scent of a drama queen

http://www.loredd.ro/

2010-02-13T13:30:00.005+02:00

M-am mutat. DE ce? pentru ca blogul meu face maine un an si pentru ca am avut ocazia.
De azi ma gasiti aici www.loredd.ro

:)

Fan Glee

2010-02-10T10:13:00.002+02:00

Nici nu incepuse vacanta si deja ma gandeam ce o sa fac cu atat timp liber. Mi-am luat 2 seriale si am trecut la fapte.

Unu din serialele la care am inceput sa ma uit e "GLEE".
Glee este o comedie muzicala ce se petrece intr-un liceu. Profesorul Schuester se hotaraste sa reinvie Clubul Glee, dar in actiunea sa se loveste de mai multe piedici, din care una din ele este antrenoarea Sue Sylvester, intreuchiparea profesoarei severe si nedispusa sa accepte noutatea. In Club intra persoane cu caractere diferite, Mercedes - o "diva in antrenament", Arty - un chitarist, Kurt - un fel de "drama queen", Tina - o punk-rockerita si Rachel - o perfectionista, care se antreneaza de cand era mica sa devina vedeta.
Lucrurile incep sa se schimbe putin cand in club este adus Finn, baiatul cool al liceului, ce face parte si din echipa de fotbal. Lucrurile incep sa evolueze si fiecare scena prinde culoare atat datorita muzicii cat si a dansului.
Profesorul S si-a propus sa ajunga cu Clubul la Nationale, cea mai importanta competitie.

Am citit pe site-ul Seriale Tari faptul din primavara vor aparea in serial Jennifer Lopez, Neil Patrick Harris, Madonna si Olivia Newton-John, astfel "Glee" a devenit unul din cele mai de succes seriale din America.

Daca va plac musicalurile, daca v-a placut "Mamma mia"cu siguranta o sa va placa si "Glee".

Un alt serial ce mi-am propus sa il vad e "Mad men", povestea unei agentii de publicitate din anii'60 din New York , dar despre el intr-un alt post.

La cratita

2010-02-09T12:33:00.002+02:00

Adevarul e ca nu stiu sa gatesc si sunt un semi dezastru in bucatarie, dar cu toate astea imi place sa imi bag nasu si sa imi dau aere de bucatareasa atunci cand fieb paste sau doar incalzesc mancarea de la KFC.

Nu am niciodata rabdare si daca cumva pun mana si gatesc cu siguranta nu va iesi ceva aspectuos. Stiu sa fierb oua, sa curat cartofi si sa imi fac cartofi fierti cu smantana si telemea, stiu sa fierb spaghete, sa fac budinca, sa prajesc ochiuri, sa fac omleta si cam orice e semipreparat. In principiu nu mor de foame, dar nici nu pot sa ma laud cu bunatatile gatite de mine. In fond, atat timp cat stiu sa imi fac cafea totul e suficient pentru mine.

Ce imi place mie cel mai mult sa gatesc sunt spaghete bolognese. Pui apa la fiert. Cand fierbe apa adaugi pastele. Intre timp prajesti carnea, faci sosu, care poate fi cumparat sau poate fi facut dint-un suc de rosii, cu o ceapa mica fiarta, cateva mirodenii, foi de dafin, busuioc, oragano. Scoti pastele, pui sosul cu carnea peste paste si deasupra pui parmezan sau cascaval ras si se serveste neaparat cu un pahar de Cola.
E singura "reteta" mai complicata care stiu sa o fac, dar care cu siguranta imi iese cel mai bine.

Ultima oara cand am incercat, nu sa gatesc ci sa fac ceva pentru a-mi umple stomacul a fost cartofi fierti. Am curatat cartofii, am pus apa la fiert cu cartofii, am dat focul destul de tare pentru a grabi fierberea loc. Si acuma intervine marea mea problema, de ce trebuie sa stai in bucatarie cand gatesti, sa stai singur si sa te uiti cu fierbe o oala cu cartofi. Asa ca m-am dus frumos in fata laptopului, am inchis toate usile pentru a fi sigura ca aburii nu imi ataca hainele si am inceput sa messuiesc si sa umblu din site in site. La un moment dat m-am gandit ca probabil trebuie sa merg ce fac cartofii mei, dar aveam lucruri mai importante. Dupa vre 15 minute, cand ajung in bucatarie, simt miros de copt, oala era neagra, cartofii nu mai erau fierti, ci prajiti. Si uite asa am ajuns sa nu mai mananc, sa stric o oala si sa ma conving de faptul ca gatitul nu e pentru mine.

In schimb, Radu nu numai ca gateste, dar are si talente de bucatar. Are un mod specific de a deschide pastele, stie sa faca piure,o data mi-a gatit pene siciliene, de curand a facut mamaliga si a fost chiar buna. Spaghetele bolognese sunt de acum si specialitatea lui. E dispus si nu spune ca gatesc groaznic atunci cand incerc sa imi manifest talentele de mare bucatareasa. Dar pana la urma, de ce trebuie sa gatesc eu, cand el poate face asta si chiar o face bine.

Asa ca am hotarat, de acum o sa il las sa fie el singurul bucatar din relatie.
Prietenul meu nu are super puteri, nu a salvat inca lumea, dar are talente de bucatar.

Am revenit mai tanara ca inainte

2010-02-08T12:19:00.006+02:00

Da stiu, nu am mai scris de o vesnicie pe blog, dar nu sunt eu de vina, sesiunea e cea care m-a facut sa rup legatura cu blogareala. Sunt un copil care se streseaza mult, care a vrut sa se axeze doar pe un singur lucru pentru a fi sigura ca iese bine si uite din cauza asta sesiunea mi-a dat multe clipe de nervi, de stres, de experiente noi.

Gata. Sesiunea s-a terminat. Eu am revenit mai tanara, cu mai multa dorinta de a accepta noi provocari si gata sa traiesc cat mai multe experiente si sentimente noi.

O sa va povestesc despre sesiune, ca sa fiu in ton cu toti studentii.

Sesiunea in ASE e nasoala rau. In primul rand examenele sunt puse ca naiba, luni ai examen, miercuri ai altu. Si nu e vorba de examene usoare, ci de examene la care trebuie sa inveti pagini intregi de carti.
Daca pana acuma mi s-a pareau grele anumite definitii si formulate greoi, dupa sesiunea asta si mai ales dupa mult celebru examen de la FMO ( Fundamentele Managementului Organizatiei) nimic nu mi se mai pare greu. In FMO-ul asta, fiecare definitie e o insiruire de 4-5 randuri, daca nu sunt procese dunt ansambluri, daca nu sunt nici ansambluri atunci sunt relatii si daca nu sunt nici relatii atunci cu siguranta e un sistem format din toate cele 3 elemente. Fiecare proces e impartit in 5- 6 elemente care la randul lor sunt impartite iar in 5-6 categorii si dai peste zeci de tipologii si daca nu e sistem, atuni inseamna ca e subsistem si daca nu o definitie nu se intinde pe 4-5 randuri inseamna ca ceva nu e in regula.
Am avut o trauma, am reusit sa trec peste si acuma stiu sigur ca nimic nu e imposibil.

Daca anul trecut spuneam in ASE se copiaza, sa stiti ca si acuma e la fel, dar nu ca inainte, finut cu copiute mici, spotit de la un coleg la altu, sau cu un ochi aruncat la cel din fata ta, ci mult mai nesimtit, ba cu ceasuri, ba cu telefoane, ba cu casti. Metode sunt, tu trebuie sa fi suficient de deschis la minte sa accepti orice metoda.

Desi am terminat sesiunea cu zero restante, ca orice copil model, am trait momente care mi-au adus aminte de cuvintele lu'Tana (profu de fizica din liceu). Viata e o curva si mai ales nedreapta. Daca voi pune totul la suflet si voi incepe sa motivez esecul meu in dreapta si in stanga de marea nedreptate ce am trait-o si mi s-a facut, as arata ca nu am invatat nimic de la maestrul Tana, specializat in arta de a face nedreptati pentru a pregatii liceenii de marea lovitura cu viata. Da am fost nedreptatitia, dar cine are pana la urma o viata corecta in totalitate.

Urasc grilele cu mai multe raspunsuri, examenele cu cartile pe banca, profii care urla la noi inainte de examen si cei care te tin la povesti si stau si iti povestesc cand tu incerci sa profiti de timpul pus la dispozitie.

O alta problema mare e faptul ca examenele sunt puse la ore neomenesti, adica la 7:30. Pe langa faptu ca tu esti obosit pentru ca inveti, si te trezesti devreme ca sa ajungi la facultate, trebuie sa vi cu cel putin o ora inainte ca sa prinzi un loc bun.
Si cum va spuneam mereu, ASE-ul e facultatea tuturor posibilitatilor, la unu din examene m-am trezit ca sunt la piata unde tigancile isi ridica fustele si se impun prin tonul vocii si cuvinte. De ce spun asta? Ajung la examen cu o ora inainte pentru a-mi ocupa locul dorit, adica pe undeva mai in spate nu in primele banci. Surpriza, majoritatea locurilor erau ocupate. Arunc o privire in sala si ma asez pe randul din mijloc, undeva strategic, pe la jumatatea randului. Pun frumos geanta si o esarfa langa mine pentru a nu da impresia ca cele 2 locuri de langa mine sunt libere. Ca orice om cu prieteni si colegi, pastrez 2 locuri langa mine pentru Andreea si Cristina. Stau linistita in banca mea, imi vad de ale mele, cand o fufa, ca nu i pot spune altcumva, transforma amfiteatrul intr-o piata de mana a doua. Se aseaza, o sesisez frumos ca aici stau cu si ca banca e ocupata. Ea face ce stie mai bine, tipa, vorbeste urat, isi pune frustrarile in fata mea (ca ea nu sta in fata, ca vrea sa stea in spate, desi locuri erau si nu in prima banca) si tipa si tot vorbeste si isi varsa nervii si supararile. O rog sa plece, incerc sa nu ma cobor la nivelul ei si accept faptul ca daca atat o duce minte si asta stie sa faca, sa fie ea fericita ca sta intr-un loc strategic. Dupa nici 2 minute se ridica nervoasa si pleaca. Se duce cu prietena ei in ultima banca si surpriza cand vine profu, ca de fiecare data, ultimele doua banci ajung sa stea in primele 2 banci.

Eu credeam ca e un limbaj nescris, ca sunt numite regului nescrise, dar se pare ca eu si ea traim in lumni diferite. I inteleg frustrarea, si eu am patit sa nu prind loc unde vroiam, pentru ca sunt persoane care opresc cate 2 -3 banci, dar pentru asta nu m-am apucat sa tip si sa ma cred la piata. Vrei un loc bun? Atunci vin-o din timp, roaga-ti pritenii sa iti ocupe si tie un loc. Aaa nu ai prieteni? Pai atunci vin-o cu 2 ore ininte si stai unde vrei, pune-ti numele pe o banca si insemneaz-o, dormi in amfiteatru, nu stiu, da nu vi si iti descarci frustrarile doar pentru ca ai vazut ca sunt un om pasnic, accepta anumite lucruri asa cum sunt, pentru ca nu poti mereu sa ai tot ce vrei si cum vrei. Pana una alta, ar trebui sa fiu fericita ca nu m-a luat si la paruit, desi mie imi era rusine pentru ea ca se apuca sa tipe si sa faca scandal.

O alta problema mare in ASE e faptul ca sunt siminaristi foarte tineri, unii cu doar 3-4 ani mai mari ca studentii. Problema e nu ca sunt tineri, ci ca nu stiu sa explice sau mai rau unii nu stiu ce predau, cum vi tu in fata mea si imi predai cuvant cu cuvant din carte si vi cu caietu tau de case pe care iti rezolvi probleme sau caietu care probabil l-ai avut tu in facultate. Cum imi ceri mie sa stiu formule, cand tu le citesti din carte? Cum poti spune ca nu mai stii formula progresiei geometrice doar pentru ca ai terminat liceul mai demult, cum poti sa lucrezi ceva cu mine la seminar si sa spui ca "exact asa da domn profesor de la curs"cand situatia nu e deloc asa?

Dar ASE-ul ramane universitatea tuturor studentilor si a tuturor posibilitatilor si probabil ca nu e singura facultate in situatia asta...din Romania. Dar de, inca nimic nu e perfect.

Vacanta placuta daca ati terminat sesiunea, bafta pentru cei care mai au examene si o saptamana usoara :)

ASER e in sesiune

2010-01-25T17:12:00.003+02:00

Liniste! Toata lumea sa stea jos!

Gata, acum putem incepe.

cu mare tam tam, cu alergatura, cu emotii si cu putin stres a inceput sesiunea. Departamentul de Marketing al ASER-ului a lansat astazi oficial campania "10 pentru sesiune". Pentru a citi mai multe despre ce a pregatiti Aser, dati un click aici.
Daca insa nu mai aveti timp nici macar pentru asta, pentru ca sesiunea a venit cu totul peste voi nu va ramane decat sa verificati blogul ASER o data la 2 zile, sa ne urmariti pe twitter si pe facebook, pentru a completa quizul ca sa afli ce fel de student esti in sesiune si ca sa nu mai pierzi vremea treci direct in campania si citeste primul articol 10 "De ce sa inveti?" pregatit de Roxana.

De ce campania de sesiune? Simplu, pentru ca ASER e mereu alaturi de studenti.

Hai spor la invatat si note mari :)

Semnalele s-au oprit

2010-01-11T08:56:00.003+02:00

Intru in magazin, ochii mei deja o iau razna, privesc fugitiv in fiecare parte si vor sa cuprinda totul. Creierul inceteaza sa mai transimita semnale. Incerc sa ma controlez,merg incet pe partea dreapta si incep sa privesc fiecare umeras.Raman dezamagita.
Sunt un copil subtire, chiar micuta de statura, totul pare imens, parca totul e lucrat impotriva mea. E o conspiartie!
Trag aer in piept, ma misc putin mai repede, zambetul imi dispare, refuz sa mai urmaresc fiecare umeras, mai intorc cate o privire spre ceea ce am mai vazut, ajung si in capatul mgazinului, imi fac curaj si trag un umeraj. Zambesc.
In doar cateva secunde mi-am dat paltonul jos, am descheiat jacheta si am pus-o pe mine. Zambesc tot mai larg.
Fug in fata oglinzii si stiu ca e facut dupa forma si marimea corpului meu. Intru intr-o anumita euforie. Incep sa urmaresc iar fiecare umeras. Cauta marimea mea, scot iar un umeras afara, pe Radu il transfor repede intr-un cuier si ajung iar in fata oglinzii. Deja traiesc iar drama hainelor, toate se potrivesc perfect si nu reusesc sa aflu care mi-o doresc mai mul. Refuz sa stiu ca trebuie sa renunt la ceva. Cu greu imi stapanesc apucaturile de copil, trista pun jacheta inapoi pe umeras, dar fericita ca raman cu sacoul gri si stiu ca am ales exact ce imi trebuie.
Drumul pana la casa e plin de haine, iar eu sunt un om cu slabiciuni. Imi arung ochii pe umerasele de sus si fata imi radiaza de fericire. Sunt in fata sacourilor perfecte. Cu inima plina de emotie caut marimea mea si o data pus pe mine stiam ca trebuie sa il am.

Stop.

Ies din magazin, creierul transimite din nou semnale. Imi revin partial, pentru ca acum realizez ca am fost intr-o stare de hipnoza, dar zambetul si mimica fetei continua sa traiasca in acea lume euforica a hainelor.

Nu a fost un vis, a fost realitatea care o traiesc atunci cand intru in magazine (in special Tina R ).

P.S: faptele sunt usor intensificate, pentru o mai buna transpunere a trairilor mele.

Stress

2010-01-06T14:28:00.003+02:00

Sunt un copil stresat.

Ajung in Bucuresti la facultate, nici nu apuc bine sa ma pup cu toata lumea si sa urez la multi ani ca vestile vin una dupa alta.
Dupa ce fac proiectu' si termin de citit cartea aia groasa si urata, trebuie sa pun si intrebari destepte pentru a putea intra in examen, dupa poate aflu cand am si eu examenu ala la Relatii Publice, de care nimeni nu a auzit.
Dragi secretare, in ASE studentii au posibilitatea sa faca si PR ca optional, poate asa afla si secretarele si afiseze la avizier cand se da examenul. Trebuie sa dau si nu stiu ce lucrare la management, care era anuntata de la inceputul anului, dar mie la ea mi-a stat gandu' mereu, daia ma aflu acuma in situatia asta de stres si pe langa toate astea mai trebuie sa invat la finante, sa stiu si eu cand imi fac firma in strainatate cui trebuie sa platesc impozit si cat platesc in tara de unde sunt si cat platesc in strainatate.
Si pe langa toate astea, mai trebuie sa rezerv timp pentru intalnirile cu ASER, pentru filme, pentru pupaceala si mai ales pentru somn.

In mare, da sunt stresata ba ca trebuie sa invat, ba ca vin examenele, ba ca nu imi ajunge timpul sa fac tot ce vreau si mai ales stresul e o ocazie perfecta de a ma plange.

Daca pana acum cu tot stresu de care ma loveam puteam sa gasesc o mica parte de fericire in fast food si ciocolata, acuma nenea de la sanatate vrea sa puna taxa de viciu pe fast food. Pai stai putin , eu care m-am putut sustrage viciului de a fuma, de baut nu beau, vi tu acuma si imi iei fericirea unui hamburger sau a unei ciocolate? Ce o sa fac o sa umblu cu banii in portofel, fac economii si traiesc cu tot stresul doar pentru ca voi vreti sa scoateti cat mai multi bani din taxe? Din taxa pe ciocolata care poate o fac cadou unei prietene si fast food-ul la care imi place sa merg pentru ca sunt un copil care traieste departe de mama care gateste si care are grija sa i dea cel putin o masa calda.
Refuz sa cred ca se va intampla asa ceva, dar cum traim in Romania, nimic nu ar trebui sa ne mai surprinda. Pana sa introduca astia taxa, sper sa ma bucur de o sesiune cu ciocolata si cu cat mai putin stres.

Sa aveti un an asa cum va doriti.

proud of me

2009-12-25T17:10:00.007+02:00

Craciun fericit si Mosul sa va aduca multe cadouri :)

Trebuia sa anunt faptul ca a aparut noul numar al Newsletter-ului Aser si ca sunt foarte mandra de mine pentru ca eu am scris rubrica de Business. Numarul este realizat de juniorii Aser, impreuna cu It-iul si Adina, cea care se ocupa de newsletter.

Pentru a citit Newsletterul Aser, clic aici.

Sper sa devina un obicei si sa am ocazia sa scriu tot mai mult si tot mai bine.

Ho ho ho

2009-12-22T08:10:00.001+02:00

Niciodata nu mi-a placut Craciunul. Nu intelegeam de ce lumea iubeste sarbatoarea asta si de ce mereu vorbesc de spiritul lui. Ce se intampla asa deosebit in acea zi? Primesti un cadou, mananci mai mult ca de obicei si vizitezi sau primesti vizite de la rude. Si tot negand spiritul Craciunului, anul trecut am simt si eu cu adevarat de ce iubeste lumea Craciunu. E ceva ce spui ca simti, dar nu poti atinge.

Anu trecut a fost altcumva, a fost asa frumos momentul in care ne-am facut cadouri, cand am primit fiecare ce ne doream, cand am mers si am colindat, cand ne-am adunat si am stat la povesti, cand ne-am bucurat cu adevarat de vacanta.

Mere in perioada asta ma gandeac ce imi doresc, ce vreau sa primesc si ma chinui sa cumpar cele mai frumoase cadouri.

Ce sa cer Mosului sa imi aduca?
Nu stiu daca imi doresc ceva special de la Mos Craciun si nici nu vreau sa transform post-ul intr-o lista din care lumea sa se poata inspira si sa stie ce sa imi ia. Mie imi place sa primesc orice, atat timp cat e surpriza si mi se potriveste acel cadou. Imi plac surprizele, imi place sa fiu surprinsa, sa fac ochii mari la deschiderea cadoului si sa fiu cu zambetul larg pe buze.
Anu asta nu o sa am parte de un Craciun in cuplu, asa ca imi vreau sa simt si mai mult ca anu trecut spiritul Craciunului, sa ne facem cadouri, sa iesim la colindat la prieteni, sa bem ceai si vin fiert, sa povestim, sa radem si mai ales sa fiu cu persoanele care conteaza cu adevarat pentru mine.

Voi ce va doriti de Craciun?

Drumuri de zapada

2009-12-21T00:05:00.000+02:00

Urasc iarna in Bucuresti.
Cum dau 2-5 fulgi de nea, toata capitala e paralizata si nu inteleg de ce mereu au acelasi raspuns, iarna iar ne-a luat prin surprindere. Daca venea un cutremur inteleg ca te ia prin surprindere, dar in luna decembrie, dupa ce la meteo s-au anuntat primii fulgi de zapada, tu mai ai curajul sa rostesti tot felu de baliverne, ca a venit ninsoarea pe neasteptate? Si uite din cauza asta imi place mie sa traiesc in Romania, ca sa am o viata complicata si plina de peripetii.

Vineri cand am deschis ochii, Radu incerca sa ma instiinteze ca afara e zapada, multa zapada. Ar fi culmea sa ma sperii de putina zapada! Cu greu ajung in fata geamului si vad multitudinea de alb. Afara ningea, batea vantu si desi era ora 9, soseaua nu era dezapezita. Lumea panicata ca nu poate ajunge acasa, trenuri care nu au mai plecat din gara, trenuri cu zeci de minute intarziere, drumuri inchise si multa agitatie, asta era prezentat pe paginile de stiri.

Deja ma panicasem si eu ca nu voi mai ajunge acasa, dar am uitat ca Brasovul, in zilele lui pline de zapada e mult mai bine curatat si lumea din trafic si din autobuze mult mai calma si mai politicoasa decat oamenii din Bucuresti. Cu greu imi car bagaju pana la Gabi la Universitate, nici taxiu nu intra pe sraduta caminului meu. Unii oameni mustaceau si zambeau cand ma vedeau cum trag trollerul prin zapada, altii se ofereau sa ma ajute si dupa o ora de infruntat zapada ajung la Microsoft.
Astept baietii sa isi termine treaba, si la ora 19 ne suim in masina si plecam la Brasov.

Magheru ziceai ca e o straduta laturalnica, plina de zapada, nu ca ar face parte din buleverdele principale ale Bucurestiului si ar trebui sa fie lipsit de zapada, nu noi suntem in Bucuresti si trebuie sa experimentam. Politia era in trafic, isi facea datoria, dirija circulatia, masinile mergeau mult mai incet, dar cu toate astea, iesirea din Bucuresti nu ne-a luat decat 45 de minute. Probabil multi s-au speriat de vreme si au crezut toate balivernele care se spuneau la stiri si au refuzat sa se bucure de un weekend de ski in Brasov sau la Sinaia.
Uneori, cand ajungi la pasajul de la Baneasa te intrebi daca a fost facut cu un scop, pentru ca mereu e aglomeratie, dar o data ce intri in el gasesti flori de gheata si lumina orbitoare ca in zilele insorite de vara.

Dupa meritata oprire la MC, dupa cateva rasete imi gasesc o pozitie de somn si drumul a parut extrem de scurt pana la Brasov. In doar 3 ore am ajuns acasa si mi-am continuat somnul.

Sa mergi la un drum lung cu 3 baieti in masina nu e chiar usor. E amuzant si in acelasi timp interesant. Tot intr-o zi de vineri, in acelasi drum spre Brasov, cu cei 3 baieti, mi-am luat numele de Uţa. In spatele lui e o intreaga teorie, Sebi in gandirea lui de om care lucreaza la Microsoft, care prescurteaza orice si ajunge la analogii, a ajuns la concluzia ca imi poate spune Uţa de la: Lore-> Loredana-> Dana-> Dănuţa -> Uţa. Si niciodata nu m-am gandit la asta, dar e un punct de vedere.

Cam atat din drumul meu plin de zapda.
Sa va bucurati de vacanta si sa aveti o saptamana usoara.
:)

Party-uri

2009-12-15T12:12:00.006+02:00

Iara am devenit o persoana extrem de ocupata si asta se datoreaza numai Craciunului si mai ales vacantei care va veni, inca 4 zile. Vreau sa imi termin proiectele la facultate, mai trebuie sa mai si citesc pentru lucrari, vreau sa cumpar cadouri, sa ies la film si la ceaiuri pentru a reusi sa ma vad cu toata lumea inainte de a intra in nou an si mai ales mesteresc cate ceva in fiecare zi pentru ASER si in unele seri merg la petreceri totul cu ASER-ul.

Saptamana trecuta mi-am intrat si eu in atributii, mi-am depus formularul pentru departamentul in care vreau sa fac parte si acuma trebuie sa stiti ca citit blogul unui om care face parte din departamentul de marketing al ASERului, un membru junior. Tot saptamana trecuta am stat pentru prima data la stand si am promovat AserUmanitar si oricat fugeam eu de ideea de a imparti flyere si de a pierde vremea la stand e chiar amuzant si pa langa faptul ca vorbesti cu toata lumea si te distrezi, ai o anumita satisfactie cand vezi ca lumea iti cere mai multe informatii, vor sa stie ce promovezi si mai ales sunt interesati de proiectul tau.

Duminica am fost la petrecere umanitara organizata de Aser, o petrecere ce aduna toata asociatiile studentesti si strangea jucarii, bani si lucruri in scop umanitar. La fel ca la fiecare petrecre, ne-am distrat foarte bine si cele mai interesante au fost programele(un dans, o sceneta, un colind) care trebuia sa le faca fiecare asociatie.

Saptamana am inceput-o cu o lucrare la drept, dar nu asta are importanta, in sesiune o sa povestesc despre cum invat si cum trudesc in fiecare zi, si tot ieri am fost la Business Game, organizat de DaFi. Business Game s-a tinut la Sala de lectura, de la Dacia, eram vreo 15 oameni, care am fost pusi sa ne jucam. In mare, am invatat practic cum lucreaza o linie de productie, cum se realizeaza locurile inguse, ce inseamna sa fi vanzator si sa lucrezi pentru binele fabricii, sa ajuti atunci cand productia nu a fost livrata la timp, de ce conteaza calitatea produselor si eu am invatat ca viata de manager e chiar urata cand muncitorii, controlorii de calitate nu te asculta si te urasc pentru ca ei vor sa faca cumva si tu le propui ceva mai eficient.
A fost antrenant, interesant si amuzant.

Astazi lucrez la proiecte, maine bantui prin facultate pana mai tarziu, apoi ma intalnesc cu echipa cu care am fost in perioada de proba, repede voi fugii si la intalnirea cu departamentul de Mk si seara sper sa ajung la filmul la care am promis, iar joi primim cadouri, Santa Secret la petrecerea ASER.

Cam atat din tumultoasa mea viata.
Nu uitati de concertul umanitar din data de 15 la Club Fabrica.
Sa fiti cuminti si sa cumparati cadouri multe si frumoase.

P.S: v-am pus poze de la petrecerea de duminica si de la Business Game.

