc ochiuri, sa fac omleta si cam orice e semipreparat. In principiu nu mor de foame, dar nici nu pot sa ma laud cu bunatatile gatite de mine. In fond, atat timp cat stiu sa imi fac cafea totul e suficient pentru mine.

Ce imi place mie cel mai mult sa gatesc sunt spaghete bolognese. Pui apa la fiert. Cand fierbe apa adaugi pastele. Intre timp prajesti carnea, faci sosu, care poate fi cumparat sau poate fi facut dint-un suc de rosii, cu o ceapa mica fiarta, cateva mirodenii, foi de dafin, busuioc, oragano. Scoti pastele, pui sosul cu carnea peste paste si deasupra pui parmezan sau cascaval ras si se serveste neaparat cu un pahar de Cola.
E singura "reteta" mai complicata care stiu sa o fac, dar care cu siguranta imi iese cel mai bine.

Ultima oara cand am incercat, nu sa gatesc ci sa fac ceva pentru a-mi umple stomacul a fost cartofi fierti. Am curatat cartofii, am pus apa la fiert cu cartofii, am dat focul destul de tare pentru a grabi fierberea loc. Si acuma intervine marea mea problema, de ce trebuie sa stai in bucatarie cand gatesti, sa stai singur si sa te uiti cu fierbe o oala cu cartofi. Asa ca m-am dus frumos in fata laptopului, am inchis toate usile pentru a fi sigura ca aburii nu imi ataca hainele si am inceput sa messuiesc si sa umblu din site in site. La un moment dat m-am gandit ca probabil trebuie sa merg ce fac cartofii mei, dar aveam lucruri mai importante. Dupa vre 15 minute, cand ajung in bucatarie, simt miros de copt, oala era neagra, cartofii nu mai erau fierti, ci prajiti. Si uite asa am ajuns sa nu mai mananc, sa stric o oala si sa ma conving de faptul ca gatitul nu e pentru mine.

In schimb, Radu nu numai ca gateste, dar are si talente de bucatar. Are un mod specific de a deschide pastele, stie sa faca piure,o data mi-a gatit pene siciliene, de curand a facut mamaliga si a fost chiar buna. Spaghetele bolognese sunt de acum si specialitatea lui. E dispus si nu spune ca gatesc groaznic atunci cand incerc sa imi manifest talentele de mare bucatareasa. Dar pana la urma, de ce trebuie sa gatesc eu, cand el poate face asta si chiar o face bine.

Asa ca am hotarat, de acum o sa il las sa fie el singurul bucatar din relatie.
Prietenul meu nu are super puteri, nu a salvat inca lumea, dar are talente de bucatar.

Am revenit mai tanara ca inainte

Da stiu, nu am mai scris de o vesnicie pe blog, dar nu sunt eu de vina, sesiunea e cea care m-a facut sa rup legatura cu blogareala. Sunt un copil care se streseaza mult, care a vrut sa se axeze doar pe un singur lucru pentru a fi sigura ca iese bine si uite din cauza asta sesiunea mi-a dat multe clipe de nervi, de stres, de experiente noi.

Gata. Sesiunea s-a terminat. Eu am revenit mai tanara, cu mai multa dorinta de a accepta noi provocari si gata sa traiesc cat mai multe experiente si sentimente noi.

O sa va povestesc despre sesiune, ca sa fiu in ton cu toti studentii.

Sesiunea in ASE e nasoala rau. In primul rand examenele sunt puse ca naiba, luni ai examen, miercuri ai altu. Si nu e vorba de examene usoare, ci de examene la care trebuie sa inveti pagini intregi de carti.
Daca pana acuma mi s-a pareau grele anumite definitii si formulate greoi, dupa sesiunea asta si mai ales dupa mult celebru examen de la FMO ( Fundamentele Managementului Organizatiei) nimic nu mi se mai pare greu. In FMO-ul asta, fiecare definitie e o insiruire de 4-5 randuri, daca nu sunt procese dunt ansambluri, daca nu sunt nici ansambluri atunci sunt relatii si daca nu sunt nici relatii atunci cu siguranta e un sistem format din toate cele 3 elemente. Fiecare proces e impartit in 5- 6 elemente care la randul lor sunt impartite iar in 5-6 categorii si dai peste zeci de tipologii si daca nu e sistem, atuni inseamna ca e subsistem si daca nu o definitie nu se intinde pe 4-5 randuri inseamna ca ceva nu e in regula.
Am avut o trauma, am reusit sa trec peste si acuma stiu sigur ca nimic nu e imposibil.

