de la un moment de plictis

intr-un mare moment de plictis astazi in metrou , dupa ce ma saturasem sa analizez papucii oamenilor si gesturile lor, m-au palit amintirile din liceu, ce bine mai era, normal ca pe atunci uram momentele cand iar imi suna ceasul si trebuia sa merg la scoala si sa ma intalnesc cu Danu sa urcam pe Muresenilor iar pe jos pana la scoala ca mai apoi sa ne asezam in banca si sa dormim, cel mai mult imi placea vinerea cand intram in clasa si era lumina stinsa, cu totii dormeau. Imi placeau orele de mate in care mancam praji ,sau momentele cand ieseam la scocializare cu totii la pizza sau spaghete. Orele de fizica erau adevarate lectii de viata , astazi luam 2 maine luam 10 , dar de fiecare data la sfarsitul semstrului toata lumea reusea sa promoveze, am invatat sistemul de invatamant din Germania, am invatam sa stergem tabla, doar invatam la Colegiul Ajutator "Andrei Saguna". La sfarsitul clasei a 12-a am fost foarte fericita cu Didi si Danutza ca nu vom mai face chimie niciodata, nu asta a fost punctul nostru forte, la ce ne trebuiau atatea reactii , atatea OH-uri ? nu o sa inteleg niciodata chimia, la fel si cu biologia , dar imi e dor de ora de romana si mai dor imi e de zilele de primavara cand chiuleam si mergeam la fantana si asteptam sa ne incalzim la soare . Imi e dor de Cata, de glumele lui, nu intotdeauna foarte bune,de Dete, de momentele cand Ciuf intreba "da eu ce am facut?:))" , sau era replica lu baltes, oricum pe Baltes nu il pot uita cum intra el senin in clasa si normal la el era "scuze k am intarziat " si isi cauta 10 minunte guma pe jos, dupa care se certa cu Ciuf , si Ciuf care vorbea foarte urat, si mereu avea ceva cu mine , imi e dor de fetele din spate, de momentele de alint ale Oanei, de gura Siminei. Imi e dor sa stau cu fetitzele in banca si sa radem de toate tamepniile , imi e dor chiar si de ziua in care ne-am plans continuu, cred k era prin mai, cand am ajuns la scoala si nu am facut altceva decat sa ne plangem ca trei babutze, cand toata lumea vorbea de variante pentru bac, de ce au invatat in vacanta si noi eram putin derutate, nu se petercuse aelasi lucruri la noi . Imi e dor de ziua de marti cand mergeam la meditatii la mate, intai ne gandeam de o mie de ori ce motiv bun am avea sa nu mergem , dupa ne gandeam cu groaza cum vor trece cele 3 ore, de cate ori se va lua de noi , dar cat ne tot gandeam noi sa nu mergem pana la urma ajungeam si era destul de bine, pe la sfarsit prin iunie , iulie mergeam cu tot mai multa placere. Imi e dor de Paul, de momentle cand cantam 3 SE,sau cand mergeam toti 3 (eu, Didi si paul ) la fel de praf ca de obicei la ora de germana , de chefurile si majoratele care le-am facut impreuna ,de pizza necoapta de la ziua mea, sau de majoratul lui Didi, imi e dor de ziua de joi , in care eram extrem de obosita si gura imi mergea continuu, pentru ca stateam treaza pana tarziu asta doar pentru ca ma ambitionam sa imi termn tema pentru meditatii la economie. As vrea sa ma mai inatlnesc cu Mona sa facem engleza miercurea, sa stam la povesti , as vrea sa fie octombrie si sa mergem la botez , sau sa fie mai si sa iesim la maial , sa facem gratar, sa merg la Mc dupa ore sau sa fac poc poc cu Jorj, sa il aud pe Andrei nota 3 cum rade de profa de engleza, sa o aud pe Biso cum urla din fundul clasei. As vrea sa mai castigam inca o data premiul la bal pentru clasa care "niciodata nu stie cu ce e vinovata, Dar noi ce-am facut?", sa i mai vad o data fata directei cand ne-a cerut sa dam posterele jos de pe pereti, as vrea sa mai fie o data banchetul , sa ne mai etalam o data rochiile , sa vrea sa mai mergem o data la dirig cu colindul si as vrea sa mai fie inca o data clasa a 11-a.