Fish

2009-12-11T09:54:00.001+02:00

Cati dintre voi ati fi motivati sa lucrati int-un magazin cu peste? Probabil nici unu, sau foarte putini. Fiecare dintre noi are aspiratii, vise, vrea sa fie propriul sau sef, vrea sa calatoreasca in toata lumea si biroul lui sa fie direct proportional cu functia pe care o detine.

Cine este Fish? Pike Place Fish CO este un magazin de peste din Seattle.
Cine sunt ei? Sunt compania de peste proaspat despre care vorbeste toata lumea. Si nu au fost nevoiti sa investeasca in campanii de comunicare de milioane de dolari, nu s-au raspandit prin toata lumea, ci doar au facut ceva diferit: s-au distrat.
Ce fac ei in fiecare zi? Se distreaza la locul de munca, glumesc cu clientii, i implica si pe ei in momentele lor de distractie si au o atitudine total opusa de ceea ce as astepta de la niste vanzatori de peste.
Cum a pornit totul? in 1965, de la John Yokoyama, un angajat care a decis sa cumpere magazinul de la seful sau plictisit, mai tarziu observand ca din salariu abia isi poate plati ratele la noul lui Buick Riviera, astfel la prima sedinta cu echipa, cautand solutii de crestere in vanzari, un angajat tanar vine cu ideea de a fi "World Famous". La inceput li s-a parut un sablon, ceva stupid, dar cu cat au dezbatut ideea, au devenit entuziasmati si nu au abandonat-o nici astazi.

Fish etse o filosofie simpla formata din 4 principii simple:

Be there - este un mesaj de respect, care vrea sa imbunatateasca comunicarea
Play - ceea ce reprezinta sa fi creativ, entuziast si plin de viata
Make their day - inseamna sa pui acele persoane in locul tau; nu trebuie sa schimbi ceva in ele, doar sa te pui in locul lor
Choose your attitude - responsabilizeaza-te, pentru ca raspunzi de ceea ce iti revine, atunci cand lucrezi si realizezi ceva mereu trebuie sa te intrebi daca "Atitudinea mea ajuta ehipa sau pe clientii mei? Ma ajuta sa fiu persoana care as vrea sa fiu?"

Pentru a realiza ceea ce Fish si-a propus, filosofia trebuie abordata de fiecare membru al echipei si numai impreuna puteti urca si realiza tot ceea ce va propuneti.

Important e sa vrei sa ai atitudine si sa sti cum sa ti-o alegi.

Aceasta poveste ( Fish Philosophy ) am aflat-o la primul training din perioada de proba orgaizat de cei de la ASER. Pentru video click aici
Multumim Iulian pentru povestea lui Fish.

Umanitar

2009-12-08T09:22:00.001+02:00

Atunci cand vin sarbatorile si mai ales Craciunul, fiecare dintre noi devine mai bun si mai sensibil. Ne gandim la tot ceea ce avem noi, vedem lipsa celor din jurul nostru si cate o data asa mici cum suntem auzim si strigatele de ajutor a celor care intra-adevar au nevoie de o fapta umanitara.

Viata noastra e bombardata de acele imagini triste si de strigate de ajutor. E greu sa raspundem la toate, dar nu e deloc greu sa aruncam o privire si asupra lor si sa schimbam macar o ora din viata lor.

Dupa alti 7 ani de sustinere, anul acesta ASER e alaturi de copii cu cancer si leucemie din Spitalul Budimex, a caror stare este extrem de greu de descris. Pe 15 decembrie va fi concert Vita de Vie si Pistol cu Capse in Club Fabrica, banii stransi in urma biletului de 22 ron fiind investiti in medicamente pentru acesti copii si intr-o seara fireasca de Craciun. Se accepta orice fel de donatie, boala copiilor este una care macina si care nu te lasa sa traiesti asa cum fiecare dintre noi isi doreste.

Merita sa ne lasam atinsi de astfel de invitatii, sa le aruncam si lor o privire si mai ales sa invatam si sa vrem sa fim umanitari. Astfel de detalii ne diferenteaza si ne invata sa fim mai buni

Va invit atat la concert cat si la initiativa de a dona orice.

Pentru mai multe detalii clic aici si ne vedem acolo.

CSR

2009-12-04T09:25:00.005+02:00

Ce este CSR ?

CSR (Corporate Social Responsibility ) reprezinta o conceptie referitoare la contributia pe care trebuie sa o aiba companiile la dezvoltarea societatii moderne.
De-a lungul timpului, aceasta contributie a fost teoretizata diferit de mai multe curente de gandire. Initiativele “responsabile” ale companiilor au fost denumite printr-o varietate de termeni: corporate citizenship, corporate philantropy, corporate societal marketing, community affairs. Pe masura ce statele si institutiile internationale si-au dat seama ca adoptarea principiilor de CSR de catre companii serveste obiectivelor de dezvoltare durabila, a aparut si nevoia unor standarde internationale pentru a defini ce inseamna un “comportament corporativ dezirabil”.

La ora actuala, pentru a demonstra ca este “responsabila social”, o companie trebuie sa inteleaga care sunt principiile de CSR promovate la nivel international si sa raporteze periodic in privinta integrarii acestor principii in activitatile sale.

Orice companie care se respecta trebuie sa bifeze campaniile de CSR in CV. Astfel de campanii sunt la moda, dar implicarea intr-o astfel de campanie nu aduce niciun beneficiu daca campania nu este facuta corect si mai ales este facuta doar pentru faptul ca este la moda si da bine companiei sa realizeze astfel de activitati.

De ce CSR?

Unul din cele mai importante motive de investitie intr-o astfel de campanie este cresterea notorietatii brandului, cu alte cuvinte, imbunatatirea imaginii firmei pe piata.
Dar pe langa acest aspect, CSR aduce si alte beneficii ca: noi oportunitati de afaceri, fidelizarea clientilor si satisfacerea lor, atragerea de noi fonduri, angajati motivati, crearea unui brand de valoare.

Dezavantajele implicarii in campanii de CSR sunt legate de necesitatea alocarii unui buget special si a unei perioade de timp pentru organizarea si pregatirea acesteia, credibilitate redusa, o parte a publicului va reactiona agresiv, atrageri de nemultumiri din partea unor experiti sau ONG-uri. Insa, daca timpul si banii sunt bine investiti, se pot transaforma intr-un avantaj.

Pentru ce vreau sa fiu responsabil ?

Orice companie isi creaza un brand si isi definitiveaza actiunile sub valorile in care crede si vrea sa le promoveze. Este important de evaluat si publicul tinta caruia i se adreseaza compania si mijloacele de informare pe care acesta le utilizeaza. IMM-urile pot sa integreze in politica lor campaniile de CSR care sunt cat mai apropiate de obiectul lor de activitate, fiind preferate domeniile conexe, cele cu care au o sinergie.

Care sunt costurile ?

Implementarea unei astfel de campanii presupune diferite costuri, ce pot fi de natura umana, de investigatii, de implementare, pentru comunitate sau pentru retehnologizare.
Pentru a putea evalua corect costurile trebuie sa reflectam la costul de oportunitate: „Care sunt costurile pe care o companie le poate avea in cazul in care nu este responsabila social?

Ce reprezinta o campanie CSR de succes?

O campanie CSR de succes se raporteaza si comunica cu toti partenerii afectati de activitatile sale: actionari, clienti, furnizori, angajati, comunitatea locala (stakeholders). Acesta campanie are in vedere atat impactul direct, cat si cel indirect al operatiunilor sale asupra mediului si asupra comunitatii. In functie de specificul sectorului de activitate respectiv, gaseste modalitati noi de a minimiza impactul negativ si aduce o abordare pozitiva, inclusiv cea de leadership pentru a-i convinge si pe altii.

Atunci cand se realizaeaza o responsabilitate sociala, trebuie avut in vedere ca o singura campanie nu reprezinta CSR.

Informatii de pe :
HR- Romania
Startups.ro
Responsabilitate sociala

Weekend placut si Mos Nicolae sa va aduca cat mai multe dulciuri.

P.S: Luni revin cu povesti de la team building-ul cu ASER de la Bran.

"Citit versus Click "

2009-12-02T10:51:00.006+02:00

„Citit versus click!”, programul de educaţie financiară susţinut de BCR şi Financiarul, oferă fiecărui tânăr şansa de a face cea mai bună alegere pentru viitorul său.

Veţi afla dacă sunteţi pregătiţi pentru profesia pe care v-aţi ales-o şi dacă viitorul vă aduce performanţă sau din contră, blazare. În plus, veţi avea acces la informaţii financiare concrete şi pertinente oferite de „Financiarul”, cotidianul economic cu cea mai spectaculoasă creştere. Cei mai norocoşi vor putea câştiga unul din cele trei programe de internship plătite într-o echipă editorială extraordinară, tânără şi performantă, aşa cum este cea a „Financiarului”.
Daca vrei sa:

- sa beneficiezi de experienta profesionala a unor formatori de opinie pentru dezvoltarea aptitudinilor tale

- sa te alaturi echipei editoriale “Financiarul” timp de o luna si sa fii platit pentru asta
- sa-ti aprofundezi cunostintele primind un abonament anual gratis la “Financiarul

Pentru detalii aici .

P.s: Deoarece acuma am intrat in randul ASERistilor, trebuie sa imi intru si in atributii si sa promovez si sa fac cunoscute activitatile lor, asta e unul din multele mesaje de promovare care vor urma.

Conferinta e chiar interesanta din punctul meu de verede. Hai va las sa cititi :)

Sensibilitate si emotie

2009-12-02T09:33:00.001+02:00

Probabil stiti, sunt o sensibila si ma emotionez in toate situatiile si lacrimile imi ies in mai de fiecare data.

Am o intreaga lista cu momente in care ma sensibilizez si devin o persoana mai buna:

Ma emotionez cand cineva vorbeste intr-un mod frumos de mine si mai ales atunci cand simt ca munca imi e apreciata si rasplatita
Ma emotionez cand ma uit la filme siropoase de dragoste, sau cand vad ca lumea sufera chiar daca stiu ca totul e fictiv si numai in lumea filmului se intampla asta
Mi se pune un nod in gat cand vad animale si oameni care sufera
Lacrimile sunt prezente in momentele in care citesc carti care misca ceva in fiecare om si mai ales atunci cand vad ca sunt oameni care reusesc sa treaca peste momente mai putin usoare

Analizand lucrurile in mare, da recunosc, sunt o persoana sensibila.

Tot brand

2009-12-01T13:09:00.002+02:00

Pentru ca ieri am scris de brand si de faptul ca e extrem de prost promovata Romania, astazi am gasit la un prieten un articol scris extrem de interesant despre promovarea tarii noastre intr-o emisiune de succes ca Top Gear.
Ar trebui sa invatam ceva din acest tip de promovare.

Clic pentru articol: THE LAND OF CONTRADICTIONS

Brand-ul de tara

2009-11-30T10:47:00.002+02:00

Ce este brandul de tara si ce reprezinta acest "made in"?

Discutiile despre brandul de tara sunt la ordinea zilei, dar asta nu inseamna ca trebuie sa catalogam subiectul drept unul cazut in derizoriu. Atitudinile oamenilor se bazeaza, de cele mai multe ori, pe mituri, zvonuri si anecdote. Asa ca poate ar trebui sa ne gandim ce fel de zvonuri ar trebui sa dirijam in exterior, pentru a contura o imagine coerenta Romaniei.
Brandingul de tara este un set de programe care face ca un stat sa se diferentieze de altul. Acest proces are menirea de a oferi o identitate tarii respective, formand o imagine reala, pozitiva si atragatoare. In fond, este cartea de vizita a unei tari.

In primul rand, Romania trebuie sa recunoasca intern cine este, cu bune si cu rele. Dar mai ales cu rele, pentru ca s-a mintit pe sine si pe altii cu reclame internationale minunate cand realitatea de acasa era cutremuratoare.

Inseamna ca nu ar trebui sa ne preocupe vanzari pe termen scurt, desi turismul are nevoie de ele ca de aer pentru a reanima o economie anesteziata cu o supradoza. Inseamna ca trebuie sa plecam de la produs si sa ii privim cu luciditate plusurile si minusurile si sa ne asumam rezultatul acestei analize oricare ar fi el. Inseamna sa facem pace cu noi si sa ne asumam ca nu suntem si nici nu vom fi de talia Frantei sau Germaniei dar ca am putea invata ceva din lectia Portugaliei si Spaniei care mai intai au facut autostrazi si hoteluri si dupa aceea oferte comerciale.nseamna sa intelegem ca un brand este o promisiune pe care o putem livra. Si vai cat de greu este treaba cu livratul in tara asta de la guvern pana la agentiile de publicitate. Inseamna sa avem rabdare caci un brand este o experienta care se construieste in timp nu in doua luni. Inseamna sa vedem dincolo de clisee sau de filosofii ieftine despre romanii care au inceput si faurit lumea. Inseamna sa facem un plan pe termen lung si sa ne tinem de el.

Certificatul calitatii oferit de „made in” joaca un rol important pentru produse din industria alimentara, din cea a bauturilor, a cosmeticelor, a automobilelor si nu in ultimul rand pentru produsele din industria IT.

Astfel apare intrebarea, cum sta Romania la capitolul branduri asociate?
Conform unui top, cele mai valoroase marci romanesti sunt: Dacia, BCR, BRD-SGS, Petrom, Sensiblu, Rompetrol, Cris-Tim, Asirom, Altex, Domo, Mobexpert, Romstal, CEC, Poiana, Borsec, Arctic, Aldis, URSUS, La Dorna, Dorna, Flamingo, Jolidon. Avem aceste branduri, dar marea intrebare este cum le comercializam si le dezvoltam pentru a le face sa intre in categoria brandinguli de tara?

E important sa spui o poveste, cand vine vorba de brandingul de tara. De-a lungul timpului, daca facem o trecere in revista a punctelor forte pe care am incercat sa le promovam, prin campanii mai mult sau mai putin stangace, vom constata ca tocmai lipsa de consecventa este cel mai mare obstacol in calea atingerii obiectivului propus.

Sloganuri 100% romanesti, care nu spun mai nimic: de la „Eterna si fascinanta Romanie” de prin anii ’90 si pana la, cumva la fel de abstractul “Romania – land of choice” din 2009, care invaluie totul intr-un miraj greu de suprapus realitatii, au mai fost cateva tentative de branduire a frumusetilor patriei. In 2000 s-a incercat promovarea produselor romanesti in Romania, prin programul “Fabricat in Romania”. In 2004 s-a vorbit despre “Romania – simply surprising”.
Problema este in ce masura a fost comunicata esenta Romaniei pentru potentialii vizitatori prin acest slogan. Controverse nu au intarziat sa apara nici in ceea ce priveste mai recentul „Fabulospirit”, proiect initiat de Ministerul Afacerilor Externe.

Este greu sa vorbesti despre brandul de tara si sa nu te folosesti de clisee si mai ales sa cazi in acea latura a nationalismului. Un punct de pornire ar fi sa ne inlaturam acea inferioritate de care ne-am lasat invaluiti atatia ani, sa ridicam capul si sa schimbam mentalitatile. Inainte de toate ar trebui sa ne schimbam in interior pentru a putea schimba ceva la exterior si sa abandonam ideea ca suntem o cauza pierduta.
Sa invatam sa lasam crearea imaginii Romaniei nu pe baza unui joc de ping-pong, haotic ci sa umblam la detaliile care vor face intotdeauna diferenta.

Sa lasam brandingul de tara sa cucereasca lumea.

ultimele filme

2009-11-27T10:45:00.003+02:00

In sfarsit apuc sa va povestesc ce filme am mai vazut. Saptamana trecuta, miercuri seara desi eram extrem de obosita si de ocupata, tot am mers la film.

Am vazut mult asteptatul film 2012. Mie mi-a placut foarte mult fimul, desi ma asteptam sa ma miste mai mult, sa fie putin altcumva, sa aibe un alt impact asupra publicului. Efectele speciale sunt extrem de bune, dar actiunea filmului lasa de dorit. Mie mi s-a parut ca dureaza si putin cam mult, aproape 3 ore, dar in fond nu avea cum sa fie un film cu scurt, pentru ca sfrasitul lumnii nu se poate produce nici prea repede.

Despre ce e vorba in film?

Ne aflam in anul 2012. Jackson Curtis este un tata divortat, a carui fosta sotie s-a mutat impreuna cu cei 2 copii ai lor la noul ei iubit. Angajat ca sofer de limuzina, dar aspirand la o cariera de scriitor, acesta isi ia copiii intr-un week-end pentru o mini-excursie la parcul National Yellowstone. Aici cei 3 descopera ca mai multe sectiuni ale parcului sunt inchise de catre armata si oameni de stiinta ai guvernului.

Dupa ce il intalneste pe Charlie, un angajat la radio, care crede ca toate aceste semne indica o catastrofa majora ce va duce la sfarsitul lumii, Jackson devine suspicios. Pamantul incepe sa aiba fisuri ingrijoratoare in zona Los Angeles-ului, iar catastrofele naturale progreseaza mai repede decat ar fi anticipat cineva. Jackson se intoarce in L.A. pentru a o salva pe fosta sotie si pe iubitul acestuia, inainte ca Los Angeles-ul sa se scufunde in Oceanul Pacific.

In timp ce oamenii mor peste tot in lume din cauza cutremurelor ce pareau sa nu se mai opreasca, Jackson se intoarce iar la parcul Yellowstone, unde il cauta si il gaseste pe Charlie, tipul care i-a spus ca sfarsitul e aproape pentru a afla mai multe raspunsuri.

Profetia care spunea ca sfarsitul lumii va fi pe 21 decembrie 2012, data ce marcheaza sfarsitul calendarului mayas se dovedeste pana la urma a fi adevarata, iar Jackson incearca tot posibilul sa-si salveze familia si sa asigure ca umanitatea nu va fi complet stearsa de pe fata pamantului.

Chinezii sunt cei care au construit 3 nave care va salva doar oamenii importanti si pe cei care au avut bani si au stiut cui sa-i dea pentru a putea intra si supravietii dezastrului.

Un alt film care l-am vazut in weekend, dar nu la cinema este INGLOURIOUS BASTERDS ( Ticalosi fara glorie). Face parte din categoria filmelor sangeroase, la care trebuie sa iti astupi ochii la unele imagini . Mi-a placut filmul pentru veridicitatea de care a vrut sa dea dovada, actorii vorbinf atat engleza, franceza cat si germana, dar si italiana. Nu mi-a placut cum a jucat Brad Pitt, mi se parea ca isi forteaza personajul pentru a face unele gesturi si e socant faptul ca Hitler moare ucis de Shosanna.

Dar este un film bun ce merita sa fie vazut.

Ce se intampla in film?

In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, in Franta ocupata de catre nazisti, adolescenta evreica Shosanna este martora exterminarii familiei sale de catre colonelul german Hans Landa. Reusind sa scape cu viata si sa fuga la Paris, Shosanna devine proprietara unui cinematograf. Fata este pusa intr-o situatie nedorita atunci cand un infatuat ofiter german isi convinge superiorii ierarhici sa reprezinte un film de propaganda nazista tocmai la cinematograful parizian la care muncea ea, moment in care Shosanna intrevede si posibilitatea de a-si pune in aplicare planurile proprii de razbunare.
In acelasi timp, locotenentul Aldo Raine organizeaza un grup de soldati de origine iudaico-americana cunoscuti sub numele de "The Basterds", care urmau sa fie trimisi in fata plutonului de executie pentru faptele lor reprobabile, incredintandu-le misiunea aparent sinucigasa de a patrunde pe teritoriul Frantei si de a incerca sa-i ucida pe conducatorii celui de-al treilea Reich, ajutati fiind de catre actrita germana si agenta sub acoperire Bridget von Hammersmark.

Si ca o completare si imagine pe care nu putea sa o vad, de fiecare data cand Ticalosii lasau pe cineva din armata nemteasca sa scape, il intreba daca va mai purta vreo data uniforma si cu gandul ca nu se va mai intampla asta le lasa un semn, pentru a-si aduce aminte mereu de locul din care au facut parte, le inscriptiona pe frunte sigla nazista.

Sunt filme bune ce merita vazute.

Weekend placut.

Fiecare vecin in felul lui

2009-11-26T10:24:00.001+02:00

In lunga mea viata am schimbat mai multe locuinte si astfel am avut parte de mult mai multi vecini, vecini de apartament, vecini de casa. Vecinii sunt acele persoane nu intotdeauna placute, dar cu care te saluti, mai schimbi o vorba doua si despre care povestesti in anumite situatii, una din sitatii e chiar asta. Intrii pe blog si povestesti cititorilor tai despre ce a mai facut vecinu ala ciudat, cine te supara in fiecare diminata, cine ti-a stricat chefu ala mare si cine are grija de animalele tale atunci cand tu esti plecat.
Ok, eu o sa o iau pe rand si o sa va povestesc de toti vecinii mei.

Primii mei vecini au fost cei pe care i intalneam pe scara blocului, in tineretea mea cand locuiam la bloc. I putem numii vecinii de apartament. Eu stateam la etajul 2 sin 4. Blocul meu era plin de copii apropiati varstei mele, dar eu i-am cunoscut destul de tarziu, nu eram genu de copil care isi petrecea ziua in fata blocului. Lumea de la parter imi era necunoscuta, cel putin initial, pana am ajuns sa socializez in cele din urma cu copii vecinilor de la parter. Aici la parter locuia o femeie de care imi era frica mereu, mereu tipa la mine, mereu se lua de cei care faceau galagie. In parte opusa vecinei rele era un vecin care mereu tipa la copilul lui, de obicei eram si noi partasi la cearta. Copilul ala nu facea nimic bine si era mereu certat, probabil si-o si merita, eu una aveam o problema cu unghiile ei prea mari. Un copil nu are motive sa aibe unghiile mari, punct.
La etajul 1 aveam o prietena buna, Alina. Mereu ne intalneam una la alta, mereu statea la povesti pana seara tarziu, cu ea ma jucam cu papusile si cu mingea. Cu ea mergeam la magazinu dintre blocuri. Era o vecina ce s-a transformat in prietena. Sub apartamentului meu, era o familie de care imi era frica. Nu cred ca i vazusem de prea multe ori, da mereu se certau. Niciodata nu aveam treaba cu ei. Si tot la etajul 1 era o vecina care nu o suportam. Mereu isi cumpara lucruri ca ala mele, si incerca sa fie ca mine, deci din start am scos-o din lista vecinilor cu care pot socializa.
La etajul meu cunosteam cei mai multi oameni. Langa mine statea o femeie care pur si simplu nu stia sa gateasca, dar cand se facea ora 3, coridorul era improspatat cu mancarea ei arsa, isi astepta sotul asa cum merita, cu mancare arsa si necomestibila. Da ne intelegeam bine eu ei. In fata apartamentului lor era o garsoniera, care era mai mult goala, o mai inchiria lumea din cand in cand, da pentru mine era locul bantuit de fantome si mereu trebuia sa alerg cand treceam pe acolo. In dreapta apartamentului bantuit statea Roxi. Roxi era mai mica ca mine cu vreo 3 ani, da ne intelegeam foarte bine. Mergeam la dans imperuna, de fapt eu am introdus-o in tainele dansului, imi facea tema la germana, mama ei era croitoreasa si ne dadea sa ne facem haine la papusa, cand plecau ai mei ma lasau sa stau la ea. In principiu Roxi si familia ei au fost cei mai apropiati vecini ai nostri. Cand ramaneam fara zahar mergeam la Roxi, cand nu mai aveam oua tot la Roxi mergeam. Mamele noastre cand se intalneau pe coridor ramaneau cate o ora de vorba, erau niste vecini draguti.
La etajul 3 nu stiam decat pe vecina de deasupra apartamentului meu. Si daca vroiam sa nu i cunoastem nu am fi reusit, pentru ca ei aveau mereu o problema, uitau apa deschisa la baie si asta se intampla in mod regulat.
Iar de la etajul 4 nu stiam pe nimeni, era etaju la care nu ajungeam niciodata si nu salutam pe nimeni.
Cand am plecat de la apartament mi-a parut rau, dar nu dupa vecini.

Ajunsa in noul cartier, la casa am cunoscut alti vecini, vecinii de pe strada. Nu am avut prea multa lume de cunsocut pentru ca starda e inca in constuctie, lumea inca mai construieste si inca se mai muta. Dar cel mai vechi locuitor al strazii este Sile. Sile stie tot ce se intampla pe strada si nu numai. Sile este un cuceritor si un vecin dispus sa te ajute oricand. Daca se intampla ceva, Sile este cel care stie primu cauza problemei. M-am inteles foarte bine cu Sile de la inceput, desi avem noi idei care se bat cap in cap, dar sunt sigura ca nu mai exista cineva ca Sile, indoctrinat ca el.
In fata casei mele, si langa Sile sta Dani. Pe Dani il stiam din generala, a fost colegul din fata mea si cel care ma ajuta la lucrarile de la engleza, era o adevarata sursa de inspiratie. Am uitat sa precizez ca toti 3 aveam aceeasi rasa de caine si ni s-a spus de catre omu care venea cu cititul apei ca suntem strada cu cei mai multi caini. Si am uitat sa va zic, Sile iubeste cainii si masina pe care o conduce, cerd ca e cea mai curata masina de pe planete, o spala zilnic, este un fel de altar al sau. Dani e copil simpatic, discutiile noastre se rezuma la amintiri de generala, de liceu si intamplari de pe strada in lipsa mea. Dani are o sora. Nu aveam noi prea multe de discutat, dar imi place sa ma intalnesc cu ea, imi aduce o aminte de mine in tineretea mea.
Langa Dani s-a mutat de curand o familie, nu stiu sigur, vreo 2 femei si un barbat. Pe ele nu prea discut, da imi plac cainii lor mici si intre timp le-am aflat si preferintele muzicale, mereu asculta in masina o melodie cu care incepea telenovela "Salome", sigur stiti despre ce vorbesc.
Iar dupa ele, comunicarea si cunoasterea vecinilor se opreste.
Putini vecini, simpatici, fiecare cu ideile si cu tampeniile lui, da de fiecare data cand plec la Bucuresti mi se face dor de ei. I-am spus asta de cateva ori si lu'Sile si lu'Dani, dar nu mi-au raspuns la fel, ci doar au zambit, dar stiu ca si lor le e dor de mine, pe cine mai urmareste Sile cand sunt plecata, cui mai face Dani DVD-uri cand eu nu sunt aici, cu cine se mai certa Sile si mai ales cu cine mai depaneaza Dani amintiri ?

Iar ultimii vecini cu care am avut de a face au fost vecinii bucuresteni. Doar pe tanti de langa apartamentu nostru am cunoscut-o, si nici pe ea prea bine, doar Danu a reusit sa comunice cu ea atunci cand ne-a certata ca am am facut galagie si sotul ei nu a putut dormi. L-am ma cunsocut pe Alin, dar v-am mai povestit de el, copil mic, un fel de zeu in rendul copiilor de pe acolo. Vecinii bucuresteni au ceva specific, urmarasc lume de la geam, si mai ales stau in fata blocului pe bancute si rod seminte pana seara tarziu. Eu nu i stiam pe ei, dar ei cu siguranta stiau cate ceva despre mine, cu siguranta la ce ora plec si vin acasa, cand ies la cumparaturi si altele.