Daca anul trecut spuneam in ASE se copiaza, sa stiti ca si acuma e la fel, dar nu ca inainte, finut cu copiute mici, spotit de la un coleg la altu, sau cu un ochi aruncat la cel din fata ta, ci mult mai nesimtit, ba cu ceasuri, ba cu telefoane, ba cu casti. Metode sunt, tu trebuie sa fi suficient de deschis la minte sa accepti orice metoda.

Desi am terminat sesiunea cu zero restante, ca orice copil model, am trait momente care mi-au adus aminte de cuvintele lu'Tana (profu de fizica din liceu). Viata e o curva si mai ales nedreapta. Daca voi pune totul la suflet si voi incepe sa motivez esecul meu in dreapta si in stanga de marea nedreptate ce am trait-o si mi s-a facut, as arata ca nu am invatat nimic de la maestrul Tana, specializat in arta de a face nedreptati pentru a pregatii liceenii de marea lovitura cu viata. Da am fost nedreptatitia, dar cine are pana la urma o viata corecta in totalitate.

Urasc grilele cu mai multe raspunsuri, examenele cu cartile pe banca, profii care urla la noi inainte de examen si cei care te tin la povesti si stau si iti povestesc cand tu incerci sa profiti de timpul pus la dispozitie.

O alta problema mare e faptul ca examenele sunt puse la ore neomenesti, adica la 7:30. Pe langa faptu ca tu esti obosit pentru ca inveti, si te trezesti devreme ca sa ajungi la facultate, trebuie sa vi cu cel putin o ora inainte ca sa prinzi un loc bun.
Si cum va spuneam mereu, ASE-ul e facultatea tuturor posibilitatilor, la unu din examene m-am trezit ca sunt la piata unde tigancile isi ridica fustele si se impun prin tonul vocii si cuvinte. De ce spun asta? Ajung la examen cu o ora inainte pentru a-mi ocupa locul dorit, adica pe undeva mai in spate nu in primele banci. Surpriza, majoritatea locurilor erau ocupate. Arunc o privire in sala si ma asez pe randul din mijloc, undeva strategic, pe la jumatatea randului. Pun frumos geanta si o esarfa langa mine pentru a nu da impresia ca cele 2 locuri de langa mine sunt libere. Ca orice om cu prieteni si colegi, pastrez 2 locuri langa mine pentru Andreea si Cristina. Stau linistita in banca mea, imi vad de ale mele, cand o fufa, ca nu i pot spune altcumva, transforma amfiteatrul intr-o piata de mana a doua. Se aseaza, o sesisez frumos ca aici stau cu si ca banca e ocupata. Ea face ce stie mai bine, tipa, vorbeste urat, isi pune frustrarile in fata mea (ca ea nu sta in fata, ca vrea sa stea in spate, desi locuri erau si nu in prima banca) si tipa si tot vorbeste si isi varsa nervii si supararile. O rog sa plece, incerc sa nu ma cobor la nivelul ei si accept faptul ca daca atat o duce minte si asta stie sa faca, sa fie ea fericita ca sta intr-un loc strategic. Dupa nici 2 minute se ridica nervoasa si pleaca. Se duce cu prietena ei in ultima banca si surpriza cand vine profu, ca de fiecare data, ultimele doua banci ajung sa stea in primele 2 banci.

