ASER e in sesiune

Liniste! Toata lumea sa stea jos!

Gata, acum putem incepe.

cu mare tam tam, cu alergatura, cu emotii si cu putin stres a inceput sesiunea. Departamentul de Marketing al ASER-ului a lansat astazi oficial campania "10 pentru sesiune". Pentru a citi mai multe despre ce a pregatiti Aser, dati un click aici.
Daca insa nu mai aveti timp nici macar pentru asta, pentru ca sesiunea a venit cu totul peste voi nu va ramane decat sa verificati blogul ASER o data la 2 zile, sa ne urmariti pe twitter si pe facebook, pentru a completa quizul ca sa afli ce fel de student esti in sesiune si ca sa nu mai pierzi vremea treci direct in campania si citeste primul articol 10 "De ce sa inveti?" pregatit de Roxana.

De ce campania de sesiune? Simplu, pentru ca ASER e mereu alaturi de studenti.


Hai spor la invatat si note mari :)

Semnalele s-au oprit

Intru in magazin, ochii mei deja o iau razna, privesc fugitiv in fiecare parte si vor sa cuprinda totul. Creierul inceteaza sa mai transimita semnale. Incerc sa ma controlez,merg incet pe partea dreapta si incep sa privesc fiecare umeras.Raman dezamagita.
Sunt un copil subtire, chiar micuta de statura, totul pare imens, parca totul e lucrat impotriva mea. E o conspiartie!
Trag aer in piept, ma misc putin mai repede, zambetul imi dispare, refuz sa mai urmaresc fiecare umeras, mai intorc cate o privire spre ceea ce am mai vazut, ajung si in capatul mgazinului, imi fac curaj si trag un umeraj. Zambesc.
In doar cateva secunde mi-am dat paltonul jos, am descheiat jacheta si am pus-o pe mine. Zambesc tot mai larg.
Fug in fata oglinzii si stiu ca e facut dupa forma si marimea corpului meu. Intru intr-o anumita euforie. Incep sa urmaresc iar fiecare umeras. Cauta marimea mea, scot iar un umeras afara, pe Radu il transfor repede intr-un cuier si ajung iar in fata oglinzii. Deja traiesc iar drama hainelor, toate se potrivesc perfect si nu reusesc sa aflu care mi-o doresc mai mul. Refuz sa stiu ca trebuie sa renunt la ceva. Cu greu imi stapanesc apucaturile de copil, trista pun jacheta inapoi pe umeras, dar fericita ca raman cu sacoul gri si stiu ca am ales exact ce imi trebuie.
Drumul pana la casa e plin de haine, iar eu sunt un om cu slabiciuni. Imi arung ochii pe umerasele de sus si fata imi radiaza de fericire. Sunt in fata sacourilor perfecte. Cu inima plina de emotie caut marimea mea si o data pus pe mine stiam ca trebuie sa il am.

Stop.

Ies din magazin, creierul transimite din nou semnale. Imi revin partial, pentru ca acum realizez ca am fost intr-o stare de hipnoza, dar zambetul si mimica fetei continua sa traiasca in acea lume euforica a hainelor.

Nu a fost un vis, a fost realitatea care o traiesc atunci cand intru in magazine (in special Tina R ).

P.S: faptele sunt usor intensificate, pentru o mai buna transpunere a trairilor mele.

Stress

Sunt un copil stresat.

Ajung in Bucuresti la facultate, nici nu apuc bine sa ma pup cu toata lumea si sa urez la multi ani ca vestile vin una dupa alta.
Dupa ce fac proiectu' si termin de citit cartea aia groasa si urata, trebuie sa pun si intrebari destepte pentru a putea intra in examen, dupa poate aflu cand am si eu examenu ala la Relatii Publice, de care nimeni nu a auzit.
Dragi secretare, in ASE studentii au posibilitatea sa faca si PR ca optional, poate asa afla si secretarele si afiseze la avizier cand se da examenul. Trebuie sa dau si nu stiu ce lucrare la management, care era anuntata de la inceputul anului, dar mie la ea mi-a stat gandu' mereu, daia ma aflu acuma in situatia asta de stres si pe langa toate astea mai trebuie sa invat la finante, sa stiu si eu cand imi fac firma in strainatate cui trebuie sa platesc impozit si cat platesc in tara de unde sunt si cat platesc in strainatate.
Si pe langa toate astea, mai trebuie sa rezerv timp pentru intalnirile cu ASER, pentru filme, pentru pupaceala si mai ales pentru somn.

In mare, da sunt stresata ba ca trebuie sa invat, ba ca vin examenele, ba ca nu imi ajunge timpul sa fac tot ce vreau si mai ales stresul e o ocazie perfecta de a ma plange.

Daca pana acum cu tot stresu de care ma loveam puteam sa gasesc o mica parte de fericire in fast food si ciocolata, acuma nenea de la sanatate vrea sa puna taxa de viciu pe fast food. Pai stai putin , eu care m-am putut sustrage viciului de a fuma, de baut nu beau, vi tu acuma si imi iei fericirea unui hamburger sau a unei ciocolate? Ce o sa fac o sa umblu cu banii in portofel, fac economii si traiesc cu tot stresul doar pentru ca voi vreti sa scoateti cat mai multi bani din taxe? Din taxa pe ciocolata care poate o fac cadou unei prietene si fast food-ul la care imi place sa merg pentru ca sunt un copil care traieste departe de mama care gateste si care are grija sa i dea cel putin o masa calda.
Refuz sa cred ca se va intampla asa ceva, dar cum traim in Romania, nimic nu ar trebui sa ne mai surprinda. Pana sa introduca astia taxa, sper sa ma bucur de o sesiune cu ciocolata si cu cat mai putin stres.

Sa aveti un an asa cum va doriti.