Alti vecini? Cei de la camin, dar inca nu am povesti legate de ei.

Voi ce fel de vecini aveti?

Tortul de pe jos

2009-11-25T10:28:00.001+02:00

De obicei nu sunt un copil neatent, eu sunt omul cu ordinea si disciplina si ganditul in perspectiva, dar din cand in cand se mai intampla si cate o exceptie.

Saptamana trecut, cuprinsa in ultimul task si cu prietenia dintre membrii echipei, pentru ca era ziua lui Cami, i-am anuntat pe toti, ca vom manca tort, faptul ca vom cumpara sucuri si vom sarbatorii macar putin la locul nostru de intalnire.
Desi metroul nu mergea, si traficul era cu fundu in sus si lumea lua cu asalt ratb-ul, eu tot nu am renuntat si am cumparat tortul. A fost un tort plimbat care nu a patit nimic, nici un tramvai, nici cat l-am carat la camin, nici in metrou, nici cand am urcat scarile cu el si nici atunci cand l-am pus pe scaun nu a patit nimic.
Multumita ca am ajuns inaintea lui Cami, ca astfel surpriza va fi mai mare, mi-am tras si eu inima, mi-am gasit un scaun si am asezat in graba paltonul peste cutia cu tort din dorinta de a nu vedea sarbatorita tortul.
Si cand toti eram la masa, si cand spuneam ca avem o surpriza pentru Cami, cand sa scot cadoul, il aud cum pica. Ochii mi se mareau si nu imi venea sa cred ca chestia aia dulce e pe jos. Restul oamenilor se uitau la mine si nu intelegeau de ce nu fac nimic. Torul era pe jos, a cazut perfect cu fundu in sus.

Probabil daca imi propuneam sa se intample asta nu iesea deloc asa, tortul nu avea cum sa cada exact asa, dar in fond totul a fost amuzant si Cami a avut o surpriza mai putin obisnuita, un tort de pe jos.

Cu toate ca nu a iesit totul perfect sunt mandra de mine ca m-am motivat si m-am implicat in a face o surpriza.

si fu si task-ul 3

2009-11-23T15:52:00.005+02:00

acum oficial sunt membru ASER. daca vreti sa vedeti toata lista clic aici

Sa va povestesc despre ultimul task, care mi s-a parut cel mai complex si cel mai greu. Task-ul era implementarea ASER Brasov. Imediat am si sarit in sus de bucurie, uite ce bagat in seama e Brasovul. ASER vrea sa se extinda si tocmai Brasovul l-a ales pentru a face asta. Sincer ma asteptam la inceput ca una din echipe sa castige si sa ni se spuna ca proiectele noastre chiar se vor realiza, dar ne-a povestit Raluca ca este destul de greu sa realizam acest lucru, pentru ca este destul de complicat sa recrutam primii voluntari, si dupa aceea sa fim alaturi de ei fizic pana vor putea pune pe picioare primele proiecte.

In acest ultim task, fiecare membru al echipei trebuia sa aibe o functie, un departament si un proiect pe care sa il coorodneze. Presedintele era cel care nu avea nici o functie si nici un proiect. Am stat si am cantarit ceva vreme, daca vreau sa fiu presedinte, ce face presedintele, pentru ca atunci cand citeam functiile lui mi se parea ca presedintele are o functie destul de plictisitoare, adica el stabileste intalnirile si creeaza viziunea si strategia echipei, dar ce conteaza cand restul echipei au un departament si un proiect in spate.

Si m-am tot gandit, si am rugat pe toata lumea sa imi spuna cu ce se ocupa presedintele, in afara de stabilit intalniri si dupa lungi dezbateri am hotarat sa fiu fictivul presedinte ASER Brasov.

A fost cel mai greu task, cel mai complex si cu cele mai scurte nopti. Pentru ca am cam tras de vreme si pentru ca nu am lucrat tocmai productiv chiar de la inceput s-a cam observat, pentru ca in ultimele 2 zile eram extrem de aglomerati, incordati si putin nervosi. Dar ne-am mobilizat, am creat site-ul ASER Brasov, fiecare departament si-a creat propria lui strategie, fiecare proiect a fost implementat pentru specificul Brasovului, am creat bugetul, Gantt-ul epntru intreg anul, afisele de recrutare si flyerele pentru a ne face cunoscuti in randul studentilor, le-am pus cap la cap si ne-a iesit un proiect extrem de bun.

Eu ca si presedinte am creat impreuna cu departamentele obiectivele care dorim sa le atingem, pozitionarea ASER-ului in relatia cu media, cu facultatea si cu studentii, implementarea, strategia, valorile ce le vom promova si mai ales ce imi propuneam eu pentru ASER ca si echipa.
Acum pot sa va spun ca presedintele nu stabileste numai intalnirile, ca desi nu are un departament si un proiect de implementat nu are deloc o functie plictisitoare.

Ca la fiecare prezentare am avut emotii, am fost opriti de sunetul depasirii celor 12 minute, pentru ca nu ne-am incadrat in timp, dar a fost un proiect la fel de bun ca si primele doua si la fel de interesant si muncit ca fiecare proiect a tuturor echipelor.

Am cu ce ma mandri acuma. :)

p.s: v-am pus afisul nostru de la task, pentru recrutarea primilor ASERisti

Laser tag

2009-11-17T15:35:00.004+02:00

Duminica am fost si eu pentru prima data la Laser tag.

Probabil unii stiti, daca nu aflati acuma ce e laser tag. E un joc de echipa, in care jucatorii incearca sa obtina puncte tragand cu o arma care emite raza inflarosie. Fiecare dintre particpianti la joc sunt echipati cu cate o vesta si o arma. Iar atunci cand tragi cu arma trebuie sa ataci numai in anumite puncte de pe vesta, in general in piept, la umeri si in spate. Cand tragi cu arma trebuie sa ti apasat pe un butonas mic atasat pe arma si dupa 5 sau 6 trageri trebuia sa astepti sa ti se incarce arma.

E un joc asemanator cu paintball-ul, doar ca lumea spune ca asta nu e dureros. Ok, la mine a fost dureros.

Duminica seara, m-am intalnit cu lumea de la ASER, cei care aveau chef de lupta si de joaca. Am mers la Eroii Revolutiei, locul de intalnire la City Mall. Ne-am impartit in 2 echipe, fiecare echipa era formata din 10 oameni. Echipa rosie si echipa verde. Eu am fost in echipa rosie, si noi am fost si echipa care am pierdut. Dar era multa lume care juca pentru prima data. Nu o sa va zic pe ce loc am iesit la sfarsitul jocului, dar m-am ofticat si am ca motiv, faptul ca era prima data cand trageam cu arma cu inflarosu. Si toata lumea tragea in mine, chiar si cei din echipa mea.

In mare jocul e foarte tare. In afara faptului ca te oboseste cu adevarat, chiar daca initial ai impresia ca 15 minute nu iti ajung, nu e deloc asa. Dupa cele 15 minute iesi transpirat tot si mai ales obosit. Mi-a placut faptul ca locul de desfasurare era destul de mare, ma cam enerva ca bagau fum si ma dureau ochii, dar erau efecte importante pentru joc. Am alergat, m-am ascuns, am tras cu arma, am murit de mai multe ori, dar am omorat si eu pe altii si normal ca la sfarsit am iesit si cu o vanataie. Dar chiar e distractiv jocul si o sa mai merg.

Daca nu ati mers pana acuma, puteti incerca. O sa va distrati cu siguranta.

Task-ul 2

2009-11-16T14:23:00.009+02:00

Gata a trecut si cea de-a doua saptamana si prezentarea taskului 2.

Cand am intrat in perioada de proba la ASER am crezut ca va dura o vesnicie. Da chiar m-am inselat. Intalnirile din timpul saptamanii pentru a lucra la task, trainingurile din weekend si iesirea de duminica au facut totul sa treaca mult mai usor si cam cu parare de rau, am ajuns la ultima saptamana. Dar sper sa ajung sa va povestesc si de excursia ce va urma dupa si de toate proiectele in care ma voi putea implica.

Taskul 2 a fost o campanie de CSR pentru partenerul oficial al ASEr-ului, BRD. Habar nu aveam ce inseamna cu adevarat o campanie CSR, auzisem termenii prin difeirite contexte, dar nu stiam cu ce se mananca.

La prima intalnire, luni Catalin, ne-a povestit ce stie el despre campaniile CSR, am vorbit cu totii in functie de cunostintele si de tot ceea ce ne mai trecuse pe la ureche. Ne-a luat cam mult sa ne decidem asupra ideii, am incercat sa gandim ca si cum am putea pune in realitate campania si sa facem totul cat mai realist, din cauza asta, am renuntat la unele idei.

Ce idee am avut? Noi am realizat o campanie CSR pentru BRD in care ajuta licee de arta cu profil muzical care nu sunt dotate corespunzator. Vreau sa ma laud si sa zic ca a fost una din cele mai bune campanii, pentru ca ne-am gandit si ne-am legat extrem de mult de detalii. Eu m-am ocupat de grupul tinta. Aveam voie sa prezentam numai 5 slide-uri, si astfel ne-am impartit munca, fiecare se ocupa de ceva, impreuna am hotarat cum vor arata afisele, flyerele, si cum va suna spotul, care a fost punctul nostru culminant in prezentare.

Prezentarea a avut loc pe o muzica usoara, iar spotul a intrat pe o alta melodie, iar Alin a fost exceptional. La terminarea spotului, toata lumea aplauda si aplauda si chiar a fost un sentiment dragut sa vezi ca ceea ce ai lucrat a fost placut si apreciat de cei carora le-ai prezentat. Campania noastra se desfasura in 6 orase, avea un buget cam maricel, de 250 de mii de euro, dar trebuie avut in vedere faptul ca instrumentele sunt extrem de scumpe.

Iar la sfarsitul prezentarii l-am rugat pe Tudor, membru ASER sa incerce sa cante macar putin la una din chitarile care le aveam ca prezentae. A fost cel mai tare moment cand Tudor saracu canta la chitara fara o coarda si cu cardul de la o alta banca. Multumim Tudor, pentru ca ne-ai facut sa fim mai apreciati de cei prezenti !:D

De mult nu am mai avut atat de multe emotii cand prezentam un proiect, dar am avut multe asteptari si pretentii de la proiectu de saptamana trecuta.

Cread ca am innebunit oamenii de cat am vorbit despre asta in weekend, dar chiar sunt mandra de ce a iesit. Si Dea si Raluca, mentorii nostrii au fost alaturi de noi, ne-au supartat miile de idei si devieri de la subiect, si ne-au sustinut.

Saptamana viitoare o sa va povestesc de ultimul task, e interesant si am o mie de ganduri legat de el.

Ciocolata

2009-11-12T09:51:00.001+02:00

Stiti de ce imi e mie extrem de dor? De ciocolata cu cafea, cafea pe care o pregatea Didi si ciocolata care era in cantitati mari tot la Didi in dulap. E adevarat ca nu de fiecare data primeam ciocolata, dar avea grija Danuta sa se maţâie putin si sa se alinte, ca mai apoi fara sa ne dam seama terminam ciocolata si noi tot nu ne saturam.

Ciocolata poate fi considerata ca fiind un foarte bun prieten al multora, pentru ca ea este de fiecare data langa tine si in gandurile tale. Cand esti suparat mananci ciocolata, cand vrei sa faci un cadou mic cuiva i iei o ciocolata, cand vrei ceva dulce tot la ciocolata te gandesti, cand iti e foame si nu prea ai ce sa mananci, iei cateva bucati de ciocolata ca sa iti linistesti stomacul, cand vrei sa ai iar energie, mananci ciocolata si uite asa gandurile si placerile noastre sunt mereu indreptate spre ciocolata.
Zilele trecute am auzit o discutie despre ciocolată si baieţi, din care rezulta ca acest produs dulce e in topul femeilor, iar barbatii sunt imediat dupa, dar foarte rara înaint.

E o intreaga discutie despre beneficiile si punctele slabe ale ciocolatei. Ba ca igrasa, ba ca provoaca acnee, ba ca ar contine plumb si nu stiu ce patesti, ba ca provoaca insomnii, dar astea nu sunt decat motive pentru a ne lua gandu de la ea si a arata ca facem parte din oamenii care pot trai si fara a consuma aceasta ispita.

Eu cand mananc ciocolata ma simt bine, am o fericire interioara si sunt dati in care recunosc ca nu ma pot concentra la nimic pana nu stiu că am mancat macar o bucatica de ciocolata.

In concluzie, da, recunosc iubesc ciocolata. Voi ?

De ce imi place mereu sa spun ca sunt suparata

2009-11-11T00:26:00.002+02:00

Probabil nu stiti, dar mie imi place de multe ori sa spun ca sunt suparata desi nu sunt, doar ca imi place sa atrag atentia si asta e un lucru stiut.
Eu ma supar tare extrem de rar si imediat imi trece pentru ca uit cauza motivelor supararii si nici nu imi place sa fiu bosumflata si suparata pe cineva, cand viata poate fi asa frumoasa atunci cand zambesti si esti in armonie cu toata lumea.

Si totusi de ce imi place sa zic ca sunt suparata ?
Pentru ca sunt "mititica" cum zice Radu si lumea vrea sa ma alinte si se interseaza de ce m-am suparat si ce am patit si mie imi sare inima din piept cand vad cat mai iubeste lumea si ca incearca sa ma apere si sa ma protejeze printr-o folie, astfel sa nu fiu atinsa de ceea ce m-ar deranja si supara.

Ce motiv mai am sa pretind ca sunt suparata? pentru ca lumea vrea sa zambesc si sa incerc sa fac glumele mele proaste care de obicei nu prind la lume, dar cred ca totusi este apreciat faptul ca imi dau interesul sa nu fiu o persoana acra si lipsita de umor.

Inca un motiv de a avea voie sa fiu suparata: cioclolata. Atunci cand spui ca esti suparat pe cineva, fara a avea un motiv intemeiat, dar sa stii sa iti sustii supararea si sa stii ce sa ceri, cu siguranta ai de castigat. Nu e un castig extrem de semnificativ, dar de multe ori e extrem de placut sa primesti o ciocolata si sa o imparti cu cel care ti-a dat-o.

Pana maine, sa stiti ca sunt extrem de suparata, doar pentru ca ma voi trezi la ora 6. Dar promit ca imi va treace daca primesc ciocolata. :)

Nervi

2009-11-10T10:07:00.000+02:00

Sunt nervoasa! Si am si motive.
Sa va explic de ce sunt iritata.

Vineri am fost la cantina si am fost fericita ca am prins prajitura. Sa gasesti prejitura la cantina e un lucru mare, daia am si ras in sinea mea de multimita ce eram. Dupa mancarea la cantina, am fost un copil tocilar si am intrat in biblioteca, ma chinui de 2 saptamani sa imi gasec o tema pentru poriectul de la investiti si pentru ca trebuia sa pierd vremea timp de o ora, am zis ca neaparat intru in biblioteca si nu mai ies pana nu gasesc si eu ce sa scriu la proiect, pentru ca saptamana viitoare trebuie predat.
Intru in minunata biblioteca de la Moxa. Batea vantu pe acolo, nimeni nu mai merge la biblioteca in ziua de azi, si sincer au si motiv. Pai e 10 noiembrie si ei inca nu si-au actualizat baza de date, inca nu pot imprumuta carti, e un business acolo, adica daca tu nu poti sta la biblioteca si sa lucrezi acolo, trebuie sa mergi si sa iti tragi la xerox, ca daia se cheama biblioteca, ca nu imprumuta carti. Bravo Ase. Cand va actulaizati baza de date, la anu reusim sa imprumutam carti sau incet incet cu toate xeroxurile o sa imi creez propria biblioteca in curand acasa? Am exagerat putin, dar ma enrveaza ca te oblica sa stai acolo sau sa xeroxezi, pai eu am noroc ca nu imi trebuiau decat cateva capitole din 2 carti, dar daca imi trebuiau 5 carti ? 5 carti trebuia sa xeroxez.

Si mai sunt nervoasa si pentru ca in timp ce eu eram cu capu printre cartile de investitii, "doamnele" de la biblioteca erau tratate ca doamnele, o tanti de la cantina le aducea 2 platouri cu prajituri. Pai stai asa, ele sunt studente? D-aia nu are studentu prajitura cand se duce sa manance, pentru ca ele sunt luate de unii si altii si studentul primeste un sfert din cate i era destinate . Nu imi convine pentru ca nu e corect. Dar ce pot face? sa scriu in cutia cu sugestii, sa ma angajez la bucatarie, sigur nu ar rezolva nimica. Si mai am un motiv sa fiu nervoasa.

Eu am o materie care are un nume pompos si interesant pana la urma, "Managementul calitatii proceselor economice", zic eu ca e o materie cu viitor, dar nu ,noi la materia asta stiti ce facem? Trebuie sa traducem carti din engleza. Stati, nu va ganditi ca m-am transferat si fac facultatea in engleza, nu eu sunt la sectie de romana, dar trebuie sa traduc texte. Nu m-as plange daca ar fi usoare, dar sunt texte greoaie si pe langa faptul ca le traduci vrea sa invatam sa lucram in nu stiu ce program, sa invatam sa facem scheme si norisori si le vor traduse si scrise provesionsit, cu diacritice. Nu ma supara ca trebuie sa scriu cu diacritice, ca trebuie sa tastez la calculator, ma enrveaza faptul ca ne exploateaza si ne da noua sa traducem. Ce legatura are materia cu traducerea? Iara sunt prea ingusta la minte si nu vad ideea de fapt, iara comentez si ma enervez doar de dragu de a fi un student impotriva a ceea ce vrea scoala sa ma invet.

V-as explica mai multe legat de materia asta si de ce sunt nervoasa, dar inchei inainte de a da totul din "casa".

Primul task

2009-11-09T10:39:00.001+02:00

intalniri, mailuri, idei si emotii pentru indeplinirea primul task.

Raluca si Dea ne-au cam tras de manuta la inceput, dar pe parcurs am inceput sa reactiuonam si noi. De fiecare data cand ne intalneam, normal in fata facultaii de mareketing, ne mai vedeam cu 2 sau 3 echipe ASER-iste care cautau un loc pentru rezolvarea taskului. La prima intalnire, am venit cu ideile, am ras cu gura pana la urechi, ne imaginam deja cat de haiosi vom fi si am si hotarat pe ce idee mergem. Ca sa stiti si voi, taskul suna ceva de genu, "Socheaza-ne cu...", adica sa luam un produs si sa-i gasim o noua intrebuintare. Zis si facut, normal ca m-am intrecut pe mine si am venit cu o idee creata numai buna de indreptat, daca tot sunt fan placa, de ce sa nu folosim placa pe post de gratar si sa facem mici la gratar, sub sloganul "Nu au cum sa nu iti placa micii la placa".
Ne-am intalnit si a doua zi, am fixat anumite probleme, am pus in mare "campania" pe foaie, ne-am distrat iar si iar de ideea noastra mareata si ne-am impartit intr-un fel sau altu sarcinile. Kike a fost un dragut dracusor, care i ispitea pe baieti cu ideea de a folosi placa fetelor pentru prajirea micilor, am avut si o veioza, o oglinda, care realiza imaginile fetei care se oglindea, nu au lipsit fetele pitzi care ieseau in club si baietii care jucau table. Noi am vrut sa transmitem spiritul nonconformism care ar trebui sa ne cuprinda pe toti, o lume "perfecta" am zis noi, in care caminul este un loc modern in care baietii si fetele impart aceasi camera. Alex s-a ocupat de spot, iar eu de slide.
A venit ziua de vineri, ne-am intalnit pentru ultimele detalii, ne-am luat maicile, sau ele ne-au luat pe noi si am plecat spre 2013 (pentru cei care nu stiu, asta e o sala din cladirea ciberneticii unde se tin majoritaea prezentarilor). Acolo ne-am intalnit cu ceilalti aseristi, ne-am agitat putin si de la ora 17 am ras continuu 2 ore, toate prezentarile au fost foarte funny, am vazut telefonulmobil perfect sub forma de geamantan, ochelarii care iti dau o alta perspectiva a vietii, pastilele care iti dau neuroni, dopuri pentru impodobirea bradului de craciun si altele care nu mi le mai aduc aminte, dar toate au avut acea chestie care nu te lasa sa nu razi.

Prezentarea noastra a iesit bine, la inceput lumea nu stia ce produs avem, ce vrem sa facem. Am inceput cu un slide serios si pe parcurs am dezvaluit ideea noastra mareata. Baietii au jucat cel mai bine si nu mai imi aduc aminte toate aplauzele si fetele celor prezenti, dar stiu ca atunci cand Alex a pus micu in placa lumea era cu gura la urechi si cu ochii mari. Ne-am atins scopul si ne-am distrat toata seara.

Mentorii nostri, Dea si Raluca ne-au fost alaturi si ne-au spus ca am fost draguti. Sunt sigura ca asa a fost. Cu toata distractia si cu toate ideile, eu am inceput sa ma acomodez la ceea ce inseamna lucrat in echipa, desi nu am fost extrem de multumita de cum ne-am descurcat, dar invatam si inca cateva prezentari si nu o sa mai fug de vorbitul in public si de prezentarea proiectelor.

Acum urmeaza taskul 2 si alte intalniri, zeci de mailuri primite si trimise, ras, scurtarea intalnirilor pentru pupici, proiecte si teme la facultate facute pe ultima suta de metrii, cafea si agitatie.
O saptamana cat mai usoara :)

Cele mai grele decizii

2009-11-05T08:08:00.001+02:00

Nu scriu postu asta cu un anumit motiv, pentru ca acuma mi-as fi dat seama ce decizii importamte am luat sau daca am luat deciziile bune la momentul potrivit, ci pur si simplul m-am gandit ca e un bun subiect de abordat.

Daca ne gandim la definitia din dex o sa ne dam seama ca de multe ori incalcam definitia si luam hotarari fara a sta sa le analizam, fara sa examinam situatia, fara sa fim fermi si hotarati. Facand toate asta, incalcam legea dexului si folosim cuvinte fara sa intelegem ce inseama ele?

Luam decizii de la varste destul de fragede, atunci cand parintii ne pun sa alegem daca vrem o bomboana sau o ciocolata, pentru ca nu avem voie prea multe dulciuri si noi trebuie sa hotaram ce ne place mai mult, actionam din instinct, decidem gandindu-ne la un singur factor, cand de fapt lucrurile erau mai complicate, nu suntem fermi de cele mai multe ori pe decizia care am luat-o si mai ales, sunt dati in care nici nu realizam ca de fapt am luat o hotarare care ne va influenta intr-un mod sau altu.

Ce decizii majore avem de luam in viata? O sa ma raportez la mine si la cum vad eu lucrurile.

prima decizie e cum am zis mai sus, la varsta de 5-6 ani in care trebuie sa alegem acel lucru dulce care chiar ni-l dorim.
pentru mine a fost un moment important mersul la gradinita. Atunci a trebuit sa decid ca sunt un copil care a crescut si poate sta fara parinti, ca sunt convinsa ca se vor intoare dupa mine si dupa o saptamana am luat si decizia de a nu ma mai despartii de mama cu lacrimi in ochi atunci cand ma lasa la gradi.
vine clasa intai, vrem sa fim frumosi si sa ne uimim colegii cu uniforma si caietele noastre, cu creioanele cool, chiar daca noi nu intelegem de fapt ceea ce se intampla cu adevarat, ca de atunci incepe perioada aia care nu se va termina prea curand si luam decizii legate de uniforma, de rechizite si tot ceea ce ne mai cumpara parintii, pentru ca atunci suntem destul de "mari" pentru a decide ceea ce ne place
o alta decizie importanta a fost pentru mine, daca am voie sau nu sa il plac pe colegu ala dragut de clasa, cum adica sa ma joc cu el si sa il si plac. Era o vreme dificila pe atunci, dar totusi am trecut si peste asta
a insemnat mult pentru mine sa reusesc sa merg singura la piata sa cumpar bomboane si alte prostii din banii care i primeam ocazional, a fost dificil sa imi inving teama de a sta singura si de a aprinde aragazul, au fost decizii care a trebuit sa le iau poate chiar daca nu imi doream asta.
apoi a urmat decizia aia extrem de importanta, i acord prietenia baiatului, acept sa ma pupe sau nu?
am decis la ce liceu vreau sa merg, mi-am luat inima in dinti si mi-am parasit satu, am reusit sa merg singura cu autobuzu, am invata sa circul in brasov cu ratb-ul
am luat hotararea ca sunt tampenii pe care parintii nu trebuie sa le afle (asta cred totusi ca o luasem mai de mult )
am decis sa dau la ASE si mai ales ca vreau la Bucuresti, poate a fost o chestie involuntare, pentru ca toata lumea pleca sa studieze altundeva, era un trend in liceu sa mergi altundeva la facultate, ca si cum ai face facultatea la tine in oras si devii un nimeni
am decis ca vreau sa stau cu fetitele in apartament si ca vreau sa ma adaptez la ceea ce inseamna viata de capitala
anu asta am hotarat ca vreau sa stau la camin, desi nu am fost extrem de convinsa
am fost sigura cand am decis ca vreau sa fac voluntariat si sa ma alaturi unei asociatii studentesti
acum 9 luni am luat decizia de a-mi face un blog in care sa scriu periodic
intre toate aceste perioade am hotarat ca e bine sa suferi un timp pentru a te departa de ceva ce inseamna doar obisnuita si atasare

Continui sa iau hotarari si inca nu sunt convinsa ca iau deciziile care trebuie si de faptul ca constientizez cu adevarat momentele in care se petrec aceste lucruri.

Voi cate decizii importante ati luat pana acuma ?

Taxiul

2009-11-04T10:16:00.002+02:00

Ieri am trait o experienta noua. Stiti cum e, de multe ori auzim si citim multe chestii, da niciodata nu suntem si noi personaje la toate acele intamplari.

Ok, asta am patit eu ieri. Am trait o exeprienta noua cu taxiul. Stiam ca soferii din Bucuresti sunt cam nervosi la ore de varf si mai ales in conditii de vreme mai putin placute. Ieri, dupa intalnire cu ASERistii, dupa ce am ras si am hotarat in linii mari ce si cum vom prezenta vineri taskul, am plecat cu cele 4 fete care stau in acelasi minunat camin ca si mine, cu taxiul.
Stiam ca va fi aglomerat, pentru ca era ora 8 si mai ales pentru ca ploaia era deja prezenta. Ne suim in taxi, taximetristul parea om normal. Dupa cateva minute de asteptat in trafic, dupa cateva strazi aglomerate si intersectii lungi, cand incepe si noi sa ne miscam, nenea taiximetristu pune frana brusca. Frara sa imi dau seama de ce se intampla, convinsa ca iara stam si asteptam, vad taximetristu nervos ca iese din masina.
Ok, urmeaza showul, unu smecher cu masina a iesit de pe o straduta ca idiotu, el vroia sa faca stanga si uite asa a taiat 2 benzi si a ramas blocat pe banda noastra de mers. Taximetristul nostru s-a dus la masina lui nervos, injura, tipa si mai mai ca il scoate pe ala din masina sa il ia la bataie. Interesanta lumea asta de sofer.