Eu credeam ca e un limbaj nescris, ca sunt numite regului nescrise, dar se pare ca eu si ea traim in lumni diferite. I inteleg frustrarea, si eu am patit sa nu prind loc unde vroiam, pentru ca sunt persoane care opresc cate 2 -3 banci, dar pentru asta nu m-am apucat sa tip si sa ma cred la piata. Vrei un loc bun? Atunci vin-o din timp, roaga-ti pritenii sa iti ocupe si tie un loc. Aaa nu ai prieteni? Pai atunci vin-o cu 2 ore ininte si stai unde vrei, pune-ti numele pe o banca si insemneaz-o, dormi in amfiteatru, nu stiu, da nu vi si iti descarci frustrarile doar pentru ca ai vazut ca sunt un om pasnic, accepta anumite lucruri asa cum sunt, pentru ca nu poti mereu sa ai tot ce vrei si cum vrei. Pana una alta, ar trebui sa fiu fericita ca nu m-a luat si la paruit, desi mie imi era rusine pentru ea ca se apuca sa tipe si sa faca scandal.

O alta problema mare in ASE e faptul ca sunt siminaristi foarte tineri, unii cu doar 3-4 ani mai mari ca studentii. Problema e nu ca sunt tineri, ci ca nu stiu sa explice sau mai rau unii nu stiu ce predau, cum vi tu in fata mea si imi predai cuvant cu cuvant din carte si vi cu caietu tau de case pe care iti rezolvi probleme sau caietu care probabil l-ai avut tu in facultate. Cum imi ceri mie sa stiu formule, cand tu le citesti din carte? Cum poti spune ca nu mai stii formula progresiei geometrice doar pentru ca ai terminat liceul mai demult, cum poti sa lucrezi ceva cu mine la seminar si sa spui ca "exact asa da domn profesor de la curs"cand situatia nu e deloc asa?

Dar ASE-ul ramane universitatea tuturor studentilor si a tuturor posibilitatilor si probabil ca nu e singura facultate in situatia asta...din Romania. Dar de, inca nimic nu e perfect.

Vacanta placuta daca ati terminat sesiunea, bafta pentru cei care mai au examene si o saptamana usoara :)

ASER e in sesiune

Liniste! Toata lumea sa stea jos!

Gata, acum putem incepe.

cu mare tam tam, cu alergatura, cu emotii si cu putin stres a inceput sesiunea. Departamentul de Marketing al ASER-ului a lansat astazi oficial campania "10 pentru sesiune". Pentru a citi mai multe despre ce a pregatiti Aser, dati un click aici.
Daca insa nu mai aveti timp nici macar pentru asta, pentru ca sesiunea a venit cu totul peste voi nu va ramane decat sa verificati blogul ASER o data la 2 zile, sa ne urmariti pe twitter si pe facebook, pentru a completa quizul ca sa afli ce fel de student esti in sesiune si ca sa nu mai pierzi vremea treci direct in campania si citeste primul articol 10 "De ce sa inveti?" pregatit de Roxana.

De ce campania de sesiune? Simplu, pentru ca ASER e mereu alaturi de studenti.


Hai spor la invatat si note mari :)