si chiar sunt obsedata

Nici nu stiu daca vreau sa pun capul pe perna, nu vreau sa mai fiu chinuita si in vis, stiu ca voi visa numai haine si genti, papuci si accesorii si mai ales rochia cu buline de la Zara, dar mi-o doresc, e singura rochie care o mai vreau dupa accea nu o sa mai cer nimic altceva. Recunosc ,de fiecare data zic la fel si nu ma multumesc si o sa vreau si geanta aia mic neagra si tenesii rosii si un rimel nou pentru ca acuma nu mai am decat unul ,e un motiv destul de intemeiat sa imi iau altul, pe ultimul l-am pierdut, a cazut dupa frigider. Cu ce sunt eu de vina ca sunt atetea haine dragute care parca cer sa fie purtate, stiam ca nu trebuie sa accept a merge prin magazine, stiam ca am o mica obsesie pentru haine , dar totusi am acceptat invitatia Monicai de a face o plimbare prin Baneasa. Trebuia sa imi dau seama ca vremea imi da un semn ca nu ar trebui sa merg, fulgii de nea erau tot mai desi, frigul imi intrase de tot in oase, dar noi tot asteptam in statie autobuzul, ochii aveau sa mi se incante cu fiecare hainuta colorata, nasucul meu sa simta mirosul unui nou parfum si unghiile sa ceara o noua oja. Da de acuma sunt ferm convinsa , sunt cu adevarat obsedata de haine, de paupci de accesori ,de genti ,de make-up chiar si de canile si lumanarile de la Bam Boo. Oare daca recunosc acest lucru, mica mea obsesie o sa primesc rochia aia de la Zara? Doar atat mai vreau...promit sa nu mai cer nimic dupa aceea ;))

Autobuze aglomerate ca-n Bucuresti ...

Astazi am chef sa ma plang si chiar nu ma plang fara motiv, de cand cu noul program de pe semestrul 2 care nu ma mai trezeste cu noptea in cap, am dat peste o alta problema, aglomeratia ...si pana acuma era aglomeratie, dar poate eram prea somnoroasa ca sa ma deranjeze ca acum ...nu numai ca nu reusesc de loc sa ma trezesc atunci cand ceasul imi suna si il programez din 5 in 5 minute sa sune iar cu speranta ca voi reusi sa ma trezesc , dar somnul mereu invinge, si uite asa din dorinta de a ma trezi la 9 ma trezesc la 11 si tot pe fuga sunt atunci cand trebuie sa plec ...dar nu asta ma enerveaza cel mai tare, eu sunt nervoasa pentru ca e prea aglomerat autobuzul, si se mai misca si ca melcul , bucurestenii batrani, dragii de ei au toti acelasi obicei , atunci cand opreste autobuzul in statie toti sunt direct la usa, nici nu ai loc sa cobori, ei vor sa intre intai sa fie siguri ca au prins un loc decent pe scaun , si daca cumva nu sunt scaune libere au ei modul lor de a te anunta ca stau langa tine, ca tu esti mai tanar ca ei si asa obositit cum sunt si bolnavi au dreptulul din plin la acel scaun ....sunt nervoasa pentru ca si eu sunt obosita si eu vreau si imi place sa stau jos decat sa stau in picioare si sa stau lipita de cine stie ce persoana dubioasa sau cum am sta azi lipita de burta unui nene, nici nu vreti sa stiti cum e , sau acele momente in care ti se sufla in nas, oribil ....si ma enerveaza si faptul ca multi put ,duhnesc de-a dreptul , a jeg , a tutun si a alcool, doar e frig trebuie si ei sa se incalzeasca putin ...da si ma mai enerveaza si tantiile batrane care cum pleca autobuzul din statie se ridica de pe scaunul pe care sedeau si se apropie de usa autobuzului si te intreaba daca cobori , dar autobuzul e ff plin, toti stau lipiti unu de altu , dar ele vor sa le faci loc sa coboare....dar voi mai indura toate aste pana vine primavara si dupa aceea nu mai pun nici un picior in autobuzele din bucuresti .

Dar pana atunci tot autobuzul ma va duce in oras X-(

Blogareala

Mica blogareala...si uite asa m-am hoatarat sa am si eu un loc numai al meu si da pentru ca e numai al meu am voie sa fac ce vreau cu el , o sa aibe culoarea care vreau eu,aici o sa ma pot plange de cate ori am chef, o sa ma pot lauda pentru ca imi face placere sa fac asta,o sa pot scrie orice lucru marunt care nu i da pace capsorului meu, o sa fie locul in care imi voi exprima sentimentele, poate asa voi fi mai bine inteleasa sau poate doar voi zapacii si mai tare pe unii, aici o sa imi descarc nervii ori de cate ori am chef si da o sa scriu pentru ca imi place.
Si poate asa vor afla prietenii mei ca am si eu zile proaste si sunt trista de multe ori chiar daca zambesc , sau poate asa veti afla ca iubesc clatitle si ciocolata, ca imi place sa am momentele mele de liniste si singuratate, orice om trebuie sa ia cate o pauza din cand in cand, ca sunt mereu punctuala(nu inteleg de ce unora le place sa intarzie mereu, ma scoate din minti chestia asta), ca sunt incapatanata, si asta inca nu stiu daca e bine sau rau dar eu prefer sa etichetea ca fiind un lucru pozitiv principiile mele dupa care ma ghidez mereu....si uite asa ia nastere micul meu blog...parfumul gandurilor mele.