Nu credeam ca o sa ajung sa o vad si pe asta, dar iata ca Bucurestiul, imi ofera de toate, ca doar pentru asta am venit aici la capitala ca sa imi largesc orizonturile.
Acuma ca sa analizez situatia, desi nu sunt eu fan taximetristi, tipul chiar avea dreptate. Ma enerveaza extrem de tare oamenii asta care cred ca sunt cool si smecheri doar pentru ca ei pot incurca circulatia si pentru ca au aceea atitudine ca ce daca intru si eu, oricum e aglomeratie, oricum ma vor lasa sa intru. Nu, oamenii ca astia trebuie lasati fara permis, in mare si aglomeratia asta e data de astfel de oameni.

Cum as reactiona eu daca as fi in astfel de situatie, probabil as incepe sa plang la volan si mi-as pune inchiderea de siguranta, dar daca gandim realist, probabil niciodata nu as conduce in Bucuresti si mai ales intr-o astfel de aglomeratie.

Rabdare multa la volan si la cat mai putini soferi cool ca cel din povestea mea.

Weekend ASERist

2009-11-03T14:35:00.006+02:00

Pentru inceput am chef sa ma plang, sunt asa de ocupata. De vineri nu am stat mai de loc, am alergat dintr-o parte in alta, am cunoscut foarte multi oameni si raceala tot nu mi-a trecut. Inca nu am intrat in panica si nu mi-am format idei ciudata ca as avea gripa porcina, deci mai tusesc, imi curge nasu, nasu mie imi curge tot timpul anului, deci nu il mai pun la socoteala, nu am febra si nici dureri musculare, deci e exclus sa am gripa.

Sa va povestesc unde am fost vineri si ce am facut in weekend. Weekend-ul a inceput cu o prezentare ASER la Orange, ni s-au prezentat departamentele, am fost intmpinata de Raluca, mentorul meu, care spre uimirea mea imi stia numele, mi-am cunoscut grupa cu care voi lucra in perioada de proba, am cunoscut-o pe Andreea cel de-al doilea mentor, ne-am distrat cu Iulian si am socializat.

Sambata am fost la cea de-a doua inlanire ASER, un fel de team building, am aflat povestea lui fish, am indeplinit si primul task, la care ne-am descurcat grozav, iar duminica m-am aranjat, mi-am calcat rochita si am mers la primul party ASER. A fost o petrecere cu masti pentru noi, bobocii. Fiecare masca era mai frumoasa ca cealalta, Ioana m-a imprumutat cu cea mai draguta masca si atmosfera din club/bar a fost foarte reusita. Oamenii astia stiu si sa se distreze, contrar ideilor mele ciudate de pana acuma despre asociatiile studentesti .

Sper sa nu devin prea obsedata si sa povestesc de acuma numai depsre ceea ce se intampla si ce fac in asociatie, dar trebuie sa ma suportati macar in cele 3 saptamani de proba, promit sa nu devin prea insistenta. Acuma lucram in echipa la primul task si vineri abia astept prezentarea, pentru ca am depasit putin barierele imaginatiei si avem o idee mareata cu care speram sa amuzam pe cei prezenti.

P.s: am pus o poza de la petecere, sa cunoasteti mentorii si o parte din echipa :)

Super mall-ul din Cotroceni

2009-10-30T14:56:00.006+02:00

Hai sa va povestesc unde am fost ieri seara. Surpriza surpriza, am fost sa ma minunez de mall-ul care s-a deschis la Cotroceni, AFI PALACE COTROCENI.

M-am intalnit cu Radu, ne-am urcat in autobuz si ploaia a inceput. Dupa jumate de ora de mers cu autobuzu de la Universitate la Eroilor, Radu m-a tras de manuta sa mergem sa luam metroul, pentru ca in stilul asta mai ajungeam la mall a doua zi. Eram nervoasa din cauza ploii, pentru ca Radu niciodata nu reuseste sa faca si el un plan inainte de a pleca undeva, pentru ca nu accepta alta idee si pentru ca nu i place sa se gandeasca pentru ce se poate intampla in urmatoarea jumatate de ora.

Si uite asa am ajuns la mall.

Eu aveam o impresie deja formata de ceea ce voi vedea si ce voi gasi atunci cand voi ajunge acolo. Deci, eram sigura ca mall-ul va fi pe jumatate gol, ca muncitorii vor fi inca prezenti, ca lumea va fi intr-un numar extrem de mare si ca magazinele vor fi destul de prost organizate.

Surpriza, intram in mall. Intr-adevar nu e gata, dar e intr-un stadiu destul de bun, primul meu gand se stinsese. E imens mallul, e mai mare ca cel din Baneasa si cred ca va devenii mall-ul meu preferat. Deci, cand vrei sa iti cauti tzoale si vrei sa nu umblii prin 10 mii de magazine si pe strazi si autobuze, iti sui fundu in metrou, cobori la Politehnica, mergi 5 minute pe jos si ajungi in raiul hainelor si a magazinelor. Scoti cardu si iti cumperi tot ce iti doresti.
Erau multe magazine, multi oameni, dar totusi nu parea atat de aglomerat din cauza imensitatii mallului. Partea cu salile de cinematograt nu era gata, erau multe localuri dragute unde sa bei sau sa mananci ceva pretty.

Eu ieri mi-am gasit si am facut prostia sa si probez cea mai draguta rochie care poate exista in acest moment. Deja am ales, va fi rochia care o voi purta de rev, chiar daca o sa merg intr-un loc frumos, chiar daca voi merge la cucuietii din deal. Va inchipuiti ce trista am plecat din mall, iar am facut cea mai mare gresala, sa vizitez mallul in cele mai sarace zile ale mele.

Cam atat pe ziua de azi, acuma plec la intalnirea ASER.
Cat mai multe petreceri nebune de Haloween! :)

P.S: pentru ca am vazut ca lumea intra pe blogul meu si cauta cum pot ajunge la mall cotroceni, va zic cum am ajuns eu :

te sui in metrou, mergila statia Eroilor, cobori, iesi de la metrou si trb sa vezi caminele Poli, parca caminul Leu, traversezi de 2 ori, si ajungi pe partea cu mall-ul, mai mergi cateva minute drept si ajungi la mall, nu ai cum sa il ratezi
iei de la mall Plaza tramvaiul 25 si cobori acolo unde vezi o chestie imensa, ala e mall Cotroceni.
daca nu ati inteles, atunci luati taxiu :D

De ce se enerveaza oamenii

2009-10-28T18:51:00.002+02:00

De ce se enerveaza omanii din Bucuresti ? Raspunsul e simplul fapt ca ei se afla in Bucuresti, in orasul in care vrei nu vrei trebuie sa te enervezi.

De ce ma enervez eu cel mai des in Bucuresti ? Din cauza oamenilor nesimtit, ma supara aglomeratia, ma supara faptul ca oamenii se imping, ca se uita stramb la mine, dar cel mai tare ma enervez atunci cand vad nesimtire peste tot. Cum definesc eu nesimtirea? Acea insensibilitate care iti este expusa in fata, acea raceala si indiferanta pentru cel din jur. Ma enerveaza cand sunt calcata si impinsa doar ca altu sa stea bine, desi este loc pentru toata lumea. Cand e aglomeratie inteleg si nu am pretentia sa fiu tratata regeste.
Ma enerveaza cand oamenii se baga in fata mea atunci cand stau la coada, ma enerveaza sa vad oameni care injura si vorbesc urat, ma enerveaza oamenii care scuipa pe strada si cei care molfaie guma in moduri cat mai personale.
Sunt dati in care pot sa trec nepastoare peste astfel de gesturi, dar asta doar din cauza oboselii sau daca chiar am avut o zi extrem de proasta din toate punctele de vedere.
Cum reactionez cand ma enervez? De obicei ignor sau imi pun privirea de om superior si cu siguranta nu mai zambesc, pentru ca oricum sunt prea iritata.

De ce se mai enerveaza oamenii din Bucuresti ?
Din ceea ce am vazut eu, bucurestenii se enerveaza cand asteapta prea mult un mijloc de transport, cand stau la semafor si nu se mai face culoarea verde. Reactioneaza ciudat atunci cand li se pare lor ca sunt nedreptatiti, cand cineva le zambeste si ei sunt prea insensibili la ratb. Se enerveaza cand le sunt ceruta informatii sau date concrete, in principiu cand cineva i abordeaza pe strada, straba din nas cand ziarele de scandal dezvaluie noi stiri despre vedetele lor favorite, cand nu gasesc ziare la metrou, cand nu sunt serviti asa cum vor.

Au si ei o anumita dreptate in unele privinte, dar ar putea sa treaca mai repede peste astfel de momente si sa zambeasca mai des.

Keep smiling !

poveste despre asociatie

2009-10-27T23:05:00.006+02:00

Si cine zicea ca sunt cea mai mare lenesa si ca nu pot pot invata sa accept sa lucrez si sa fac parte dintr-o echipa ?Oficial inca nu fac parte din randul ASER-istilor, dar simt ca am pornit cu dreptul si karma mea e perfecta pentru a ma ajuta sa fac tot ceea ce mi-am propus.

O sa scriu toata povestea. Stiti postul in care povesteam ce inseamna asociatiile studentesti si faptul ca voi incepe sa devin un om din ce in ce mai preocupat? Ok, asta a fost toamna cand chiar am reusit sa descarc formularele si sa le iau incet incet la completat. Si dupa ce le-am descarcat pe toate, si am intrat de pe un site pe altu si dupa ce am analizat in detalii fiecare asociatie, m-am pus la tastat si la completat formulare. Am avut grija sa trimit fiecare formular inainte de termenul limita, am mers si la prezentarea ASER si am asteptat mailul cu invitatia la interviu.

Am mers la primul interviu de grup la ASER, interviu ce s-a tinut la cafeneaua (sala de lectura) de langa Facultatea de Comert, am dezlegat povesti, am vorbit unii peste altii doar din dorinta de a ne afirma, am incercat sa gasim cele mai pompoase cuvinte pentru a impresiona, iar ei s-au purtat cu profesionalism.
O alta zi, un alt interviu. Interviu individual la BOS. Caut sala ce se gasea dupa usa magica a ASE-ului, intr-un loc bine destinat profesorilor. Acolo m-am intalnit cu 2 oameni extrem de zambareti si deschisi. Am ras, am glumit, am raspuns la intrebari si am iesit zambaind pe usa.
Vineri, dar nu ultima zi de interviu, am ajuns in Moxa pentru interviu individual la VIP. Am dat de persoane cunoscute, am avut cel mai ciudat interviu, asta doar pentru ca una din persoanele care ave rol de HR era o persoana cu care m-am cunoscut printr-un prieten comun, asta ca sa mi se demonstreze ca lumea chiar e mica.
Sambata a urmat interviul individual la ASER. De data asta mi-am luat putin inima in dinti, am zambit mai tot interviul si am primit acelasi zambet din partea lor.
Duminica a fost un interviu extrem de amuzant la BOS, proiect in echipa. Daca va asteptati ca echipa BOS sa fie business tot timpul va asigur ca va inselati, pentru ca ei stiu sa fie zambitori si amuzanti atunci cand este cazul .

Am primit mailuri cu raspunsuri, am analizat din toate puncetele de vedere unde as vrea sa fac parte si am hotarat ca ASER-ul este mai aproape de felul meu de a fi.

Daca pana acuma incepusem sa scriu din ce in ce mai rar, probabil in cele 3 saptamani de proba voi scrie si mai rara, dar pana la urmatorul post pe blog wish me luck !

apartamentul din Berceni

2009-10-26T16:45:00.004+02:00

Intalnindu-ma astazi cu Didi intamplator prin facultate si meditand in metrou la viata mea de anu trecut, brusc mi s-a facut dor de apartamentu de la parter situat in Berceni. Era un apartament urat daca il privai asa din exterior, dar cand intrai in el, intrai de fapt in lumea cea pretty a fetitzelor.

Imi e asa de dor sa stau cu fetitzele la un ceai si sa ne uitam la emisiunea aia dubioasa cu nasterile , imi e dor sa ne adunam in bucatarie si sa ne scoatem mancarea si sa ciugulim cate putin din toate, imi e dor sa aud crantanitul Danutei la cereale si sa fac cu Didi glume pe seama Danutei. Eu niciodata nu fac glume bune, dar si Didi a fost de acord cu mine, glumele legate de Danuta sunt cele mai reusite glume ale mele.

As vrea sa am iara biroul meu unde sa imi pun toate pixurile, toate cartile si dosarele, sa merg la Didi si sa i cer corectoru, sau sa bat la usa lu'Danu doar ca sa vad ce face. As avea chef sa ne uitam la un film, sa ne strangem ultmii banuti si sa ne luam Cola si chipsuri, as vrea sa bata Didi la usa si sa imi aduca ciocolata si sa intrebe diminiata daca vrem cafea. Sa ne adunam in bucatarie si sa vorbim toate tampeniile, sa povestim , sa radem si sa ne plangem.

la etajul 5

2009-10-22T17:42:00.008+03:00

Am fost intrebata zilele trecut de Cristina, una din fetele cu care impart camera de camin de ce nu public ceva pe blog si despre minunata nostra camera in care convietuim de 3 saptamani. Ok, astfel m-am hotarat ca e momentul sa povestesc despre fete si despre camera de la etaju 5.

O sa scriut tot ce imi vine in cap, fara a avea o succesiune a faptelor sau a ideilor.

Sa va povestesc cum e camera mea. Este o camera micuta, dar primitoare. Este o camera curata si destul de organizata, desi fiecare si-a adus destul de multe lucruri. Marea mea problema inainte sa ma mut la camine era ce voi face cu hainele mele multe care nu imi vor incapea in dulap. Dar se pare ca am reusit sa rezolv problema. Eu sunt fericita posesoare a unui pat la etaj, si a unei scari pe care o injur zilnic in sinea mea pentru ca e ba prea rece, ba ma doare talpa cand calc, ba nu am loc sa ma desfasor. In prima noapte in care am dormit sus aveam mereu impresia ca voi cadea, dar acuma chiar imi place sa stau sus, pentru ca nu esti mereu vazut de ceilalti, daca iti doresti putina singuratate, iar eu mai profit cate o data si cer chestii de jos, doar pentru simplul motiv ca sunt sus si sa nu mai cobor.

Tot in mica noastra camera avem 2 mese. Una extrem de instabila si una pusa in fata geamului. Masa pusa langa geam e extrem de prost situata, pentru ca domnii care au pus jaluzelele au uitat ca viitorii studenti trebuie sa foloseasca masa nu doar sa fie un lucru pus ca sa fie, asa ca au montat jaluzelele astfel incat sa ocupe jumatate de masa.

O alta problema este legata de faptul ca studentul ASEist nu poate face un dus cand vrea ci doar in anumite zile si la anumite ore. Aici la etaju 5, parca la capatul pamantului apa este tot mai rara, pentru a se incalzi astepti cateva minute bune, si pentru a avea presiune trebuie sa faci dus diminiata devreme pana la ora 12, maxim 15. Dupa ora 15, daca prinzi presiune la apa trebuie sa te consideri o persoana extrem de norocoasa.

Ma mandresc cu faptul ca am baie in camera si cu faptu ca am balcon. Ce urasc cel mai tare la camera e faptul ca in zilele cu soare razele patrund dis de diminiata in camera si sunt extrem de puternice.

Sa va povestesc despre fete.
Cristina e in serie cu mine si e fericita posesoare a unui pat de jos. Ea e si prima persoana din camera cu care am comunicat. Cu ea plec de fiecare data la facultate, ea e cea care trece peste orice inhibitie si se mai proste.
In cel de-al doilea pat sta Cami, o fata finuta, in anul 3 si cu puteri supranaturale. De ce zic asta? Pentru ca intr-o zi ajung in camera de camin, arunc o privire si vad ca sunt singura. Ma plimb prin camera, vorbesc la telefon, mai stau putin, iar mai vorbesc, iar la un moment dat vad ca ma striga Cami din pat. Deci nu eu sunt nebuna ca nu am vazut-o in camera cand am intrat, ea e cea care are puteri de a se translata si de a speria oamenii.
Iar in celalalt pat de jos sta Ioana, sau cum am povestit la lume, fata care a avut apendicita. Ioana a aparut cu o saptamana mai tarziu in camera, pentru ca saracuta a trebuit sa se opereze de apendice.

Inca suntem in operatiunea de comunicare si de cunoastere, dar din perspectiva mea cred ca ne vom intelege bine si ca vom putea comunica si convietui in camera de camin de la etaju 5.

p.s: pentru cei care vor sa prinda patul de jos la camin, recomandarea mea e sa mearga cu 2 ore inainte si sa stea la coada, pentru ca asta demonstreaza ca iti doresti cu adevarat sa stai jos si sa nu fi nevoit sa urci pe scarita pentru a pune capu pe perna :)

Drumul

2009-10-19T18:35:00.004+03:00

In weekend mi-am luat bagajele si am plecat la mult iubitul meu oras.

Am fost fericita ca am avut posibilitatea de a merge cu masina si de joi imi facusem primele planuri. In capul meu se formase o idee ce dadea spre o tenta de roz, urma sa plec in jur de 17, pe la 17:30 ieseam din Bucuresti, pentru ca evitam momentul de maxima aglomeratie de la ora 18 si 19, pe drum recuperam cele 30 de minute pierdute cu aglomeratia de la iesire, mergeam fulger spre Brasov in 2 ore jumate si la 20 eram acasa. Dar cum lumea in care traim e mai mult neagra si gri inchisa, normal ca planul meu perfect a fost dat peste cap.
Plecarea a avut loc la cat programasem, adica la 17, dar iesirea din Bucuresti a durat bublul minutelor la care ma gandisem eu, intersectii aglomerate peste semafoare la fel de pline, nervi de trafic si gata iesirea s-a facut. Ceea ce nu am luat eu in calcul a fost faptul ca la intrarea in Ploiesti s-a facut un giratoriu pus strategic pentru a fluidiza traficul, ceea ce a si facut, pentru a intra in Ploiesti am stat o ora, adica ne-am tocat nervii timp de o ora, pentru 10 kilometrii. Ce ma enerva cel mai tare e faptul ca unii, stiti voi conducatorii aia smecheri care ei de ce sa fie fraieri si sa stea la coada, nu coada e pentru loseri . Asa ca soferii astia extrem de destepti se bagat in toate santurile, ieseau din coada si dupa stricau iar bunul mers pentru a intra si ei in randul soferilor, si uite asa din starea de nervi am ajuns la rasete isterice si la injuraturi.
Dupa mandul Ploiesti, ce s-a terminat cu o mancare sanatoasa la MC am ajuns dupa 2 ore jumate la mine in sat. Fericire mare ca in 5 ore am ajuns acasa.

Nu va povestesc cum a fost acasa, pentru ca a fost prea scurt si inca sunt trista.

Duminica, drumul spre capitala a fost la fel de lung ca de obicei, da de data asta l-am facut cu trenul. Un drum Brasov- Bucuresti cu trenu se face in maxim 3 ore, asta teoretic, pentru ca in realitate lucrurile nu stau chiar asa. Trenul la Brasov vine cu o intarziere de 10 - 40 de minute, iar pana la Bucuresti are mai multe opriri pe camp pentru a astepta trecerea altor trenuri, asa ca pana la Bucuresti isi mai realizeaza o intarziere de 40 de minute, chiar mai mult. Ca sa va faceti o idee, despre ce inseamna calatorie cu trenu: trenul la care mi-am luat bilet pleca la 16 si ajungea la 19, dar in realitate eu am plecat la 16:10 si am ajuns la 20:30, deci doar o intarziere de doar 100 de minute. Sa tot te plimbi cu trenurile din Romania.

Ce mi-as dori cel mai mult, sa existe autostrada pana la Brasov, sau cel putin sa nu mai fie drumul meu spre casa plin de masini si oameni care evadeaza in weekenduri, sa nu mai fie iarna si oameni pasionati de zapada si de munte.

Aceasi manipulare psihologica, dar la o diferenta de 79 de ani

2009-10-13T16:48:00.014+03:00

Astazi m-am hotarat sa nu iau tema de la "Managementul calitatii" ca pe o povara, ci sa scriu eseul ca si cum as posta pe blog. Mi-am ales tema despre care voi discuta, m-am documentat si am dat startu la apasat taste.

Putem vorbi despre asemanarile dintre cele doua crize, cea din 1929 si cea din 2008 ? Poate solutiona criza istoriei comuniste pe cea actuala ?

Recesiunea economica actuala a aparut si evolueaza cu totul diferit fata de criza care a aparut cu 79 de ani in urma. Cauzele recesiunii din 2007-2008 nu sunt aceleasi cu cele din 1929 - 1930. Mecanismele institutionale de interventie au evoluat in ultimele decenii, structura economiei mondiale s-a modificat profund, iar statele colaboreaza intre ele, ceea ce in 1929-1930 nu s-a intamplat. Totodata, actuala criza pare sa fie controlata, dar cu un cost destul de ridicat.

Daca luam in vedere factorii de natura psihologica, manipularea, fara indoiala ca pot aparea asemanari intre cele doua crize economice, astfel ca orice perceptie negativa determinata de manipularea publicului prin vehicularea anumitor informatii, unele avand baza reala, poate declansa un colaps al pietei financiare. Dupa care, se produce efectul de bulgare de zapada. Cu alte cuvinte populatia poate fi stimulata prin diferite forme sa reactioneze si sa realizeze lucrurile intr-un anumit fel. Cu toate ca efectele crizei si cauzele ei sunt abordate de cele mai multe ori din perspective psihologice, nu trebuie sa uita ca reprezinta un factor, dar nu cel hotarator in declansarea urmatoarelor efecte.

Deoarece in anii '29-30 cultura economica era diferita, nimeni nu si-a pus in acel moment nevoia si intentia unei colaborari pe plan international sau interventia pe piata financiara. Acum statele sunt impinse sa se sustina reciproc, avem redistribuiri pe plan mondial, astfel lucrruile pot fi controlate intr-un alt mod, mai bine, ceea ce in recesiunea economica din 1929 nu s-a intamplat, existand astfel efecte negative in plan politic. Si astazi exista astfel de tari, care nu accepta o colaborare si se simt in stare sa faca fata singure unui pericol economic. Astfel de state sunt cele nedemocratice, sau le putem numi de tip mafiot, cum este Rusia sau unele tari musulmane.

Recesiunea actuala poate insemna aparitia unui nou cilcu economic de termen lung, avand ca premisa dezvoltarea si revolutia tehnologiei.

Recesiunea din 1290-1230, a avut loc din cauza imprumuturilor mari ce vizau operatiile speculative. Populatia cu economii, bancile si firmele investeau masiv in titluri corporative, speculand la bursa pe termen scurt, bazandu-se pe obtinerea unui castig mau bun dintr-un randament ridicat al valorilor mobiliare comparativ cu dobanda bancara. Astfel masura de crestere a ratei dobanzii adoptata de FED a restrans pas cu pas masa monetara din economie, ceea ce a condus la declansarea unei crize de lichiditate pe termen scurt, intr-un moment in care volumul tranzactiilor la bursa de valori atingea maxime istorice, iar cei ce jucau nu ma puteau sa-si inchida pozitiile intrucat, din lipsa de bani, nu gaseau cumparatori. Prin urmare, FED nu a anticipat corect miscarile in piata de capital pe termen scurt si nu a tinut cont de platile ce urmau sa se faca in luna octombrie. Ar fi trebuit sa se micsoreze rata dobanzii ca sa evite o criza de lichiditate. Numai ca a procedat exact invers. Dupa un maxim istoric in 3 septembrie 1929, Bursa de Valori din New York a scazut cu 17%, dupa care a inceput sa recupereze, dar pe un curs fluctuant.

Astfel, criza din 1929 a aparut datorita cresterii ratei dobanazii si aplicarii unor masuri care au dus la contractia comertului international, aplicarea unor masuri necorespunzator si proasta comunicare intre diferite organizatii politice ale statului american.

Economistii din Romania (ca de altfel si din alte state) au considerat problemele economice ale anilor 1929-1930 ca niste dificultati trecatoare. De-abia treptat s-a impus ideea unei crize economice de proportii. Efectele crizei insa se faceau deja simtite: inca din 1930 incep sa lipseasca banii necesari pentru plata functionarilor publici si ale ratelor de returnare a datoriei externe. S-a incercat rezolvarea problemei prin sporirea impozitelor, lucru care nu a dat deloc rezultate. Ca masura de redresare s-a incercat diminuarea salariilor ("curba de sacrificiu") si un imrpumut extern, dar criza se adancea, iar la sfrasitul lui 1931 s-a incercat o noua diminuarea salariala de aproximativ 10%. Lipsa protectiei sociale a dus la o sitatie dezastruasa in ceea ce privea muncitorii. Criza a continuat si in urmatorii ani, iar in 1932, guvernul a reusit pentru prima data sa plateasca la timp salariile la zi.

Ca peste tot in Europa au fost si beneficiari ai crizei, astfel ca pe aceasta perioada si-au imbunatatit imaginea politica cele doua grupari, si cea legionara, dar si cea comunista, acuzandu-i pe politicieni si sistemul politic pentru agravarea situatiei economice.

Criza din 2007-2008 isi are sursa in expansiunea creditului ipotecar, incurajata de micsorarea repetata a ratei dobanzii de FED, in modificarea legislatiei bancare si in creditarea populatiei cu venituri mici pentru achizitia de case. Criza prin care trecem in prezent este provocata tot prin masuri de ordin interventionist, dar aplicate pe un interval de timp mult mai mare decat in anii 20-30 si care acopera unul sau mai multe cicluri economice de durata scurta sau medie

In privinta masurilor de diminuare a efectelor unei crize, iarasi exista diferente. Tarile occidentale colaboreaza pentru diminuarea efectelor crizei de pe piata financiara. Masura de salvare a sistemului bancar se aplica diferit de la tara la tara. SUA prefera un model mai liberal de salvare a sistemului bancar, pe cand europenii unul mai socialist, dar altfel decat s-a prezentat in presa romaneasca.

Astfel, exista o criza a iesirii din criza?

Noaptea devoratorilor de publicitate

2009-10-12T10:33:00.000+03:00

Asa cum v-am spus vineri am mers la "Noaptea devoratorilor de publicitate". Am avut de ales intre a merge la o noapte plina de publicitate sau la una plina de animatie, adica la anim'est . Dupa o scurta discutie am ajuns impreuna cu Radu la concluzia ca vineri va fi o seara perfecta pentru multa multa publicitate. Cumpararea biletelor a picat tot pe mine, pentru ca, se pare ca Radu are o viata mult mai ocupata ca a mea. Dupa lungi plimbari si cautari am achizitionat biletele si am asteptat sa se faca seara pentru a ajunge la Sala Polivalenta.