Semnalele s-au oprit

Intru in magazin, ochii mei deja o iau razna, privesc fugitiv in fiecare parte si vor sa cuprinda totul. Creierul inceteaza sa mai transimita semnale. Incerc sa ma controlez,merg incet pe partea dreapta si incep sa privesc fiecare umeras.Raman dezamagita.
Sunt un copil subtire, chiar micuta de statura, totul pare imens, parca totul e lucrat impotriva mea. E o conspiartie!
Trag aer in piept, ma misc putin mai repede, zambetul imi dispare, refuz sa mai urmaresc fiecare umeras, mai intorc cate o privire spre ceea ce am mai vazut, ajung si in capatul mgazinului, imi fac curaj si trag un umeraj. Zambesc.
In doar cateva secunde mi-am dat paltonul jos, am descheiat jacheta si am pus-o pe mine. Zambesc tot mai larg.
Fug in fata oglinzii si stiu ca e facut dupa forma si marimea corpului meu. Intru intr-o anumita euforie. Incep sa urmaresc iar fiecare umeras. Cauta marimea mea, scot iar un umeras afara, pe Radu il transfor repede intr-un cuier si ajung iar in fata oglinzii. Deja traiesc iar drama hainelor, toate se potrivesc perfect si nu reusesc sa aflu care mi-o doresc mai mul. Refuz sa stiu ca trebuie sa renunt la ceva. Cu greu imi stapanesc apucaturile de copil, trista pun jacheta inapoi pe umeras, dar fericita ca raman cu sacoul gri si stiu ca am ales exact ce imi trebuie.
Drumul pana la casa e plin de haine, iar eu sunt un om cu slabiciuni. Imi arung ochii pe umerasele de sus si fata imi radiaza de fericire. Sunt in fata sacourilor perfecte. Cu inima plina de emotie caut marimea mea si o data pus pe mine stiam ca trebuie sa il am.

Stop.

Ies din magazin, creierul transimite din nou semnale. Imi revin partial, pentru ca acum realizez ca am fost intr-o stare de hipnoza, dar zambetul si mimica fetei continua sa traiasca in acea lume euforica a hainelor.

Nu a fost un vis, a fost realitatea care o traiesc atunci cand intru in magazine (in special Tina R ).

P.S: faptele sunt usor intensificate, pentru o mai buna transpunere a trairilor mele.

Stress

Sunt un copil stresat.

Ajung in Bucuresti la facultate, nici nu apuc bine sa ma pup cu toata lumea si sa urez la multi ani ca vestile vin una dupa alta.
Dupa ce fac proiectu' si termin de citit cartea aia groasa si urata, trebuie sa pun si intrebari destepte pentru a putea intra in examen, dupa poate aflu cand am si eu examenu ala la Relatii Publice, de care nimeni nu a auzit.
Dragi secretare, in ASE studentii au posibilitatea sa faca si PR ca optional, poate asa afla si secretarele si afiseze la avizier cand se da examenul. Trebuie sa dau si nu stiu ce lucrare la management, care era anuntata de la inceputul anului, dar mie la ea mi-a stat gandu' mereu, daia ma aflu acuma in situatia asta de stres si pe langa toate astea mai trebuie sa invat la finante, sa stiu si eu cand imi fac firma in strainatate cui trebuie sa platesc impozit si cat platesc in tara de unde sunt si cat platesc in strainatate.
Si pe langa toate astea, mai trebuie sa rezerv timp pentru intalnirile cu ASER, pentru filme, pentru pupaceala si mai ales pentru somn.

In mare, da sunt stresata ba ca trebuie sa invat, ba ca vin examenele, ba ca nu imi ajunge timpul sa fac tot ce vreau si mai ales stresul e o ocazie perfecta de a ma plange.

Daca pana acum cu tot stresu de care ma loveam puteam sa gasesc o mica parte de fericire in fast food si ciocolata, acuma nenea de la sanatate vrea sa puna taxa de viciu pe fast food. Pai stai putin , eu care m-am putut sustrage viciului de a fuma, de baut nu beau, vi tu acuma si imi iei fericirea unui hamburger sau a unei ciocolate? Ce o sa fac o sa umblu cu banii in portofel, fac economii si traiesc cu tot stresul doar pentru ca voi vreti sa scoateti cat mai multi bani din taxe? Din taxa pe ciocolata care poate o fac cadou unei prietene si fast food-ul la care imi place sa merg pentru ca sunt un copil care traieste departe de mama care gateste si care are grija sa i dea cel putin o masa calda.
Refuz sa cred ca se va intampla asa ceva, dar cum traim in Romania, nimic nu ar trebui sa ne mai surprinda. Pana sa introduca astia taxa, sper sa ma bucur de o sesiune cu ciocolata si cu cat mai putin stres.

Sa aveti un an asa cum va doriti.