Ma intalnesc cu Radu, ne luam de manuta si plecam spre locul cu pricina. cand ne apropiem vedem multimea de oameni, nu eram inca convinsi ca spectacolul se va tine in are liber sau in sala. Dupa cateva minute de asteptari ni se deschid usile si putem intra. Eu deja imi facusem putin loc prin multime, pentru ca de data asta vroiam sa prind si eu un loc bun si sa nu mai fiu nevoita sa suport toate chinurile prin care am trecut la concertul Madonnei. Cel mai fericit moment al meu a fost cand am intrat in sala si ochii mei se tot mareau de fericire cand am vazut ca puteam sa aleg orice scaun vroiam. Nu am stat prea mult sa analizez posibilitatiile mari de alegere si ne-am pus acolo unde lumea deja se aglomerase, in locurile din fata scenei.

Dupa 2 ore de stat si vorbaraie, de urmariri si plictiseala, s-a hotarat si Chirila sa urce pe scena si sa cante. Spectacolul lui Tudorica a fost bun, parerea mea e ca putea si mai bine. Sala nu era chiar in cel mai mare extaz, probabil si de la nervii de a astepta 2 ore sa inceapa un spectacol care era programat la o alta ora. Dar se pare ca asta e moda, publicul sa fie un prost si sa stea sa astepte, pentru ca vedeta si spectacolul ce va urrma este extrem de important si merita oboseala. Eu am fost multumita ca am avut unde sa imi tin funduletu, ca am avut cu cine sa vorbesc si sa impart plictiseala si oboseala.

Dupa ce Vama a dat tot ce a putut, Tudorica a cantat si a dansat, dupa ce l-au trecut toate transpiratiile (la propriu) si dupa ce a tinut un discurs asa cum stie el mai bine a parasit scena si publicitatea a inceput.

Dupa vreo ora jumate de reclame, dupa ce picioarele imi amortise, la fel si fundul, dupa ce pleoapele deveneau din ce in ce mai grele, dupa ce zgomotul era tot mai mic, a venit si prima pauza. Reclamele au fost bune, multe din Marea Britanie, mesajele erau clare si pe intelesul publicului, dar lipsea zgomotul, care trebuia sa ma tine treaza. Asa ca pe la ora 1 si jumatate, dupa ce Radu a reusit sa ma convinga de faptul ca mie chiar imi este mult prea somn, am luat un taxi si am abandonat sala Polivalenta.

In mare, chiar a iesit bine seara. Dar sa stai toata noaptea sa vezi reclame e putin prea greu, deoarece oboseala isi spune cuvantul.

Dar in principiu o sa merg probabil si urmatoarea data cand se va mai organiza "Noaptea devoratorilor de publicitate", iar baba din mine si-ar dori sa fie ziua tot evenimentul.

O saptamana cat mai usoara.

Doar putin

2009-10-09T18:03:00.004+03:00

Deci o scurta recapitulare a saptamanii mele. Alergare dintr-o parte in alta, mers la facultate, vizitat de cantina, comunicare cu multa lume, vizionat un film la 3 D ,putin somn, mers prin magazine si fericire ca am putut cheltuii banii.

In seara asta merg la "Noaptea devoratorilor de publicitate", maine ma gasiti in Baneasa prin mall si duminica lenevesc.

Cam atat. Week-end placut si luni promit sa revin cu amanunte de la spactacolul din seara asta.

Despre cantina

2009-10-07T17:36:00.006+03:00

Sunt in criza de timp. Nici nu am inceput bine bucuresteala si deja sunt prea ocupata. Stiu ca imi place, dar as vrea sa ma vad cu atat lume sa ies in atatea locuri si nu reusesc deloc. Astazi mi-am dat seama ce imi ocupa tot timpul. CANTINA

Cantina este acel loc in care studentul mananca extrem de ieftin. Cat de bun este ramane la aprecierea fiecaruia. Parerea mea este ca mancarea e chiar buna.
Anul trecut cand mergeam la cantina petreceam destul timp la coada, dar totusi nu atat de mult incat sa ma plang ca pierd ore importante din viata mea stand la o coada imensa si asteptand sa imi iau tavita, tacamurile si apoi sa aleg din multitudinea de mancaruri. Dar anul acesta, cand sunt nevoita sa mananc mult mai des la pranz in minunata cantina, mi-am dat seama ca timpul meu o ia razna.

Ce imi place mie sa mananc cel mai mult in cantina aseistilor este ciorba. E atat de buna, si de ieftina incat urca semnificativ in lista cu mancare preferata. Nu imi place sa mananc carne, paste cu carne tocata, varza, si cam tot ce contine carne. Imi plac prajituriile pentru ca sunt rare, consider ca atunci cand le mai gasesc este zi de sarbatoare.

O alta problema a cantinei, in afara de coada imensa este numarul mic de mese. Dupa ce iti umpli tavita cu mancare, dupa ce iti iei apa si platesti, pleci cu privirea in cautarea mesei. Si dupa cateva aruncari de priviri, dupa ce te invarti cu tava de cateva ori, gasesti locul mult dori.

Si ce ma enerveaza pe mine la fel de tare ca imensa coada este modul in care se poarta casieritele. Tantiile alea sunt mereu nervoase si mereu duc lipsa de bani marunti. Vine si studentu cu banii lui multi si mari si ele nu au bani sa iti dea rest si mereu iti vorbesc cu ura si cu superioritate.

Dar cu toate aceste lipsuri, imi place sa mananc si sa vizitez din cand in cand CANTINA. Va recomand sa mergem cel putin o data in perioada studentiei. Merita ;)

Prima zi

2009-10-04T23:42:00.004+03:00

Prima zi de facultate din anul intai a fost ciudata. M-am trezit la cea mai neomeneasca ora, in jurul orei 6, am plecat destul de dezorientat cu Didi spre facultate si am intrat in sala imensa in care nu cunoasteam pe nimeni si speram sa nimeresc langa unul din viitorii colegi, ceea ce nu mi s-a intamplat. Am plecat la fel de dezorientat spre urmatoarea sala in care aveam seminar. Pentru mine facultatea era un loc extrem de imens, un loc ce parea aproape imposibil de strabatut, cu holuri pline de studenti, agitatie, zumzete si chipuri noi. Restul parca a venit de la sine.

Acuma sunt in patul de sus, in caminul de care am tot fugit, cu laptopul in brate si totusi nu atat de trista pe cat credeam ca voi fi. Ziua de maine nu va semana cu prima zi de facultate traita anul trecut, maine voi refuza sa ma trezesc devreme, maine voi pleca cu Andreea spre facultate, nu o sa mai caut salile, ci voi sti exact unde trebuie sa merg, nu o sa mai caut cu privirea colegii, de data asta vom rade si vom povestii si voi cauta chipurile pline de neliniste si dezorientare, doar pentru a-mi aduce aminte de cum eram eu in prima zi.

ce am mai facut

2009-09-28T11:17:00.005+03:00

Stiu ca nu am mai scris de ceva vreme, dar tare ocupata am fost, au fost zile in care stateam de diminiata pana seara, zile in care imi oboseam piciorele in oras si zile in care faceam planuri si mergeam la cumparaturi.

In cele 2 saptamani in care nu am mai scris, mi-am facut cumparaturile si multele pregatiri pentru camin, pentru ca de anu asta intru in randul oamenilor care socializeaza si convietuiesc la camin. Recunosc ca am trecut prin diferite stari, de la extrem de speriata, la speriata si acuma la idei de de acceptare pentru ce va insemna somn cu inca cativa oameni in aceeasi camera, impartirea micii camere de camin, loc de mancare pe aceeasi masa in care imi tin cursurile si la care poate mai fac si eu cate un proiect, o tema. O sa trebuiasca sa imi tin toate hainitele intr-un dulap de marimea unei cutii, dar gandul ca banii de cheltuiala vor fi mai multi ca anul trecut ma face sa accept covnietuirea la camin mai usor.
Cel mai trist moment a fost cand am intrat in camera de camin si am vazut ca visul meu de a-mi ocupa patul de jos se stinsese. Am avut numai posibilitatea de a alege intre 2 paturi aflate la inaltime. Mi-am ales patul, mi l-am marcat si pe tren, in drumul sper casa m-am gandit si la beneficiile de a locui in patul de sus. Am gasit cateva motive, intr-adevar cam putine, dar inca mai lucrez la lista. Dupa o luna de supravietuire in camin, in patul de sus o sa va povestesc de avantajele si dezavantajele de care m-am lovit.

Ce am mai facut in cele 2 saptamani in care nu am mai stat la blogarit? Pai, am iesit in oras cu lumea cu care probabil nu o sa ma mai vad iara pana in vara viitoare. Am facut liste si cumparaturi pentru camin (asta a fost cel mai bun moment), am fost la Oktoberfest, m-am uitat la Friends, am stat cu Whity si l-am scos la plimbare pe Alfi si ieri am fost la gratar, am mancat snack-suri si am jucat remi.

Tot in saptamaniile astea am fost in Parcul Tei si in drum spre Brasov, in lunga calatorie cu trenu, am avut iar parte de o intarziere de 90 de minute si o oprire de 3 minute intr-un tunel, de ce oare, asta nu se stie, sa creeze panica si nervozitate in randul calatorilor.

Cam atat din micul meu oras.
Aaaa si sa nu uit , azi ma vopsesc satena inchis. pam pam, new look :)

O raza de soare inca mangaia firul de iarba

2009-09-21T20:58:00.011+03:00

Sambata seara dupa terminarea distractiei in oras, hotaram ca a doua zi e perfecta pentru o plimbare, problema era unde. Aveam de ales intre , o plimbare mai lunga cu masina pana la Sibiu, o plimbare la gradina Zoo din Brasov, un loc in care sa plangi de mila saracelor animale sau o drumetie pana la 7 scari. Am analizat putin variantele si am concluzionat ca maine ne trezim devreme pentru a putea parcurge in liniste si leneveala drumul pana la 7 scari. Dar cum ceea ce hotaram este mereu supus schimabrii in ultimile 2 minute, am pastrat regula, si dupa ora 12, dupa ce Cristi a reusit sa ne adune pe toti, sa ne convinga si sa ne impace, ajunsa la masina aflu ca programul s-a schimbat, nu mai mergem la 7 scari, adica e prea mult si parca chiar suntem lenesi, mai bine mergem sus pe munte si admiram frumusetiile naturii, adica mergem in Pestera.

Pentru necunoscatori, Pestera e un satuc, pe langa Bran, dupa ce treci de Castelul Bran la un moment dat faci dreapta, cum vi din Brasov (mai bine nu stiu sa explic). Eu credeam ca e undeva la mama naibii, ca trebuie sa mergem multi kilometrii, ca o sa imi amorteasca fundul de atat stat in masina, ca durerea de cap va persista si ca voi canta melodia lui Michel, impreuna cu Geo la nesfarsit, dar m-am inselat, nu aveam de mers decat 10- 15 kilometrii.

Am intrat in sat, am urcat niste drumuri extrem de stricate si de urate si facem prima oprire, pestera Liliecilor. Deja si imi imaginam frumusete de pestera, dar nu, chestia aia e o vagauna mare si cu ceva mizerie in ea, dar in rest nimic ce ar putea sa iti atraga atentia. Afara privelistea minunata, in departare muntii, casute rasfirate si colorate, caluti si iarba verde. Ne-am tras sufletul, am lasat soarele sa ne atinga si am plecat mai departe.
Pe o parte si de alta a drumului erau casute multe, pensiuni, si vile multe. Am oprit, am coborat din masina si am dat de o priveliste si mai frumoasa. Ne-am plimbat, ne-am pus la soare, am lasat soarele sa ne incalzeasca, probabil cam pentru ultima oara pe anul asta si ne-am gandit ce frumos ar fi sa revenim la vara.

A fost o plimbare frumoasa si cu toate ca suntem din zona si am mai vazut munti si dealuri si toate acele locuri, tot ne mai minunam si ne simteam ca fiind mangaiati si atinsi pentru prima data de firul de iarba.

(pentru a vedea pozele marite, dati clic pe ele )

Gradina ZOO

2009-09-15T17:08:00.006+03:00

Sambata seara a venit gasca din Brasov la capitala, iar duminica m-am luat frumos de manuţa cu Radu si am plecat sa ne intalnim cu ei. Care ei? Pai, Cristi, Geo si Gabiţu.

Ne-am suit in metrou si am mers pana la celalat capat al Bucurestiului, la mama naibii, la apartamentu lu Gabi, de acolo am ne-am suit in Luizuca (pentru necunoscatori, asta fiind masina noastra) , Gabi a setat GPS-ul si am ajuns la apartamentu in care eu am convietuit cu fetitzele in primul an de facultate. Am luat lucrurile, am eliberat apartamentu si am plecat spre Plaza. Normal ca eu si Geo am devenit iar drogate la vederea magazinelor, iar dupa catve minute de palavrageala si prosteala am plecat spre minunata gradina ZOO.

Am setat din nou GPS-ul, ne-a explicat Radu unde trebuie sa ajungem, l-am mai sunat intre timp pentru ca nu gaseam si gata, am ajuns.

Dupa tot timplul in care m-am plans ca nu vreau sa merg, ca nu o sa vedem mare lucru, gata mi-am inchis gura si am ramas placut surprinsa de cat de bine arata gradina zoologica. Cand aveti timp si ajungeti prin Baneasa opriti-va si pe la ZOO, arata foarte bine si aveti ce vedea. Noi am fost mai norocosi si am avut parte de intrare libera, doar o data face Bucurestiul 550 de ani. Intrarea era totusi de bun simt, 13 lei pentru adulti si elevii si studentii platesc numai 6,5 lei, totusi un pret ok. Mi-a placut ca animalele aveau custile frumos amenajate, ca fiecare avea un spatiu destul de mare, si nu pareau sa aibe burta goala, cred ca sunt hranite destul de bine. Mi-au placut maimutele, pantera, leopardul, tot ce facea parte din specia lui Whity, numai ca sunt putin mai mari ca ea, leii, care erau principala atractie. Imi pare rau ca nu am vazut girafe si pinguini. Dar in mare, e un loc frumos sa petreci cateva ore.

Ce ne-a ajutat in Bucuresti foarte mult e GPS-ul, chestia aia micuta ce pe mine m-a fermecat in ceea ce priveste utilitatea lui. Adica Cristi om nestiutor al capitalei a intrat neinfricat cu masina pe toate stradutele si nu s-a pierdut. E o chestie faina, sa setezi acolo destinatia si dupa sa ajungi perfect, ca si cum tu ai fi un cunoscator al tuturor strazilor si al intersectiilor. Daca as avea masina, prima chestia de pe lista cu ceea ce trebuie sa imi cumpar ar fi un GPS. Cu toate astea, ca e un atotcunoscator, chestia aia mica si folositoare a dat gres in Ploiesti, cand noi am vrut sa cautam un Petrom si am urmat frumos traseul propus, numai ca atunci cand ne-a spus ca am ajuns la destinatie, destinatia era de fapt o fosta benzinarie, o urma din ceea ce a ramsa. Mai are ceva de lucrat pana sa fie perfect, dar pentru mine ramane cea mai buna inventie pentru masini.

P.S: Blogul meu o sa intre intr-o vacanta de 2 saptamani, pentru ca imi e lene sa scriu, pentru ca sunt acasa si am chef sa lenevesc. Dar voi reveni cu noi drame.

Sunt obsedata iar

2009-09-10T14:12:00.006+03:00

Sunt convinsa ca iar am inceput sa o iar razna, de 2 zile ma gandesc continuu la haine si genti. Nu mai am rabdare sa vin weekendu si sa merg prin magazine, deja ma imaginez cate bluze ma vor striga, cati pantofi vor spune ca sunt facuti pentru mine. Abia astept sa imi aleg un nou ruj, sa imi cumpar ceva mic de la Meli Melo, sa stau si sa pierd ore intregi in magazine si la sfasit neaparat ziua de shopping trebuie sa se termine cu un Cola.

O data pe luna am voie. Stiu ca de mule ori am zis ca voi respecta programul impus de mine, o singura data pe luna Cola si MC, dar adevarul e ca nu ma pot abtine de loc. Oricum asta nici nu mai conteaza acuma, cand gandurile mele sunt inderptate numai spre vizita care o voi face mall-urilor in weekend, voi respecta programul de weekend al fiecarui bucurestean.

Inca 2 zile si cam 48 de ore si voi fi in momentul de fericire deplina .

Poze poze poze

2009-09-09T21:07:00.018+03:00

pentru ca am primit pozele de la concert de la Madonna m-am gandit sa le pun pe blog, ca sa vedeti ca nu a fost chiar asa de rau precum a scris presa

Micile secrete

2009-09-08T14:34:00.004+03:00

Fiecare dintre noi are un mic secret, un acel ceva care il tine si nu vorbeste despre el, din diferite motive.

Avem motive sa avem astfel de mici secrete ? Eu sunt de parere ca da. Fiecare are dreptul sa ascunda acele chestii ciudate pe care le crede nebenefice pentru a fi aflate de publicul larg, pentru a iti da o stare de confort pentru ca cei din jurul tau nu iti stiu acel ceva, care poate pentru tine e la categoria de secrete, cand pentru altii acel mic ceva nu conteaza si nici nu va schimba modul in care te vad si te percep ca persoana.
Lucrurile minore sunt cele care dau importanta unei relatii, unei relatii de iubire sau unei simple relatii de prietenie. Se considera ca prietnii adevarati stiu totul despre tine, de la data de nastere, de la ceea ce iti place sa citesti si sa auzi cand te trezesti pana la acele mici secrete. Si totusi exista prietenii durabile cu persoane carora nu le stii chipul, sau prajitura preferata si poate nici varsta, dar sa mai punem in discutie toate acele mici secrete.

Mie mi se pare perfect normal sa avem secrete, sa avem acele lucruri marunte stiute doar de noi. Si atunci cand simtitm ca avem persoana potrivita si momentul potrivit pentru a dezvalui un mic secret, acel loc este luat de un alt lucru si in felul acesta mereu va exista ceva stiu doar de noi.
A avea secrete nu inseamna a insela pe cei de langa noi, a nu ne arata cine suntem cu adevarat, ci inseamna a pastra unele lucruri doar pentru noi, pentru ca noi stim cu adevarat cine suntem si cum suntem, cei de langa noi nu vad decat ceea ce ne place sa aratam ca suntem si gandim. Si la randul nostru, nu vedem totul la o persoana, pentru ca fiecare are micile lui secrete.

Cati dintre voi aveti genu asta de secrete pe care nu le-ati recunoaste nici in ruptul capului ?

Doamna Ploaie

2009-09-07T16:15:00.008+03:00

Stiti ca am zis ca nu o sa mai merg la concerte in parcul Izvor decat daca o sa am 2 metrii. Ok, nu m-am tinut de cuvant si am ajuns vineri la concert la Tuborg Green Fest, la invitatia lu'Ruxi pentru a-i vedea pe Suie. Normal ca am ajuns prea tarziu, pentru ca Suie cantase la 19, da am admirat si noi privelisetea.
Pai ce era? multa lume, multi tineri, bere, mici, sucuri, jetoane, gunoaie si galagie, in mare, nu era nimic interesant. Si asa a inceput si weekendu.

Pentru ca imi place sa stiu cum va fi vremea, si pentru ca sunt stresata ca nu mi-am adus haine mai groase la Buacuresti cu mine, vreo 2 zile la rand am tot intrat pe siteuri de vreme pentru a mi se confirma ca doaman Ploaie chiar va fi prezenta. Mie nu imi place ploaia, mai ales ploaia de Bucuresti, dar era clar ca vor veni si zilele alea urate, in care ne vom uda pana la genunchi, ca traficul va avea de suferit din cauza stropilor si a lumii care se precipita, ca bucurestenii o vor lua razna si isi vor scoate masiniile, ca lumea se va misca mai greu in autobuze, ca parul meu o va lua razna si se va face cret, ca rochitele, fustitele scurte, sandalutele iar vor lua pauza si bluzele mai groase, pantalonii lungi vor face de acuma parada, asta doar din caza ca e septembrie, ca a venit toamna si frunzele cad si pentru ca doamna plaoie are chef sa iasa in oras.
Si uite asa, de sambata seara a inceput sa ploua cate putin, de fapt as putea spune ca a plouat putin mai mult si acuma tot mai putin. Dar oricum am spune tot la ploaie inseamna, deci tot ceva ce ma enerveaza si sa ma faca sa imi aduc aminte de zilele calduroase de vara. Eu iubesc vara si soarele. Cam 6 sau 7 luni voi trai cu amintirea verii, of ce urasc toamana si ploaia si frigul si iarna.
Sambata seara am fost foarte trista, pentru ca aveam bilet la Cerbu de Aur, la Vama si nu am putut ajunge. Toata lumea s-a distrat in afara de mine, nici macar la televizor nu m-am putut uitat pentru ca au intervenit aia cu meciu lor. Daca nu stiati, va voi zice acuma, urasc fotbalul si tot ce e legat de el. Si am fost nevoita sa ma uit sambata seara la meci, numai bucuria de a manca popcorn si de a bea Cola m-a putut face sa rezist. A fost ingrozitor.

Dar duminica, ce zi plina de leneveala am avut. Vineri am hotarat cu Ruxi sa mergem la opera, dar cum puteam sa merg pe vremea aia si cu lenea de care eram stapanita, asa ca toata ziua mi-am petrecut-o lenevind cu "Fiends" si filme, cu somn si ploaie.

Cam atat din weekendu meu trist si plin de lene. Acuma ma voi concentra asupra doamnei Ploaie ca sa plece din oras.
O saptamana minunata !

Coincidente

2009-09-03T08:55:00.002+03:00

Oare chiar exista coincidente?

Daca pana mai ieri mi-ai fi pus intrebarea asta, cu singuranta dadeam un raspuns negativ, dar astazi parca as ezita in a da un raspuns si totusi refuz sa cred ca se intampla fapte si evenimente care pur si simplu se suprapun. Intotdeauna mi-a placut sa cred in chestii palpabile si demonstrate si m-am ferit in a crede in toate acele lucruri legendare si mai ales bisericesti. Asa cum nu cred in coincidenta, asa cred ca totul se intampla cu un scop si fiecare om are acea capacitate si putere de a interveni si de a schimba lucrurile.

Cea mai buna argumentare a mea in ceea ce priveste inexistenta coincidentelor este aceea ca noi nu traim singuri si astfel noi interactionam cu altii si daca facem un mic "calcul", orice gest al meu afecteaza actiunile altor oameni, care la randul lor actioneaza influentand viata altor oameni si tot asa. Astfel traim intr-un mediu in care depindem unii de altii, astfel coincidentele sunt facute pana la urma tot de actiunea unor oameni care au actionat in jurul nostru.

Dar in viata fiecarui om exista o serie de evenimente care nu le putem explica intr-un mod simplu si de accea le numim coincidente.

Uitati un exemplu de ceea ce numesc eu coincidenta: Luni de diminiata primec un telefon in care mi se solicita prezenta la Bucuresti. Marti dupamasa plec la Bucuresti. El a ajuns in oras marti sau luni. Eu stau in Bucuresti 2 saptamani. El sta in Rasnov tot 2 saptamani. Deci noi nu ne vom intalni, pentru ca atunci cand eu ajung in sat la mine, el pleaca din sat. Deci nu ne vom intalni si nici nu va exista o situatie de vedere intamplatoare.

Este o coincidenta faptul ca atunci cand eu am plecat el a venit si astfel astrele au complotat sa nu ne intalnim sau este pur si simplu actiunea unor oameni care au influentat evenimentele din viata mea?

Si totusi, ce se intampla daca fentez si schimb cursul evenimentelor destinate de coincidenta?

La plimbare

2009-09-02T10:46:00.006+03:00

V-am scris ieri de pe tren, deci stiti ca am fost nevoita sa vin la Bucuresti si ca de obicei cu bagajul imens dupa mine.

Am ajuns in gara cu ceva timp inainte de a sosi trenul, asa ca m-am hotarat sa intru sa privesc magazinele, asa ca m-am plimbat frumos prin Unirea cu trolerul dupa mine. Nu m-am sfiit si am intrat si in magazine. Intr-adevar nu ai prea mult loc sa te desfasori cum ai vrea, vanzatoarele se uita cam ciudat la tine, dar daca poti trece peste asta totul e ok.

Ajunsa in Bucuresti, ma iau de manuţă cu Radu si plecam spre oras, pentru ca nici de data asta nu aveam de gand sa scap de troler. Si incet incet, am ajuns la MC si dupa MC am ajuns sa trag trolerul prin parc. Unii se uitau putin mai ciudat la mine, dar probabil si eu as fi facut la fel daca vedeam pe cineva plimbandu- se cu geamantanu prin parc.

Dupa plimbarea din parc am luat autobuzu, am ajuns in Romana si iar am tras trolerul dupa mine pana la urmatoarea oprire, tot un parc.

Si dupa 3 ore de plimbare prin Bucuresti am ajuns la destinatie. Si totusi, nu m-am simtit deloc ciudat plimbandu-ma cu trolerul dupa mine !

De prin tren

2009-09-01T17:23:00.004+03:00

Plictiseala si iar plictiseala , o revista de economie, o carte, un cola si bunul meu prieten laptopul. Bateria e plina, netul l-am luat deci cateva ore vor trece mai usor pana ajung din nou la Bucuresti. Mi-a trecut de cateva ori prin minte ca ar trebui sa il umanizez si mai mult pe bunul meu prieten care mereu ma scoate din plictiseala si pentru inceput vreau sa i dau un nume. Are si el dreptul la asa ceva, pentru ca este alaturi de mine in multe momente grele din viata mea, atunci cand vreau sa citesc presa, cand vreau sa messiesc, sa ma uit la filme, sa googleesc si mai ales sa ma ajute sa ies din viata plictisitoare in care unori sunt tot mai adancita.

Initial am fost nervoasa, normal ca CFR-ul nici de data asta nu s-a abatut de la regula si trenul a plecat cu intarziere, dar spre surprinderea mea a intarziat numai 10 minute. Imi trag trolerul cu mare dificultate dupa mine, imi gasesc vagonul cu numarul 12, incerc sa imi ridic geamantanu incet incat si gata am ajuns in tren. Ca de obicei dau dovada de o mare aiureala si ameteala si initial ma asez pe un alt loc. Totusi imi zic in sinea mea, cunoscandu-ma , ia sa ma mai uit o data pe bilet sa vad daca chiar am numarul 51. Scot biletu, ma fatai in marea aglomeratie care era pe culoar si surpriza, locul meu era 65. Imi iau din nou treolerul, imi fac loc si ajung la locul meu destinat, locul de la geam. Cer ajutor pentru a mi se pune marele bagaj sus si gata, hai plecarea ca oricum suntem in intarziere.
Imi scot laptopul si incep sa butonez. Ok, mai bine un film pentru inceput ca semnalul la internet oricum nu este prea bun pana la Sinaia. Langa mine, un baietel simpatic care isi furisa privirea spre film si in fata mea 3 fete care au auzit de laptop dar nu si de faptul ca atunci cand il folosesti si asculti muzica si te uiti la filme trebuie sa iti pui casti.

As mai blogarii putin, dar bateria mi s-a terminat. Cam atat din trenul care merge spre Bucuresti.
Deci, ce nume as putea da bunului meu prieten laptop? :P

Lipscani vs Dorobanti

2009-08-31T11:39:00.007+03:00

Am citit zilele trecute un articol in Business Magazin despre strada Smardan, centrul istoric al Bucurestiului si vestita strada Dorobanti . Un articol interesant din multe puncte de vedere, despre barurile din aceste zone, chririi, incasari, locuri si mai ales profiturile ce raman in urma scaderii costurilor din incasarile totale sau economic vorbind, din cifra de afaceri.

Pana sa citesc articolul nici nu m-am gandit sa fac o comparatie intre aceste 2 zone, pentru ca niciodata nu mi-am pus intrebarea atunci cand am iesit in oras daca as schimba o iesire din Lipscani pe una din Dorobanti. Probabil as schimba la un moment dat, dupa un sir lung de iesiri, dar pana la urma tot pe Lipscani te intorci si atunci cand vrei sa te plimbi si atunci cand vrei sa bei ceva din simplul fapt ca e centrul istoric. Centrul vechi va ramane mereu cu o mica stea in frunte si mereu atat lumea, cat si turistii isi vor dori sa ajunga acolo in ciuda faptului ca strazile arata cum arata si ca multe nu sunt tocmai primitoare din cauza santierelor care s-au format.

Probabil cei care ies in Dorobanti vor spune clar ca ei nu ar rata o iesire in Dorobanti. Ok, asta se intampla acuma, cand Dorobantiu este zona de fite, dar acest lucru se poate pierde in timp, in schimb Lipscaniul va fi mereu centrul istoric al Bucurestiului.

Parisul are Cartierul Latin, Berlinul are Hackesche Hofe, iar in Lisabona detine suprematia Baitto Alto in materie de cafenele, baruri si restaurante, similar pare sa capete culoare si o mai mare importanta centrul istoric al Bucurestiului. In Lipscani vara intalnesti terase enorme, uneori nici nu sesizezi cand incepe o terasa si cand intri in terasa barului alaturat, proprietarii localurilor de aici anticipeaza ca zona va deveni in urmatorii ani principalul punct de atractie, pentru ca zona va deveni ca orice centru istoric din Europa.

Ceea ce diferenteaza foarte bine centrul vechi de zona de "fite", Dorobanti este profitabilitatea :

chiriile: daca in Dorobanti se ajunge pana la 120 de euro pe mp, in Lipscani chriile se injumatatesc sau chiar ajung la 30 de euro.
numarul de locuri: in Dorobanti cafenelele au in jur de 60- 100 de locuri, iar in centrul vechi o cafenea poate avea si peste 150 de locuri, deoarece suprafata nu este clar delimitata, astfel incat numarul de locuri poate varia.
incasari: desi incasarile din cele doua zone variaza extrem de mult, acest lucru se datoreaza faptului ca zona Dorobanti este exclusivista cafenelelor, centrul vechi se mandreste cu consumul mare de bere.

Daca problemele legate de infrastructura si problema proprietatii s-ar rezolva in centrul istoric, Lipscaniul ar putea sa se transforme intr-un loc aproape exclusiv de cafenele si terase, asemanator cu cele din capitatele europene.

Investitiile care vor avea loc in randul oamenilor de afaceri trebuie sa tina cont de ceea ce doresc, profit pe o perioada scurta sau investitii pentru viitor.

Voi ce alegeti, o iesire intre prieteni pe Lipscani sau o iesire plina de fite in zona Dorobanti ?

Concertul din parc ( Sticky & Sweet Tour)

2009-08-27T14:23:00.004+03:00

Stiam ca ma va astepta un drum lung pana la Bucuresti, prindeam ora de varf la intrarea in oras si ghinionisti cum am fost, am prins aglomeratie si am stat minute in sir in fiecare locsor in care exista o anumita probabilitate de a se circula bara la bara.

Gata am ajuns in Bucuresti, si imediat la locul faptei. Strazi inchise, oameni la fiecare pas si mai ales coada imensa care se formase la intrare. Fraudez si ma asez la inceputul coadei, in 5 minute imi rupe biletu, imi analizeaza geanta, vrea sa ma pipaie, dar renunta si gata ma aflam la locul faptei. Oriunde imi aruncam ochii vedeam grupuri mari de oamnei, cozi si nici un panou, ceva sa imi indice si mie unde trebuie sa merg. Trebuie sa precizez ca am mers din timp in parc, in jur de ora 18:30, asta doar din dorinta de a evita aglomeratia. Dintr-un anumit punct de vedere am fost inspirata pentru ca am evita a sta la o coada imensa, am analizat locurile in care vad cat mai bine, dar partea proastra a fost ca am stat in picioare continuu pana la terminarea concertului, cam pana la 23:50. In afara faptului ca aveam dureri de spate ingrozitoare si de multe ori mi-a venit sa ma pun in fund de cata oboseala simteam, astazi inca picioarele mele refuza sa revina la starea de dinaintea concertului.
Asa, revenind, imi caut gazonu, ma gandeam ca voi sta in acel loc imens cu tot poporu, da totusi speram sa gresesc, mai intreb vreo 2 persoane daca chiar tot locu asta mare si departat de scena e locul in care eu am bilet. De fiecare data am primit acelasi raspuns pozitiv. Ok, atunci aici voi sta.
Merg la prima coada in care achizitionez un jeton. Jetoul era acea chestie cu care iti cumparai suc, bere, mancare si apa. Cam orice costa un jeton. Dupa 5 minute de asteptat la coada, merg la alta coada, coada de la bar. Ok, deja ma saturasem de atatea cozi, de atatia oameni, forfota. Oriunde imi aruncam ochii vedeam oameni, multi oameni.

O sa incep sa va spun ce nu mi-a placut, pentru ca sunt multe lucruri care au lasat de dorit, si unele poate care doar pentru mine au fost deranjante.
In rimul rand ecranele nu erau atat de imense pe cat ma asteptam si erau amplasate prea jos. Parcu ala are si copaci, care erau fix in fata scenei, pe jos mai mult pamant decat iarba, la sfarsitul concertului ziceai ca am fost la camp nu intr-un parc. Lumea nesimtita, gunoaie peste tot. Am uitat sa va zic ca bautura o primeam ca la meci, in pahare, ori calda, ori fara acid. Ok asta nu comentez prea mult, mi-a fost sete am cumparat, daca nu vroiam nu cumparam , dar totusi, asta mi-ai oferit tu ca organizator, deci urat. Paharele la un moment dat, cand era prea multa aglomeratie erau varsate in diferite parti, peste diferite persoane mai ghinioniste.
Ce ma enerva cel mai tare: eu de 1 metru si 20, nu reuseam sa vad scena. La inceput mi s-a parut ok locul ce mi l-am ales, super de aici vad perfect, scena + 3 ecrane. Ok, a aparut Madonna pe scena, salut vazut, scena nimic, si ecranele din cand in cand. Nu domne, pune ecrenele alea sus la mama naibii sa vada si ala de 1, 20 .
Da, ma enervau si aia care isi ridicau prietena si vecina si catelu si purcelu in spate si devena de 5 metrii. Na acuma tu uite-te ca esti la inaltime, esti tare, vezi scena , ce conteaza ca fraierii din spate nu vad. Esti super.
Si ma enervau si aia care stateau 2 minute intr-un loc si dupa isi schimbaul locul, nu conteaza ca nu ai pe unde trece, loc se face.
Deci, din punctul meu de vedere cu toata fitele adunate, da ma enerveaza cum se comporta lumea in multime si ce ar fi sa se cante special pentru mine, eu cu prietenii mei si atat. Dar pana atunci, ce sa fac ma conformez, bine ca ma adaptez rapid.

Trecand de tot ce ma enerva, spectacolul si concertul chiar mi-au placut. Mi-a placut scena, luminiloe, proiectiile. La ora 10 fara 10 s-a stins lumina, si apar Madonna. Ma asteptam sa o vad coborand de undeva, sa apara intr-un mod ciudat, nu, s-a luminat scena si Madonna era in centru scenei pe un scaun. Mie mi-a palcut intrarea ei, exact ca in vidioclipuri. A inceput sa urle in microfon, pentru ca voce prea minunata nu are, dar o ajuta plamanii la urlat si dans, mult dans. M-au impresionat dansurile, spectacolul care il face si melodiile, mixul melodiilor. A avut 3 costumatii si mi-a placut ca a zambit tot concertu. In fiecare imagine de pe ecran o vedeam zambind.
La un moment dat a avut o tema gipsy in care a a dus in discutie problemele romanilor cu rromii si discriminarea, moment in care am auzit cateva huiduieli. Facand un apel la toleranta şi spunând ca toti oamenii, indiferent de etnie sau orientare sexuala, trebuie sa aiba drepturi egale, fiind apoi aplaudata.
Normal ca trebuia sa socheze si s-a pupat cu o dasatoare sau o papusa, un model de plastic, nu am vazt prea bine momentul, dar a prins la public.
A fost apaludat momentul in care a aparut pe ecran poza lu'Michael Jackson si pe scena un dasator care il imita pe Michael si Madonna s-a referit la acel moment ca fiind un tribut adus pentru Michael, cel mai mare artist pe care l-a avut lumea.
In rest, muzica, dansul, spectacolul a fost impresionat, au fost ceea ce inseamna Madonna, sa socheze lumea si sa faca spectacol. Mi-a placut.

Concluzia mea, punand cap la cap toate cele bune si cele rele, mi-a placut, a fost ceva impresionant, dar am promis, urmatoarea data cand merg la un concert in parc va fi atunci cand o sa am 2 metrii, deci probabil niciodata.

Hai ca am facut-o si pe asta, inca o poveste pentru nepoti.

Pam pam

2009-08-26T08:36:00.002+03:00

Astazi am tras de mine si m-am trezit mai devreme decat de obicei, asta s-a intamplat din cauza unui singur motiv, cateva ore si trebuie sa plec la Bucuresti la the bigest concert of the year, da v-ati prins la Madonna.
M-am saturat cate articole am tot citit si cat am asteptat pana a venit si ziua concertului. Cum am mai spus, nu sunt un mare fan, dar astept sa fiu impresionata intr-un mod bun de spectacolul care il va face. Sper sa nu ne faca sa asteptam o ora pana apare pe scena, sper sa vad si eu ceva pe scena si sa nu imi arunc ochii doar pe ecranele imese si mai sper sa nu mor pe acolo impinsa, asa mititica cum sunt. A da si sper sa nu ploua, desi am analizat vremea si am vazut ca nu se anunta nici o precipitatie.
Normal ca o data ajuns in Bucucuresti, voi profita de ocazie i o sa petrec cateva zile de bucuresteala.

Dupa concertu asta, stiti probabil, trebuie sa fac putin reclama si Brasovului, in perioada 2-7 septembrie e "Cerbul de aur" si pe 5 canta Vama Veche, deci in mare sper sa ajung si pe acolo.

Asa, aproape am terminat, mai am de pus in ghiozdan cateva haine, o ciocolata, apa, portofelu, balsamul de buze, telefonu, ochelarii de soare si esarfa si gata am plecat.

Revin cu povesti de concert si de bucuresteala.

Din lumea animalelor

2009-08-25T13:34:00.008+03:00

Fiind plecata la sfarsit de weekend cu toata familia, casa a ramas singura si animalele la fel. Alfi a fost de data asta singurul stapan si a avut cea mai mare indatorire de pana acuma, aceea de a pazi casa de orice inamic care ar incerca sa se apropie de curtea lui, iar Whity a fost acceasi lady kitty care avea sa stea in casuta ei, cu mancarea si cutia de nisip si pregatita sa doarma cat mai mult.

Atunci cand traiesti la casa si mai ai prin curte si cateva animale, cel mai dificil moment este acela in care te hotarasti sa pleci si iti pui intrebarea, cine are grija de animalutele care nu pot sa isi puna singura de mancare? Daca eu as fi reusit sa il invat atat pe Alfi, cat si pe Whity unde trebuie sa umble atunci cand le e foame si care e mancarea de pisica si care de caine, cat trebuie sa isi puna in farfurioara si mai ales sa isi dea drumu la robinet sa isi puna apa pentru a avea o masa perfecta probabil plecarile de acasa nu ar mai fi atat de grele. Dar nu, am esuat si nu i-am invatat deloc bine, decat sa vina sa mance atunci cand le e foame si dupa sa intoarca capu dupa ce au terminat.

Alfi fiind un devarat barbat si un nesatul a fost lasat in grija unui vecin, sa fie servit asa cum merita, fara a i se lasa alte griji pe umeri, cum ar fi impartitul mancarii pe cele 3 zile in care am fost plecati. Protectia casei oricum a fost cea mai dificila sarcina care o putea primi, acum cand el este un jucaus si mintea si coada nu i stau decat la trasu de pantaloni, ridicatu labutei, aducerea batului si ce i pleace cel mai mult, sa faca "ordine", plimbarea oricarui fel de papuci care i prinde.

Se pare totusi ca Alfi s-a abtinut din a da chefuri.

In schimb, Whity, o lady kitty, am lasat-o in casuta ei, cu farfuria plina de mancare, cu nisip curat si apa pentru a trai linistita timpul in care noi am fost plecati. Se intampla destul de rar sa fim nevoiti sa lasam singuri animalutele, de aceea probabil Whity a avut o multime de ganduri cand a vazu ca se face noapte si iar zi si nimeni nu vine dupa ea sa o lasa se intre in casa si sa umble in voie unde vrea.

Primele ganduri a lu'Whity au fost probabil ca dragii ei stapani au murit, si acuma ea este nevoita sa isi imparta mancarea in cele X zile, necunoascute ei, pana cand cineva o va gasi si o va declara mostenitoarea averii familiei.

Alte ganduri a lu' pisu au fost probabil ca a venit sfarsitul lumii, razboi, bombe atomice, iar noi am ales-o pe ea sa fie singura pisica care va supravietui si ea va trebui sa gaseasca o solutie pentru atunci cand razboiul se va termina sa faca ca specia piscilor sa nu dispara. O adevarata sarcina pentru ea, dar in creierasul ei mic, cu siguranta gandea ca este speciala daca a primit aceasta atributie.

Si ultimul gand care i-a trecut lu'kitty prin minte este acea ca a facut o prostie si noi am pedepsit-o si o sa o lasam sa moara singura. Problema ei ere de ce i-am dat de mancare si nu stia ce a facut sau avea anumite ganduri dar totusi le cataloga ca fiind chestii minore.

Whity si-a imparit mancarea, apa si nisipul sa i ajunga pentru cate zile va fi nevoita sa stea inchisa. Cand am ajuns acasa, Whity mancase aproape tot, iar apa mai avea din belsug. Primul gand al ei a fost" Smecherilor, m-ati pacalit ati venit mai repede decat ma asteptam, trebuia sa imi ziceti ca veniti asa repede, ma bucuram si eu de toate proviziile care mi le-ati lasat" . Oricum bucuria ei a fost simtita, mieunatul era diferit, era dupa picioarele tuturor, mai cuminte ca de obicei si cu chef mai mult de joaca.

Cam atat din lumea animalelor si din creierul meu pus la imaginatie.

Dor de prieteni

2009-08-21T10:20:00.004+03:00

astazi m-am trezit gandindu-ma la 2 persoane importante pentru mine.
O sa incep in ordine alfabetica.

In primul rand, mie chiar imi e dor de Alex. V-am mai povestit de Alex, e acel prieten care lucreaza in publicitate si care mereu ma face sa zambesc. Alex este prietenul cu care mesuiam destul de des, care imi asculta ofurile si micile tampenii ce imi treceau prin minte, ma ajuta cu lectiile si cu proiectele, ma tinea de vorba atunci cand fetele vroiau sa ne uitam la un film sau atunci cand eu vroiam sa dorm, ma asculta in multele mele probleme si ma sfatuia, ma facea sa rad si sa zambesc chiar daca eu eram cu fundu in sus, stia sa nu ma certe si mai ales intelegea dramele mele de zi cu zi.
De ce nu am mai vorbit cu Alex ? Pai, dintr-o data Alex nu a mai aparut pe mess, as spune ca de aproximativ o luna si jumatate. Am inteles printr-o serie de sms-uri ca ar fi plecat in vacanta sa viziteze lumea, dar totusi eu nu inteleg de ce aceasta ruptura de mess, de ce a trebuit sa reusesc sa supravietuiesc fara acea persoana care ma ajuta in depasirea problemelor mele extrem de complicate.
Deci, draga Alex, in speranta ca vei citi acest post cat mai curand, sa stii ca imi e dor sa mesuiesc cu tine, sa imi asculti tampeniile scoase de neuronii mei, imi e dor sa imi povestesti de Kitty, sa ma intrebi de Whity si mai ales sa analizez cu mine solutiile la marile mele probleme.

A doua persoana de care imi e foarte dor e Florin, care e la facultate la Cluj si e acea persoana care o admir extrem de mult pentru ceea ce a reusit sa realizeze singur prin felul lui de a fi si de a gandi.
Florin este acel prieten care stie totul despre calculatoare, despre programe si alte chestii informatice care pentru mine inseamna o alta limba straina. Imi e dor sa vorbesc ore in sir la telefon cu Florin, numai cu el pot discuta minute in sir toate tapmeniile si cand inchidem telefonu sa ne dam seama ca de fapt nu am discutat nimic inteligent. Imi e dor de acele momente in care el se chinui sa imi explice cum trebuie sa rezolv cine stie ce problema super complicata de c++ sau sa imi explice cum am realizat proiectu de atestat. Imi e dor sa ne intalnim in pauza la scoala, sa ne intelnim in autobuz, sa te fac partas la planurile mele pline de rautate, sa iesim la o limonada, sa povestim, sa radem si sa glumim.

In mare, imi e dor de multe lucruri care erau putin diferite inainte.

D'ale gagicilor

2009-08-20T10:21:00.007+03:00

Acest post este scris la dorinta unei prietene care mi-a cerut sa povestesc despre viata noastrea in locul ei pentru a-si varsa nervii si tot ceea ce inseamna ofticata din ea. O sa o numesc my dear girlfriend.

O sa incerc sa va fac o scurta descriere a personajului principal, desi imi va fi destul de greu, pentru ca as putea povestii despre ea cateva pagini bune. Ea este cum sa va zic, o fata finuta si cu foarte mult bun simt, dar trebuie sa zic si asta, ca face parte din randul fetelor si atunci cand se simte amenintata si vrea sa realizeze ceea ce isi doreste isi scoate gherutele si actioneaza intr-un mod in care poate nu i e tocmai familiar. In timpurile stravechi, my dear girlfriend era o fata extrem de cuminte si de linistita, pana sa intre in marea mea familie de rautate, si de atunci ea a inceput sa invete ce inseamna sa zambesti atunci cand nu ai chef, ce inseamna sa visezi pantofi si haine si cum ofticatul poate iesi la iveala.

Cum sta treaba la noi cu iesirile ? Mie imi place sa fiu o independenta si as vrea sa fac mereu in asa fel incat sa nu depind de nimeni, desi atunci cand sunt in Brasov este destul de greu, pentru ca iesitul in oras inseamna 16 kilometrii de mers cu masina, adica o mica distanta care te obliga se depinzi de cineva care se accepta ca fiind sofer in acea zi. My dear girlfriend incepe sa simta independenta, dar mereu are o rezerva de lene si acceptare care o impiedica sa imi fie alaturi in toate momentele.
In mica noastra gasca, cel mai greu lucru este stabilirea locului in care iesim. Parca suntem mereu impartiti in 3 tabere, fetele care vor un loc dragut si putin fitos si tabara baietii care vor un loc simplu, in care pot discuta cu usurinta, a da si unele fete care sunt multumite ca le scot prietenii in oras. Si tot baietii sunt cei care se razgandesc destul de repede in privinta locului in care vom merge si pentru ei termenul de "a stabili o ora de intalnire" nu exista in vocabular.
Asa s-a intamplat si ultima oara. Ca gaicile, atat eu, cat si ea aveam chef de iesit in oras, doar era sambata seara. Fara prea mult tam tam convingem baietii si plecam spre Brasov. Dar asa cum v-am explicat, iesirea din sat este extrem de grea si dureaza in jur de o ora. Oras mic, lumea se cunoaste intre ea, mai saluti pe unu pe altu, mai discuti si cu celalalt, il convingi si pe Xulescu sa iasa, pana la urma Y s-a hotarat si nu mai iese si uite asa plecarea se amana cu o ora. Drumul pana in Brasov este de cele mai multe ori interesant si amuzant. Ultima oara iesirea din sat s-a facut cu "mituirea" unor politai de la rutiera si cu incercarea de a avea 2 soferi.
Pe drum luam la rand locurile in care am putea iesi. Asta nu ca nu imi place, asta e deja inchis, asta e prea departe, asta nu place fetelor, ok atunci hai in Baba . Eu nu am mai mers niciodata, dar am incredere in gustul lor.
Baba e un bar dragut, cu specific oriental, pe strada 15 Noiembrie, putin mai jos de Teatrul "Sica Alexandrescu", cu terasta, sala de biliard, narghilea, cocktail alcoolice si nealcoolice, shoturi, ceaiuri , muzica e putin data cam prea incet, iar pisiile sunt prezente asa cum era de asteptat.
La un indemn, hotaram sa comandam cocktail si de aici a pornit toata frustrarea. My girlfriend nu vroia asa ceva, dar totusi a aceptat provocarea. Mica ofticata din ea, la sfarsitul serii dorea sa vomita fiecare gurita de cocktail si astfel sa se transforme intr-o pereche de platforme. Cu siguranta nu intelegeti povestea mea pentru ca am incercat sa nu dau detalii de la ceea ce s-a intamplat pentru a nu supara pe cineva si astfel sa ma transform intr-un persoanj negativ.

Dar ceea ce vreau sa spun este ca uneori e bine sa invatam sa ne contolam sentimentele si micile ofticaturi si asa vom invata sa ne adaptam intr-o lume plina de dorinte si de oameni care isi urmaresc interesele. Deci, my dear girlfriend ,incerca sa nu te mai exteriorizezi in anumite momente si sa accepti ca ai patruns in lumea celor care iubesc hainele si pantofii si rautatea incepe sa faca parte si din tine, dar e ok, vei putea trai si cu asta.

Dar intre timp, hai unde te scot sa iti fac cinste cu un cocktail ? :P

you gave me a little love, now I want more

2009-08-19T10:00:00.007+03:00

Intotdeauna am crezu ca lucrurile bune incep rapid si nici de data asta teoria nu mi-a fost data peste cap. Totul a inceput de la un sms si un raspuns afirmativ rapid. O intalnirea, un brainstorming, schimb de numere de telefoane, vorbarii pe mess, idei, campanie, comunicare, emotii si dupa nici 2 saptamani legatura care putea sa i apropie s-a rupt.

Cine ma cunoastea destul de bine stia cine era cauza povestilor mele interminabile si continue. Eu inca eram la stadiul de negare si de a respinge ideea ca independenta mea s-ar putea stinge. Noi inca discutam pe mess, inca avem multe de discutat, dar mereu exista o problema, eu il invitam in oras, el refuza. Un refuz este acceptat, a doua invitatie nu mai eram la fel de convinsa ca vreau sa o mai fac, dar imi iau iar inima in dinti, ma mai uit o data in oglinda sa vad daca sunt ok si nu cumva are vreo problema legata de fizic, intru pe mess si comunic. La momentul potrivit pun in discutie invitatie mea. Dar el avea mereu acelasi dar de a reufza in cel mai nepotrivit mod. Uneori i dadeam doar 7 ani, alteori stand si analizand problema credeam ca e gay, interpretam fiecare gest, fiecare cuvant, fiecare smile de pe mess, fiecare semn de punctuatie, discutam cu fetele, dar nu reuseam sa inteleg nimic. Uneori i-as fi spus ca e un fraier, alteori as fi vrut sa il sun si sa i spun ca e ultima oara cand mai vorbesc cu el daca nu ma invita in oras, as fi vrut sa imi explice si sa dea vreun semn ca e cu alta, imi recunoastem infrangerea, as fi vrut sa i vorbesc cu indiferenta sau sa il ignor, dar fiecare plan care mi-l puneam in cap se termina cu infrangerea mea si astfel ma intorceam cu cateva saptamani in urma pentru simplul fapt ca ca iar apasam pe taste. Singura mea problema era de ce ma refuza atunci cand il invitam in oras, scapasem de grija ca eu as avea vreo vina si fiecare refuz il aruncam asupra lui si nu mai vroiam decat sa aflu care este acea problema sau nesiguranta pentru care ma refuza.

Dupa 2 luni in care eu eram convinsa ca a sosit momentul sa il ignor si incet incet sa nu i mai vorbesc, deschid mess-ul si in urmatoarea secunda apare el cu o invitatie la un film, pentru a doua zi. Respect planul si incerc elagant sa il refuz, atunci imi spune alta ora. Nu promit ca voi ajunge, dar conversatia se termina cu un raspuns afirmativ. Pana la urma vroiam sa merg din curiozitate, de ce dupa 2 luni trece peste orice si ma invita la un film. Eram pregatita si pentru aparitia lui insotit de o fata, imi propusesm sa fiu extrem de distanta si de rece si mai ales sa analizez orice cuvant si gest pentru a-mi da seama ce l-a tinut sa ma refuze timp de 2 luni.

Ma aranjez, plec din timp sa ca nu intarziu si ne intalnim in mall. Rasuflu usurata, a venit la intalnire sigur, clar nu are prietena, au mai ramas 2 variante in capul meu, ori i se pare ca sunt extrem de urata ,ori e gay. Intram in sala, ne cautam scaunele, ne asezam si continuam discutia. Lumina se stinge, noi evitam orice contact. Fluturii imi zburau de mult prin stomac, filmul il vedeam parca pe bucati, creierul meu era intr-0 gandire continua, mainile noastre incepeau sa se intalneasca, dar fiecare pastra o anumita distanta. Cred ca pentru cei din spatele nostru am fost sursa principala de ras. E drept, acuma cand ma gandesc eram chiar simpatici. Isi face curaj si ma ia de mana, incerc sa discutam ceva, dar renunt. Fimul parea interminabil si eu incercam sa par cuprinsa de actiunea filmului.

Filmul se termina, lumina se aprinde si cum ma asteptam, o data cu trecerea intunericului, orice apropiere se stinge, dar nu, imi iau inima in dinti, ma apropii si il sarut.

Si de atunci, ne tinem de mana, accept pupicii, zambesc si fac ochii mari ori de cate ori sunt tinuta in brate.

Putea oare sa riposteze, sa se traga si sa spuna ca totul a fost inteles gresit?

Existenta cadoului perfect

2009-08-18T10:18:00.004+03:00

In viata de zi cu zi existe ocazii si momente in care primesti si trebuie sa faci cadouri. Cadourile in cuplu sunt si mai complicate, daca dragoastea e mare nu faci altceva decat sa incerci sa impresionezi si sa iei cadoul perfect, ca si cum ar fi o intreaga intrecere intre achizitionarea si daruirea cadoului perfect , asta pentru ca iti pasa si pentru ca trebuie sa ii placa.

Cumpararea si daruirea cadourilor se face in momentele de sarbatori, de Craciun, de Pasti, la zilele de nastere, cele onomastice, iar in cuplu orice zi poate fi perfecta pentru cadouri. Este important pentru un cadou sa fie impachetat frumos, sa aibe fundita , astfel elementul surpriza va fi major.

Atunci cand alegi cadoul pentru un prieten, cel mai important lucru este sa ti cont de sex. Intotdeauna cadourile pentru fete au fost mult mai usor de achizitionat, daca nu stii chiar de loc ce sa cumperi si nici chef sa umblii prin magazine poate poate vei vede ceva ce crezi ca si-ar dori si se incadreaza in bugetul tau, poti apela la un buchet cu flori sau o cutie de bomboane draguta. La baieti bomboanele sunt inlocuite de sticle cu bautura. Niciodata nu mi-a placut sa fac cadouri de genu, dar trebuie sa recunosc ca de multe ori ele au fost salvarea mea. Cu siguranta nu se incadreaza in ceea ce inseamna cadoul perfect, ci doar in ceea ce am putea numi cadouri neinspirate.
Fetelor le face placere sa primeasca ciocolata fina, bijuterii, esarfe, ceasuri, carti, tablouri,chestii de make-up chestii care baietilor li se par total inutile, cum ar fi cutie de bujuterii, lumanari parfumate. Hainele niciodata nu au fost un cadou perfect, decat atunci cand stii cu adevarat ca isi doreste ceva si stii marimea si tot, e ceva mai complicat, deci din start as sari peste haine.
Sa iei cadou baietilor e extrem de complicat, niciodata nu le cunosti gusturile, niciodata nu stii ce vor, asta doar pentru ca ei nu sunt ca noi fete sa spunem mereu ca ne trebuie si aia si aia, sau ca ne dorim si esarfa aia, da si cerceii aia negrii. Cand iau cadou baietilor ma duc la magazinele de sport (Adidas, Nike, Onille) si aleg de acolo ori un portofel, ori o curea, sau o sapca intr-o zi tot va avea nevoie de ele. Cand am un buget mai mare cumpar un ceas, sau un parfum, asta daca chiar stiu ca i place, sau chestii pentru calculator. Cam orice iau imi este foarte greu sa ma hotarasc. Si totusi baietii nu sunt atat de incantati ca fetele de cadouri, probabil pentru ei nici nu exisa cadoul perfect.

In cuplu alegerea cadoului este un proces extrem de complicat si de important, pot spune cu siguranta ca asa este in cazul fetelor. Ne place sa primim cadouri in orice momnet, ne place sa cautam cadouri pentru prietenul nostru desi ne plangem ca nu stim ce sa ii luam , ne place sa primim flori si bomboane desi sunt incarcate cu atat banalitate, ne place sa fim mereu surprinse si mai ales ne place sa stim ca acele cadouri primite sunt alese de ei. Poate aceseta au fost frazele care spun ceea ce vreau eu si ceea ce imi place mie, dar tind sa cred ca si alte fete au gandit sau gandesc ca mine.

Si totusi ati avut parte pana acuma de cadoul perfect?

Despre condus

2009-08-17T10:09:00.004+03:00

Acum 2 ani am avut parte de perioada aia in care condusul era tot ce conta, puteam considera ca sunt aproape un nimeni din simplul fapt ca eu nu am aveam carnet, iar restul prietenilor erau zeii care reusise sa se infiltreze in randul celor care poseda un carnet de conducere.

Prin septembrie, la 2 luni de la ziua mea, dupa ce eram majora mi-am luat si eu carnetu, acum faceam parte din lumea buna care are permis de conducere. Orele de la scoala de soferi au fost placute, cea mai mare bataie de cap mi-o dadeau parcarile si mersul cu spatele. Eu am facut scoala de soferi pe un Matiz, atunci cand trebuia sa parchez nici nu apucam sa fac toate miscarile care mi le-a spus instructorul, miscam putin volanul in stanga si in dreapta, cred ca mai mult din instinct si gata masina era parcata. Mersul cu spatele era cel mai dureros moment, nu intelegeam ca atunci cand eu vreau ca masina sa mearga spre stanga trebuie sa dau volanul in stanga, daca vreau sa fac dreapta trebuie sa misc volanul in dreapta, micuta cum sunt credeam ca trebuie sa ma intorc sa ma uit in spate, nu ca daia a facut Dumnezeu oglinda ca sa ne uitam in ea. Dar cu bine cu rau am luat si carnetu.

Imi inchipuiam ca o data ce am luat carnetul voi conduce zilnic, lucru care nu s-a intamplat. Poate daca as fi fost in Brasov tot timpu as fi condus mai des, dar imi place cand vin in Brasov sa iau masina macar cativa kilometrii.

Cea mai recenta experienta din condus s-a petrecut in felul urmator, ma sui in masina cu tata in dreapta. Masina este mereu la poarta, deci am scapat de grija de a o scoate din curte. Imi asez scaunul, reglez oglinda, imi pun semnele de incepator, pentru a informa pe ceilalti soferi ca au de a face cu un om de la care se pot astepta la multe, imi pun centura, bag cheia, pornesc masina, bag in viteza si pornesc. Toate buna pana acuma. Ajung la soseau principala, scot putin botul masinii, ma asigur si plec mai departe. Intre timp dau drumu la radio, ma relaxez si continui sa conduc. Ajung prin Cristian, inca nu am auzit nici o injuratura nici un repros ca nu as face ceva bine. Incepe ploaia, deja trebuia sa fac un lucru in plus, sa dau drumu la stergatoare. Imi continu drumu si incep sa injur si sa vorbesc urat. Aproape sa nu ma recunosc, cand sunt la volan sunt stresata si imi scapa tot felu de cuvinte atunci cand vad ca cineva intra pe banda mea, cand vad ca cineva opreste brusc sau merge mult prea incet si orice altceva ce ma deranjeaza. Cea mai mare problema a urmat atunci cand a trebuit sa parchez, am ales locul care era cel mai gol, am incetinit, si am incercat sa fac o parcare cat mai buna, ce a iesit nu are rost sa va ma zic.

Imi place sa conduc, dar sa fiu singura pe sosea, imi place sa merg doar cu fata si sa nu trebuiasca sa fac parcari, masinile sa fie lasate acolo unde vrea fiecare, cum vrea. Nu sunt un adevarat dezastru la volan, dar nici cea mai buna soferita, imi place sa conduc, dar si mai mult imi place sa stau in partea dreapta. Acolo nu trebuie sa fiu atenta, pot fi o adevarata young lady si sa nu mai fiu nevoita sa vorbesc urta, pot manca, pot sa ma uit intr-o revista si sa acord maxima atentie muzicii si dicutilor.

Socializare

2009-08-13T10:22:00.000+03:00

Daca pana acuma am reusit sa stau departe de site-urilor de socializare, renuntand de vreo 7 luni la megacunoscutul hi5, la tot ce insemna prieteni, poze, comenturi, uite ca a venit un moment in care plictisita fiind si vazand numarul mare de invitatii care imi erau date pe mail pentru a ma conecta cu x si y pe facebook, incet incet fara sa imi dau seama am intrat in lumea celor care socializaeaza pe facebook. Bine asta nu inseamna ca de sambata de cand am completat toate datele, de cand am pus cateva poze si am legat prietenii am mai intrat pe facebook.
E si facebook-ul asta nu fel de hi5, dar dar unul mult mai elegant si ce imi place cel mai mult la el, ca nu poti vizita profilul daca nu esti prieten cu respectivu.

Unde nu socializez inca? pe twitter.
Inca nu simt ca am ceva de spus in lumea twitter-ilor, dar cine stie cand voi aparea si pe acolo, la fel am spus si cu facebook-ul, de ce mi-as face profil daca am avut unu pe hi5 si am renuntat la el, acelasi drac cu alta palarie, dar na, trebuia sa o fac si pe asta.

Intre timp, hai traiasca socializarea ! :))

Palavrageala

2009-08-12T10:26:00.001+03:00

In sfarsit am dat de un calculator cu internet si am reusit sa intu pe blog si sa blogaresc. Zilele astea mi-am dat seama ca s-ar parea ca nu mor si nici nu fac crize de nebuni daca nu reusesc sa intru pe internet in fiecare diminiata, sa citesc ziarele, sa scriu pe blog si sa pierd vremea de pe un site pe altu. S-au implinit 3 zile in care statul la calculator nu a fost una din activitatiile mele.

De ce?
Pai luni la ora 4 si ceva am mers frumos sper gara si am venit la Bucuresti, locul acela plin de zgomot care nu imi e chiar asa de neplacut. In afara faptului ca am jurat ca e ultima oara cand ma mai sui intr-un tren, si cand mai pasesc in gariile CFR, astia nu sunt in stare sa respecte programul de plecare a trenurilor, mereu intarzie, dar de data asta, in afara faptului ca erau 5 grade afara, speram sa ma urc in tren si sa simt caldura cu care eram obisnuita ca trebuie sa ma izbeasca in fata, dar nu, de data asta frigul era la putere. Timp de 3 ore am inghetzat si mai aveam putin si ma transformam intr-un om congelat. Si asa am ajuns la concluzia ca mai bine mori de cald, cand iti e cald mai dai jos o bluza, un pantalon, dar cand iti e frig si tot ceea ce ai in geamantam stii ca nu ti-ar tine de cald, injuri si promiti ca de acuma mereu vei avea o geaca cu tine desi afara sunt anuntate 30 de grade.
Ajunsa la mandra capitala am dat peste aerul specific garii, de agitatie, lume multa, zgomot si oameni nervosi. Cateva ore am avut impresia ca sunt bagata intr-o viteza inferioara bucurestenilor, dar am reusit pana la urma sa imi schimb viteza si sa intru in randul lor.

Acum inca bucurestesc, stau la povesti cu Danu, manac la fel de putin si de nesanatos precum eram invatata in zilele de facultate, pierd vremea in trafic, vizitez mallul si mor de cald.

Cam atat din bucurestenia. Poate ne auzim si maine. O zi cat mai frumoasa :)

Obsesie de pantofi

2009-08-07T13:29:00.012+03:00

Dupa ce am terminat de vorbit la telefon si pe mess, dupa ce m-am plans continuu timp de vreo 3 ore, ba ca ma plictisesc, ba de tineretea mea, ba de vreme, de tot ce mi se parea mie ca ma pot agata ca sa pot exagera. Sting laptopu, pun capul pe perna si adorm. Apoi apare acel vis care il am de obicei cand merg prin magazine, cand vad haine, pantofi, genti si accesorii.

In visul care m-a nelinistit se facea ca eram intr-un magazin imens plin de pantofi. Si ma plimbam printre ei, dar nici unii nu imi atrageau atentia, pana cand vanzatoarea m-a pus sa probez o pereche de pantofi albi, cu toc inalt si subtire, finuti si cu o fundita in fata. Cum i-am pus in picioare, pantofii pareau facuti exact pe marimea mea, pentru piciorusele mele. Am luat acei pantofi fara sa ma intereseze pretul, desi in realitate lucrurile nu stau de loc asa, asta ar fi trebuit sa fie primul semn pentru a-mi da seama ca visez. Am luat pantofii si am plecat la gara. Nu stiu de ce la gara, dar trageam si un troler dupa mine. In realitate niciodata nu as purta o pereche de pantofi cu toc cand merg la gara. Toata lumea se uita la pantofii mei, eu eram extrem de mandra, oricat as fi mers cu ei nu imi oboseau picioarele, ei nu se murdareau si chiar daca erau albi, pantofii reprezentau de fapt culoarea care dadea forma visului.

Cred ca asta e un semn, cred ca in magazine e o pereche de pantofi care urla dupa mine, care ma vor, care le-ar face placere sa stea la mine in dulap, sa fie scosi in oras de piciorusele mele si sa fie admirati atunci cand i port.

Drgi pantofi, promit sa vin in weekend sa va caut in toate magazinele si sa va iau acasa cu mine. Cu siguranta meritati sa fiti purtati de mine.

Declar laptopul my best friend pentru zilele in care fac nimic

2009-08-06T10:28:00.010+03:00

Stand in camera mea si gandindu-ma despre ce sa mai scriu pe blog, cu laptopu in brate si cu cana de capucino langa mine, intrand de pe in site pe altu poate poate imi vine vreo inspiratie, pentru ca e destul de greu sa scriu in zilele in care neuronii mei au fost in pauza, de visat nu am visat nimic ciudat, nimeni nu m-a suparat, nicaieri nu am iesit si socializarea a fost egala cu zero.

Intai o sa va povestesc ce s-a intamplat cu Whity si dupa trec la povestea care vroiam initial sa o scriu.Sunt putin suparata si abatuta pentru ca Whity iar a fost tinta unor derbedei sau pisici vagabonzi si a venit acasa si fara zgarda ei cea rosie de care eram tare mandra, si cu o labuta lovita si muscata. Ea e o lady kitty, a fost victima unei batai de strada, mereu i-am explicat ca trebuie sa stea in curte, il are ca prieten pe Alfi si celelalte ganganii care imi viziteaza curtea. Stiu ca ei place sa iasa si viziteze cartieru, ca vrea sa aibe alte prietene pisci, dar e mica si e a doua oara cand pateste asta, si cand vine cu labuta lovita mi se rupe inima sa o vad asa.

Revennind:

si gandind la nimic, ma suna Georgi, ma gandeam ca ma invita sa iesim undeva, daca toata lumea e cu ochii lipiti de televizor, dar nu, ea avea alta treaba cu mine. Si intrebandu-ma ce fac, i raspund cat am putut de sincer, stau cu laptopu in brat si fac nimic.

Cum vine asta?

Mereu mi-a placut sa cred ca zi de zi trebuie sa am o activitate si un loc nou in care sa ies si sa ma intalnesc cu lumea si sa vorbim, sa radem , sa povestim, sa stam sa pierdem noptile pentru simplul fapt ca e vacanta si vacanta e facuta pentru astfel de lucruri. Dar trecand zilele mi se demonstreaza ceea ce nu imi e tocmai pe plac, nu in fiecare zi poti face ceva, nu in fiecare zi te intalnesti si pierzi noptile cu prietenii, nu fiecare zi inseamna ceva nou de facut, nu fiecare zi poate fi lispita de plictiseala.

Si uite asa sunt nevoita sa recunosc cu jumatate de gura ca da, sunt si zile in care nu merg sa vad un film, nu ies la o pizza, nu ies la o cafea, nu merg la piscina, nu merg prin mall-uri, nu ma intalnesc cu nimeni, nu ma plimb cu prietenu de mana, nu vizitez nici un oras nou, nu merg la nici un gratar, nu dansez si cant pana raman fara puteri, nu schimb hainele de 5 ori pana ma hotarasc exact ce vreau sa imbrac, ci doar stau si fac nimic.

Si totusi cum sunt zilele in care nu fac nimic?

O zi in care nu fac nimic se cunoaste de diminiata, ma trezesc ba cu fundu in sus, ba pe la pranz si refuz sa fac orice, nici mancarea parca nu merg pe asa o zi. In principiu deschid laptopu, intru pe mess, dar nu gasesc nimic interesant asa ca intru sa imi verific mailul, citesc cateva ziare de scandal, intru pe blog, hotarasc totusi sa mananc ceva, continui cu cititul blogurilor, iau o carte din raft da nu o deschid pentru ca parca as mai intra o data pe mess, poate acuma voi avea cu cine discuta. Iau la butonat telefonu, ma misc dintr-o parte in alta a camerei, caut ceva prin bucatarie, doar normal ca atunci imi doresc orice altceva decat ceea ce am, deschid iar laptopul, imi dau seama ca nu m-am uitat pe cine stie ce site important, intru pe site la ASE, acolo pot pierde si o ora daca simt ca nu am altceva de facut daca inchid laptopu, incerc sa citesc ceva da parca totusi trebuia sa mai intru sa vad cum va fi vremea, mai caut ceva de mancare, stiu ca am 2 filme care le tot evitam, da parca ar fi momentul sa le vad, mai butonez telefonu, citesc putin, deschid televizoru, ma plang in sinea mea ca e o zi extrem de plictisitoare, imi fac planuri pentru a doua zi, deschid iar laptopu, conectez iar netu, intru iar pe mess, iar pe bloguri, schimb cateva parerei pe mess, tastez cateva mesaje, poate joc un X si O, ascult muzica, intru din site in site, iar cand e ora 12- 1 hotarasc sa inchid netu si laptopu pentru ca oricum nu fac altceva decat sa pierd vremea si sa ma enervez ca sunt asa de plictisita.

In zilele in care nu fac nimic reusesc sa termin de vazut serialele care ma obsedeaza sa stiu ce se intampla in fiecare episod nou, in zilele de plictiseala mai aflu si eu ce se mai inampla in lumea virtuala, mai vad un film sau 2, mai socializez cu lumea pe mess, ma pun la curent cu ceea ce se intampla in lumea mondena, termin de citit cartea care am inceput-o atunci cand m-am plictisit ultima oara, ascult stirile la televizor, si mai aflu ultimele stiri din viata ASE-ului.

Multumesc prietenului meu laptop si chestiei mici albe de la Vodafone numit internet.

Dor de ce

2009-08-05T10:34:00.005+03:00

De 2 saptamani am plecat din micul Bucuresti, de la 40 de grade, de la aglomeratie, de la metrou si agitatie si am ajuns acasa, in locul in care pateul nu mai este felul principal de mancare, in care fructele se gasesc in frigider, iesirile in oras nu mai par ceva neralizabil si umerii imi raman mai goi pentru ca dau grijile in seama altora.

Ma bucur ca sunt acasa, in camera mea mare, ca dulapul meu e iar fercit pentru ca poate vorbii cu doamnele haine, ca rafutrile si biroul sunt iar pline cu canile si farfuriile care imi e prea lene sa le duc la bucatarie, imi place sa simt seara racoarea care intra in camera, imi place sa ies in vechile baruri si locuri ce le frecventam cand eram in floarea varstei.

Imi lipseste agitatie, imi lipsesc iesirile in parc, mersul cu metroul, babele din autobuz, camera mea urata din Bucuresti, cantina din ASE, locurile necunoscute, aglomeratia si chiar vesnicele spaghete Bolognese care eu singura stiu sa le prepat.
Cand voi ajunge in Bucuresti iar o sa uit cum e sa fiu inconjurata de atat zgomot, iar o sa ajung acasa obosita si voi dormi continuu, iar stomacul meu va avea o trauma cand va afla ca mancarea se va imputina, numai gandu ca trebuie sa imi cumpar singura de mancare va mai omora un nerv, iar va trebui sa ma obisnuiesc cu babele de autobuz si cu ispitele care vor fi la fiecare pas (ispite de genu: haine, MC, KFC).

Nici nu stiu de ce imi e mai dor.

Sectele studentesti

2009-08-04T10:22:00.002+03:00

Cum niciodata nu pot sta linistita si mereu trebuie sa am cate un gand care sa ma chinuie, de cateva zile ma gandesc continuu si imi fac planuri legate de urmatorul an de facultate. Cum ar fi sa nu mai vad dracul chiar asa de negru, nici in ceea ce priveste caminul si nici asociatiile studentesti.

Am tot stat si am discutat cu lumea cum e la camin , o sa mor in mai putin de o saptamana, o sa plang dupa liniste, o sa ma cer cu colegele, o sa fug din Bucuresti sau exista sanse minime sa ma acomodez, sa ies din spatiul de confort?

Anul asta vreau sa plec cu ceva mai multe planuri, daca pana acuma am avut planuri legate de toate locurile in care o sa ies cand ajung in Bucuresti, cum o sa supravietuim noi fetitzele impreuna, daca vom stii sa gatim si cand vom avea prima cearta , acuma gandurile mele sunt putin mai intunecate, pentru ca nu voi cunoaste lumea cu care o sa stau, dar am si ganduri "marete", cum ar fi intrarea intr-o asociatie/ secta studenteasca. (poate nu ma voi razgandi in urmatoarele 2 - 3 luni)

Stiu ca am criticat destul de mult asociatiile studentesti si mereu le-am vazut doar partea mai putin buna, dar a avut Andreea grija de fiecare data sa imi puna in fata numai aspectele pozitive si sa ma certe de modul in care gandesc. Am intrebat-o ultima oara cand am purtat discutia despre asociatii, care e cheia intrarii intr-o asociatie, ce trebuie sa fac sa ma placa ? Am uitat sa va zic ca Andreea e de un an de zile in AIESEC si e un fan infocat a ceea ce inseamna asociatie studenteasca si in particular secta in care e ea AIESEC. Si povestindu-mi pentru a mia oara despre interviuri si despre ce a facut ea sa intre, mi-a spus la un moment dat ca asociatiile astea cauta persoane care sunt dispuse sa iasa din zona lor de confort. Adica sa renunt la tot ce ma face sa ma simt bine, asta a fost intrebarea care mi-a intrat in cap.

Am stat, m-am tot gandit daca vreau sa intru intr-o asemenea asociatie, daca chiar vreau sa accept toate punctele pozitive pe care recunosc ca si eu le-am gasit, si sa renunt a mai vorbi cu putina irone despre ele, facandu-le secte. A iesi din spatiul de confort nu inseamna a renunta la cine stie ce lucruri marete, sau a face cine stie ce fapte care te vor declara erou, ci inseamna sa acepti sa renunti a mai pierde vremea si a dormi de fiecare data cand simti ca metroul si galagia te-a obosit mult prea tare, inseamna sa acepti sa te implici, sa acepti sa inveti lucruri noi si mai ales sa fi gata sa ajuti si sa iti faci prieteni noi.

Poate exagerez putin laudand sectele, petru ca lucrurile marete sunt in fond niste lucruri mici care nu au schimbat pana acum lumea, dar cu siguranta au schimbat ceva in fiecare student care a acceptat sa fie facut sectant de alte persoane care au gandit ca mine pentru inceput.

Gossip girl - You know you love me

2009-08-03T10:47:00.011+03:00

Gossip girl - a glamorous life. Cine nu si-ar dori asa o viata ? aparent fara griji, bani , petreceri selecte, prieteni, bautura, scoala de prestigiu. Aceasta viata este a catorva tineri care locuiesc in Upper East Side, un cartier select din New York. Ei invata la o scoala de prestigiu, unde nimic nu este exact cum v-ati astepta, fiindca exista Gossip Girl.

Gossip Girl este un personaj misterios , o blogerita anonima careia nu ii scapa nimic. Fiecare elev poate trimite tips-uri, si de obicei gossip girl ajunge o teroare pentru unii.
Viata luxoasa, bogatia, prestigiul, palesc cand vine vorba de iubire.

Serialul propune o succesiune si o desfasurare a evenimentelor mult mai rapida si mai alerta, are o gama mai diversificata in ceea ce priveste personajele:

Serena van der Woodsen (Blake Lively) - fata de bani gata care poarta cu ea un trecut umbrit de alcool,droguri,si petreceri in cercuri vicioase; toate acestea sunt date uitarii dar odata cu intoarcerea ei in Upper East, New York acolo pare ca o asteapta o noua viata, o noua etapa care pare a fi una mai linistita si mai "sanatoasa"

Blair Waldorf (Leighton Meester), cea mai buna prietena a Serenei, aceasta inselata de cea mai buna prietena, parasita de tata si total lipsita de dragostea materna, apare aparent ca o fata rece, lipsita de orice forma de dragoste fata de cei din jur, poate cu exceptia lui Nate Archibald, in cazul lui Blair,ca si in alte cazuri aparentele pot insela

( clic aici pentru a vedea vidioclipul melodiei Good Girls Go Bad - Cobra Starship ft. Leighton Meester)

Nate Archibald (Chace Crawford), influentat de parinti, aparent indragostit de cea mai buna prietena a iubitei lui si mai tarziu tradat de cel mai bun prieten al sau Chuck Bass, incerca totusi sa se mentina pe linia de plutire fiind prezentat ca un tanar cu capul pe umeri impovarat de problemele parintilor sai

Chuck Bass (Ed Westwick) cu siguranta cel mai efeverscent personaj care putea exista in Gossip Girl; diabolic, indraznet, trufas, duce o viata plina de excese intinsa pana la extreme, toate acestea determinate de lipsa parintilor care par a nu avea timp niciodata de copii lor

Sunt tineri si sunt plini de bani. Sunt frumosi si se imbraca in hainele ce sunt la moda. Sunt Blair, Serena, Chuck, Nate, Dan sau Jenny, si sunt elita Manhattan-ului. Cei mai bogati dintre bogati. Iar toate intrigile aparute, cine cu cine iese, si cine pe cine inseala, le poti afla doar de la Gossip Girl.

Gossip girl - singura voastra sursa despre vietile scandaloase ale elitei din Manhattan

p.s: persoanele mele preferate sunt Serena si Chuck.

Intrebari, minciuni, greseli

2009-07-30T15:44:00.006+03:00

De ce unii oameni pur si simplu nu recunosc atunci cand mint si cand gresesc? e mai usor sa spunem o minciuna si sa intoarcem capul atunci cand stim ca lucrurile nu stau asa cum ar fi trebuit. E oare mai usor sa gasim situatii extrem de complicate doar pentru a fugi de ceea ce eram si ceea ce vrem sa ascundem sau pur si simplu ne place sa traim imaginadu-ne ca suntem mai presus de restu doar pentru ca am stiut sa mintim atunci cand ni s-au pus intrebari ?

Asa cum nu cred in coincidente asa nu cred nici in faptul ca exista persoane care au curajul de a spune in fata tot ce gandesc. Ne ascundem de fiecare data dupa banalele expresii , nu stiu, nu mi-am dat seama, nu eram eu, eu nu as face asa ceva, nu se intampla nimic, totul e ok si altele, cand de fapt noi ne-am dori sa nu ne mai pastram asteptariile si toate lucrurile care ne enerveaza in noi. Ne folosim de lucruri care sunt langa noi iar cand iesim din starea de mediocritate avem impersia ca pur si simplu trebuie sa le ignoram, dar facand asta nu inseamna decat faptul ca ramanem in acceasi mediocritate si ca nu facem decat sa ne adancim in ea.

Cand ne simtim atacati reactionam exact ca animalele, ripostam, aruncam cuvinte, gesturi si tipete doar pentru a castiga o cearta sau pentru a simti ca suntem mai presus ca celalalt prin calitatiile noastre exceptionale pe care tocmai le-am expus. Cand ne simtim vinovati incepem si gasim explicatii, cand stiam ca am gresit dam vina pe orice altceva.
Astia suntem desi fugim de a recunoaste asta.

Nimic nu se compara cu gustul independentei si puterea de a recunoaste faptele ce le facem.

P.S: orice asemanare cu realitatea nu este intamplatoare.

Fantoma fostelor iubiri

2009-07-29T10:56:00.005+03:00

Cand termini o relatie ti se pare ca se sfarseste lumea si asta e si adevarul, pentru ca se sfarseste lumea care ti-o inchipuiai. Arunci totul intr-un colt intunecat, inchizii ochi, lasi o lacrima sa se desprinda, tragi aer si spui ca ai trecut peste chiar daca nu esti convins ca lucrurile stau chiar asa.
Din cand in cand mai intorci capul, mai simti parfumuri, uneori faci cativa pasi inapoi, dar pe cararea veche, cu aceleasi pietre, gropi si semne nu te mai poti intoare pentru ca totul e adancit.

Chiar daca recunoastem sau nu, mereu vor exista fantome care ne vor bantui, care vor aparea atunci cand totul e uitat, care inca mai apar cu intrebari si dupa care mai suspinam, suspinam dupa zambete, dupa cuvinte, atingeri si priviri.

De fiecare data cand plecam spre altceva, vechea fantoma reprezinta datoria fata de zeul dragostei si de acum inainte nimic rau nu mai poate aparea. Dar un moment de tristete, o amintire nestearasa si linistea patrund in camera, in ganduri si totul pare neatins, eziti o clipa, fantoma fostelor iubiri te ajunge iar, ridici ochii, cauti culorile, rasfoiesti, gasesti finalul si fantoma dispare.

Te intrebi cand esti gata pentru o noua fantoma ? Atunci cand esti pregatit pentru o noua respingere.

Analize si concluzii

2009-07-28T12:35:00.008+03:00

Daca pana acuma numai m-am plans si m-am speriat de venirea gripei porcine, acuma e clar, nu mai e mult si voi muri de virusul H1N1. Mereu am zis ca la Bucuresti virusul va face primele victime si primele mari opriri, da nu, se pare ca a preferat muntele, pentru virus, Brasovul pare locul perfect pentru a face cat mai multe victime, momentat sunt declarate doar 18 persoane, dar numarul poate ajunge pana la 80 (asta e numarul oamenilor suspecti).
De data asta nu ma plang fara motiv, daca am fugit din capitala sa vin acasa sa imi fac ziua de nastere si sa petrec toata luna august, se pare ca nu am luat o decizie deloc buna.

O sa va explic cum sta treaba cu gripa porcina in Brasov.
Imediat cum am ajuns in iubitul meu oras, Brasov m-a intampinat Georgi la tren. Georgi a mers in ultima saptamana la facultate pentru ca avea de facut practica. La facultate Georgi are o colega care e intr-o organziatie studenteasca. Aceasta organizatie a tinut un party cu persoane venite din strainatatea, din Turcia, din Grecia, din Belgia, din Rusia, din Spania, din Austria , Portugalia si Croatia. La acea petrecere au participat cam 80 de studenti. Nimeni nu avea asa zisele simptome. Ieri a aflat Georgi ca Univesitatea Transilvania, marea universitate de la Colina a fost atacata de virus, si cum Caminul nr 11 de pe Colina e pus in carantina, unde a stat si colega ei. Dupa efectuarea analizelor, s-a descoperit ca 17 studenti sunt afectati de virus printre care si un profesor. Din acesti 17 studenti 5 sunt romani, iar dintre acesti 5 studenti romani face parte si colega lu'Geo.
Acuma ati inteles legaturile, colega lu'Geo a intrat in contact cu studentii straini, Geo a intrat in contact cu colega ei, Geo a intrat in contact cu mine, eu am intrat in contact cu multe alte persoane, chiar si din alte localitati.

Concluzia: daca colega lu'Geo a luat virusul, inseamna ca e probabil si Geo sa il aibe, si dupa si eu si toate celelalte persoane cu care am intrat toti in contact. Dar stati linistiti ca virusul a iesit deja din Brasov, acuma e prin zona Moldovei si prin Bucuresti.

Alta conculzie: daca la inceput am zis ca sunt vizate alte 80 de persoane, acuma ce parere aveti, se duce numarul la peste 80?

Si mai am o neliniste: daca se stie ca acei studenti s-ar putea sa aibe virusul, de ce i pune sa stea impreuna, sa fie sigur ca se imbolnavesc toti daca cumva macar unu e purtator de virus ? Nu prea inteleg actiunea medicilor, dar nu nu cred ca parerea mea de muritor de gripa porcina conteaza, pe cand ei sunt oameni cititi in ale medicinei.

Ne auzim maine, daca inving virusul !

P.S: faptele povestii sunt putin exagerate cum era normal pentru o drama queen :))

Ritualuri zilnice

2009-07-27T10:30:00.001+03:00

Citind pe un alt blog despre ceea ce e obisnuit si ceea ce i place omului sa faca zi de zi , m-am trezit gandindu-ma la toate micile mele obiceiuri sanatoase. Obiceiurile noastre de zi cu zi si mi-am pus intrebarea care sunt ritualurile mele zilnice?

De la spalatul pe dinti de diminiata si pana la spalatul de dinti de seara, facem zi de zi cam aceleasi chestii, doar pentru ca ne-am obisnuit si pentru ca asa ne place noua si ne ofera o anumita placere.
Imi place sa nu fiu trezita brusc, sa stau 10 minute si sa lenvesc, sa imi ridic incet incet capul pe perna, sa stau si sa ma gandesc ce am de facut restul zilei. Imediat dupa ce m-am trezit cu adevarat neaparat trebuie sa ma conectez la ceea ce inseamna viata viruala pe internet. Cu o cana de capucino, ciocolata calda sau cafea cititul stirilor, vizitarea messului si scrierea pe blog sunt activitati mult mai placute.
A devenit aproape un ritual faptul ca atunci cand imi aleg cu ce ma voi imbraca e clar ca nu o sa ies asa, doar pentru ca inainte cu 5 minute de a trebui sa ies din casa imi dau seama ca de fapt ar fi mai bine sa ma imbrac cu cealalta bluza si poate cu blugi pentru ca e racoare.
Chiar daca imi iau o geanta mica sau una mult mai incapatoare, niciodata nu uit sa includ telefonul, balsamul de buze, portofelul si pachetul de servetele. Nu-mi pot inchipui ziua fara deodorant si fara parfum, sunt adeapta cuvintelor lui Coco Chanel "A woman who doesn't wear perfume has no future" .
Ritualuri ciudate nu am, nu fumez, nu iau droguri, nu incep dimniata cu o bere, dar am si eu o problema de fiecare data, nu suport sa sta in casa cu hainele cu care am fost in oras. Mai direct, in urmatoarele 5 minute dupa ce am intrat in camera schimb hainele de oras pe cele lejere.
Ritualurile de seara se inceheie cu spalatul pe dinti si demachiatul, chiar daca am fost machiata sau nu.

Fiecare are micile lui ritualuri, unele stiute de cei apropiatai, altele nu, dar in fond fiecare merita sa aibe micile lui secrete.
Cele mai importante 2 lucruri pentru a-ti duce viata spre un drum de succes sunt anturajul si obiceiurile, ritualurile de zi cu zi.
Si, care sunt ritualurile tale zilnice?

My sweet twenty

2009-07-24T00:53:00.001+03:00

Yes, today is my birthday.

In viata mea umila este o zi desemnata de mine ca fiind cea mai importanta din an,si asta nu e Craciunul, 31 decembrie sau ziua cand se termina facultatea si sesiunea,e data de 24 iulie, cand ochii mei s-au facut mari, am vazut lumea si am acceptat-o cu cele bune si cele multe mai putin bune.

De ce e importanta ziua de nastere ? Pentru ca atunci toti incearca sa iti faca pe plac (mai mult sau mai putin)

Imi place cand e ziua mea pentru ca imi place sa ma simt importanta, imi place sa primesc mesaje si telefoane cu urari, imi place sa primesc cadouri, imi place ca lumea imi face surprize, imi place sa fiu intrebata cati ani fac, imi place ca sunt in zodia leu, imi place ca ziua mea e vara, imi place sa primesc flori, imi place sa cred ca ziua de nastere e definitorie in viata si in calitatile unui om.

Ce imi doresc de ziua mea? cadouri pretty

Cam atat pentru azi, revin luni cu povesti de la mica mea zi de nastere. La multi ani mie! :)

P.S: punand an peste an am ajuns la schimbarea prefixului si la diferanta de un an pentru a fi apta de a consuma bauturi alcoolice in state ;))

Karma si leul

2009-07-22T12:52:00.004+03:00

Asa cum stiti astazi pe 22 iulie a avut loc eclipsa totala de soare, numita si "eclipsa secolului". Citind cateva articole si mutand de pe un program pe altu la televizor, cateva informatii legate de eclipsa mi-au ramas in minte, asta doar pentru ca astrologii au spus ca eclipsa de azi se afla in stransa legatura cu zodia leu.

Asta sunt eu, om nascut pe data de 24 iulie, zodia leului, care crede in zodie si toate caracteristicile care ii sunt atribuite leului.

Imi place sa cred ca toate acele caracteristici destinate de astrologi leilor mi se potrivesc si uneori ma folosesc de acest pretext pentru a-mi recunoaste unele mici greseli si actiuni care le pun pe seama zodiei. Stiu ca zodia leu este o zodie guvernata de Soare, ceea ce i confera o autoritate si mai mare, vointa, hotararea si afectivitatea si sansa de noroc. De ultima nu sunt chiar convinsa ca am fost inzestrata, da sper sa o descopar in curand. Motto-ul zodiei leu este faptul ca se idividualizeaza si devine constient ca este un creator. Stiu ca pe multi am innebunit cate o data de cat am vorbit despre semnele zodiei in care m-am nascut si ca poate cred putin cam mult in aceste cuvinte astologice, da imi place sa cred ca am acele caracteristici cu care sunt inzestrati leii. Personalitatea leilor e una puternica, deschis spre orice activitate si mereu cu zambetul pe buze. Sub semnul intelectualitatii, leul face regulile in lumea in care traieste si i place ca ceilalti sa le urmeze si sa se supuna in totalitate, perfect adevarat si in cazul meu. Compatibilitati: tot cu cei din zodii de foc ca: leu, berbec, sagetator si cu cei din zodii de aer ca: balanta si gemeni, iar cu varsatorul clar leul nu are cum sa formeze o relatie.

Trecand de la toate caracteristicile zodiei care imi place sa le amintesc mereu tuturor pentru a-mi justifica felul incapatanat de a fi, trebuie sa stiti ca eclipsa care a avut azi ne va influenta extrem de puternic pe lei si pe cei cu ascendentul in rac. Conform astrologilor, eclipsa va produce esecuri si puternice dezastre. Un astrolog a spus chiar ca banul poporului nostru, leul romanesc va fi infulentat si China, cea care a avut o vizibilitate buna a eclipsei este cea care poate influenta economia mondiala si tot eclipsa este cea care va influenta macroeconomia. Oamenii vor deveni mai agitati, mai nervosi si predispusi conflictelor, relatiile sentimentale vor avea de suferit , vor avea loc multe concedieri, iar la sfarsitul anului trebuie sa ne asteptam la cutremure, incendii si alunecari de teren.

Fiecare acepta cam ceea ce i convine si ceea ce i place din prezicerile astrologilor, unii prefera sa creada tot, altii ignora aceste povesti. Mie imi place sa cred in ele, nu tot ce se spune, fac o selectie la ceea ce imi place, imi place sa cred in inflenta karmei si a zodiei.

Acum cu eclipsa de soare macar avem un motiv si o explicatie atunci cand devenim nervosi din orice, cand avem chef de cearta, cand ni se pare ca lumea nu ne intelege si mai ales atunci cand atribuim alte nume persoanelor.

Eclipsa e de vina!

Post despre cititiori

2009-07-21T12:59:00.006+03:00

De ceva vreme am inceput sa numar toti vizitatorii, dar niciodata nu am luat la puricat programu care face asta pentru mine, dar stiti ca plictiseala e cea care deschide noi cai, asa ca intr-un moment de mare plictis m-am decis sa intru pe Statcounter.com si sa incerc sa vad de ce e in stare acest mic programel care numara. Timp de vreo ora am fost ca un mic copil care se minuna de ceea ce descoperea ca poate face micul programel.

Astfel ca am descoperit un top al celor mai populare articole ale mele, m-am uitat stramb cand am vazut ce cuvinte dau oamenii pe google si imi gasesc blogul, unii oameni vor sa stie "cum e sa fi sagunist" , iar blogul meu este un izvor de inspiratie in ceea ce inseamna a avea si a fi un spirit sagunist, unii ma gasesc incercand sa isi caute un job repede, cand vor sa aibe o "talie sexi", "relatie la distanta", "flirt" , desene animate,"nu te plictisi in tren" , trairi, sex, relatii, zambete si multe altele.

Am ramas surprinsa da nu intr-un mod prea placut sa vad ca lumea imi ia pozele, da, sunt mandra ca sunt si oameni care au apreciat pozele de la concert de la Kraftwerg si le vor si ei, dar hei, de ce luati pozele cu mine, puteti intra pe blog si sa le vedeti atunci cand va e dor de mine, nu am de gand sa imi inchid blogul decat la batranete, sau atunci cand voi vedea ca raman cu 1 - 2 cititori.
M-am bucurat azi sa vad ca numarul de persoane care stau tot mai mult pe pagina mea e in crestere, ca sa va zic si voua un procent, 15,6 % din persoane stau 1- 5 minute, 14,9 % stau mai mult de o ora si 5.9 % stau intre 5-20 de minute.
Din ce zone ma citeste /imi viziteaza lumea blogul? Pai cam aproape de peste tot, multi din Bucuresti, cei din Brasov, din satul meu Rasnov, din Sibiu, din Cluj, din Timisoara, din Ialomita, din Satu Mare, din Suceava, si alte orase, am ramas placut surprinsa sa vad ca sunt citita si in state, in Germania, Olanda, Mexic etc.

Ar fi dragut din partea mea sa multumesc domnul Google pentru toti oamenii care i trimite pe pagina mea, Ruxandrei si lu'Radu pentru putinii cititori care clicuiesc si pe blogul meu si tuturor care intra sa ia o poza, sa citeasca ceea ce scriu sau doar dau clic din gresala.

Parcuri frumoase cum numai in Bucuresti gasesti

2009-07-20T10:54:00.002+03:00

Am incheiat si ciculul vizite de parcuri.
Gata de acuma daca ma intreaba cineva ce am facut cat am stat in bucuresti, am pregatit cel mai frumos raspuns, am vizitat parcuri, multe parcuri si ce parcuri ! Vreti sa stiti unde sa va petreceti o seara frumoasa cu prietenii sau doar vreti sa va plimbati cu prietenu de mana printr-un loc dragut si lipsit de multe priviri, intrebati-ma care e parcul potrivit, am raspunsuri pentru toti, cate un parc pentru orice gen de plictiseala.

Voi incepe cu parcul Cismigiu, pentru ca e parcul care l-am frecventat cel mai mult si e si parcul meu preferat. Imi place pentru ca e relativ curat, acuma am cere mult prea mult daca am vrea sa fie perfect curat, m-as speria ca nu cumva sa fi iesit din mandra noastra capitala. Imi plac lebadutele, ratustele, bancutele verzi, podurile. Intr-o zi plimbandu-ma prin frumosul Cismigiu, cautand un loc mai retras si cu umbra am realiazat ca pentru a prinde banciile cele mai bune, ori trebuie sa vi cu de la o ora destul de devreme, ori sa te pui langa cei care deja au ocupat banca si sa faci ceva urat, astfel incat cei de langa tine sa nu te mai suporte si sa iti cedeze banca. As numi parcul asta si parcul indragostitilor, nu am auzit un cuplu care sa nu fi mers prin Cismigiu, iar cei care nu au mers, ar fi frumos sa se ia de manute si sa treaca macar cateva minute prin parc.

Un alt parc care mi-a placut destul de mult este parcul Carol. In afara faptului ca am fost un OAU continuu timp de cateva minute, mausoleul este foarte frumos, puteti vedea mormantul ostasului necunoscut, dar cel mai frumos la parcu asta e privelistea care o ai cand stai cu spatele la mormantul ostasului necunoscut, vezi undeva departe palatul parlamentului, si intinderea de scarri, podul si aleea lunga, iar la capatul parcului e Muzeul National Tehnic" Dimitrie Leonida". Ce nu imi place la parcu asta e numarul mare de oameni, prea multi care se dau cu bicicileta, rolele si jocuri de fotbal. Dar e un parc perfect pentru o iesire cu prieteni, prietenele.

Parcul cu numarul 3 pe lista mea e parcul Tineretului , un parc mare, nu extrem de curat, dar un parc in care poti sa te intorci acasa obosit de la cat de mult ai incercat sa gasesti iesirea care ti-ai propus-o atunci cand ai intrat in parc. Are multi copaci, mult verde, poti lua si un picnic, are locuri de joaca, ratuste, ca orice parc care se respecta are podulete, multe carari si mai ales multe iesiri. Cu usurinta te poti pierde prin el.

Parcul Herastrau, nu stiu daca e mai mare ca Tineretului, da cu sigutanta e mai frumos din punctul meu de vedere, dar si mai plin de mizerie decat primele 2 parcuri. E genu de parc pentru care trebuie sa mergi pana la mama naibii ca sa ajungi la el, e langa Muzeul Satului, e un parc destul de galagios, cu destule terase, dar asta nu il individualizeaza, pentru ca am uitat sa specific toate parcurile sunt inzestrate cu galagioasele si uratele terase.

Parcul Gradina Icoanei, un parc frumos, curat, aflat in centrul capitalei, in sectorul 2. Totusi e mai mult un parc pentru copii mici, un loc de joaca perfect pentru ei. La 2 minute de parcul asta e un alt parc mic, la fel curat si frumos. Cred ca sunt cele mai curate parcuri, probabil si zona e cea care face dferenta, lipsa de tineri si mai ales oamenii care il frecventeaza se pare ca nu vrea sa isi lase amprenta de fiecare data.

Parcul Izvor l-am vazut de la departare, dar nu mi-a atras deloc atentia intr-un mod frumos. Mai multe o sa va povestesc de el dupa ce va trece concertul Madonnei, pentru ca sunt curioasa unde va fi scena, cum vor fi scaunele si celelalte detalii.

Cam atat despre parcurile care le-am vizitat. Frumoase, cu mizerie mai multa sau mai putina, cu zgomot sau fara, cu bancute si lacuri, cu ratuste, cu lebadute, cu oameni mai educati sau mai putini educati astea sunt parcurile din micul Paris.

Sex and the city

2009-07-17T10:23:00.003+03:00

Timp de vreo luna mi-am ocupat pierderea timpulul liber cu urmarirea serialului "Sex and the city". Au fost zile in care pur si simplu nu ma puteam oprii din vizionarea episoadelor, au fost episoade in care lucrurile mi-ar fi pacut sa se petraca intr-un alt mod, sa tai anumite scene, sa introduc altceva sau pur si simplu sa trec peste anumte scene in care somnul ma cumprindea mult prea repede.

Din umilul meu punct de vedere, un punct de vedere nu al unei pasionate de filme si seriale pot spune ca mi-a placut serialul, dar filmul lasa de dorit.

Publicul tinta e clar: femeile, desi sunt sigura ca sunt si reprezentanti ai sexului masculin care l0au vazut, dar nu le cereti sa recunoasca pentru ca nu o vor face nici un ruptul capului. Serialul a fost difuzat la tv de HBO intre anii 1998-2004 , timp de 6 sezoane. Actiunea are loc in New York , iar persoaneje principale sunt Carrie, Miranda, Charlotte si Samantha.

Prin ce se evidenteaza serialul? Prin discutiile celor 4 despre moda, relatii si mai ales sex. Este serialul care spune lucrurilor pe nume fara nici o rusine. Desi prietene fiecare se evidenteaza printr-un mod diferit de a privi viata si mai ales perceptiile despre barbati si relatii. Cred ca fiecare fata care s-a uitat la serial a incercat sa se identifice cu una din persoaneje si poate sa se gandeasca si sa vada cum ar fi reactionat in situatiile care le-au fost date.

Personajele principale:

Carrie Bradshaw - Sarah Jessica Parker si este naratoarea fiecarui episod, este ziarista, e pasionata de moda si pantofi, si il iubeste pe Mr. Big

Charlotte York - Kristin Davis, lucreaza intr-o galerie de arta, a urmat cursurile de istoria artei ale facultatii Smith College, intre cele 4 este cea mai cuminte si e si preferata mea ( e cea mai pudica, iubeste cainii, e o plangaceoasa, o finuta si eleganta)

Miranda Hobes - Cynthia Nixon , este cea mai buna prietena a lui Carrie, parerea sa despre barbati nu este una tocmai buna si tot ea este prima care isi cumpara propriul apartament sau care face un copil

Samantha Jones - Kim Cattrall, personajul cel mai controversat, conceptiile ei sunt in general total opuse celor ale lui Charlotte; ea este dispusa sa incerca orice in pat. Nu crede in dragoste, dar viata ei se schimba radical cand este diagnosticata cu cancer la san; reuseste sa scape insa de boala, isi face un implant de silicoane si traieste pana la adanci batraneti alaturi de iubitul ei mai tanar Smith

Serialul se termina foarte bine, dar filmul care a fost facut pentru o continuare a serialului din punctul meu de vedere e un dezastru, mai bine lasau lucrurile asa si ramaneai cu un gust dulce dupa terminarea serialului.

In 2010 va aparea filmul 2 "Sex and the city" in care va juca si Victoria Beckham. Cam atat despre serial. Cine nu l-a vazut, merita sa isi piarda vremea catvea saptamani cu el.

Fete- fete, a se citi t-ul cu virgulita jos

2009-07-16T11:59:00.006+03:00

Asta e va fi un post in genul celor in care eu iau lumea la rost si in care ma voi plange de relele tratamente la care sunt supusa atunci cand scot capul in lume. De ce sunt nervoasa iara ?

Nici nu imi trebuie un motiv prea bun pentru a ma plange de noua mea problema si grija si de tot ceea ce se adauga la lista de lucruri ce imi maresc starea de nervozitate. Asa cum am povestit intr-un post mai vechi, mereu zambesc si sunt cu gura pana la urechi, dar ca fiecare pamantean am si eu zile si momente mai putin bune, iar in acele momente ar fi bine sa nu ma vezi sau pur si simplu sa ma ignori, pentru ca se pare ca stiu ca raspund destul de taios si sunt inzestrata cu darul de a face cele mai ciudate fete, care iti vor strica si tie pana la urma ziua. Sa ajung la povestea de la care am plecat cu toata explicatia pentru a intelege mai bine de ce sunt nervoasa. Mergand cu autobuzul prin frumoasa noastra capitala, normal ca o data ce am pus piciorul in autobuz inseamna ca mi-am asumat riscul de a sta in cele mai inghesuite moduri si cele mai mari calduri, dar nu am luat in calcul si faptul ca trebuie sa stau la povesti cu diferse persoane.

Problema: urasc sa comunic cu persoanele din autobuz, persoane de orice varsta, de la copii mici, la tineri si mai ales batranii. E adevarat ca tinerii nu se baga in seama si nu au chef de discutii si povesti in autobuz, copii mici sunt doar in stare sa se strambe sau sa se uite intr-un mod ciudat la tine, dar problema mare e constituita de generatiile de oameni batrani , cei care au o larga experienta de viata si care mereu sunt gata sa iti povesteasca ceva. Si cred ca stiti ca babutele nu sunt deloc simpatice, mereu au probleme legate de oboseala, de preturile imense, de generatiile de tineri, povesti care mie nu imi atrag de loc simpatia, in schimb batranii parca parca m-ar convinge sa i ascult, o poveste legata de razboi, de comunism, de locurile in care el era un tanar casanova.
Ei bine, eu cand intalnesc astfel de persoane si sunt in ziua in care totusi zambetu imi e pe buze, mai reusesc sa raspund in cateva cuvinte scurte, dupa care imi arunc capul pe geam sau ma fac ca ploua in autobuz. Iar in zilele in care nervii sunt deja prezenti, in care nu imi doresc decat sa tac si in care oboseala mi se vede pe fata, urasc babele si mosii si orice persoana care indrazneste sa ma intrebe sau sa imi zica ceva. Ce ar fi sa discutam toti intre noi, sa intru in autobuz, imi aleg o "victima", poate un tip care mi se pare simpatic, sau poate o baba care mi se pare mie ca e trendy si sa incep sa i povestesc problemele mele care ma nelinstesc sau sa i dau si ei vestea buna care ma face sa stau de 2 ore cu gura intinsa pana la urechi. Astfel vom fi un popor de prieteni, fiecare discuta cu fiecare, toti suntem prieteni, toti ne cunostem , sau daca nu ne cunoastem inca, timp mai este pentru a-ti povesti noua mea tampenie care imi sta pe creier, si unde ajungem in modul asta? Raspunsul meu e ca nicaieri.
Nu vreau sa stiu ca azi te-ai trezit cu fundu in sus, probabil o sa imi dau seama singura de pe fata pe care o afisezi, nu vreau sa imi povestesti ca ai avut o zi grea, la fel, cearcanele ti se pot observa, nu vreau sa stiu ca tocmai te-ai despartit de prietena ta care oricum te insela, nu vreau sa stiu ca s-a scumpit painea si pentru asta mai ai nevoie de inca 2 bani, nu vreau sa stiu ca maine e ziua ta, ca ti-ai cumparat telefonu ala la care visai de vreun an de zile, nu ma intereseaza ca ai o viata plictisitoare si grea, la fel e si a mea si pentru asta nu mai intru in discutii cu tine, nu vreau sa stiu ca sotu te bate si faptul ca dragii tai copii nu te asculta, pentru asta poti merge pe psiholog, nu vreau sa stiu ca si copilul tau a ajuns un super doctor care profeseaza in strainatate si invarte banii cu lopata, nu vreau sa stiu ca iti place maneaua aia noua care iti suna la telefon, o sa imi dau singura seama, nu vreau sa stiu nimic despre tine si lumea in care traiesti pentru ca nu te cunosc, nu suntem prieteni si la fel ca tine am si eu zilele mele bune, zilele mai putin bune, placeri, dorinte, iluzii, nelinisti, obsesii si daca chiar vreau sa vorbesc cu cineva, sa i spun toate ofurile, bucuriile si nelinistile cu siguranta nu voi discuta cu tine, colegu de de autobuz cu care impart locul de langa mine cateva statii.

cifra fatidica 3

2009-07-14T13:15:00.004+03:00

Asa cum in basme intalnim 3 feti frumosti, care trec prin 3 probe pentru a salva fata de imparat si se lupta cu cei 3 balauri mari si trec apoi prin cele 3 probe de recunoastere a fetei de imparat, asa am patit si eu in viata mea de pamantean de zi de zi. Am acceptat ideea Andreei de a merge prin magazine, da doar sa ne uitam , pentru ca eu sunt intr-un moment nu prea bun al vietii mele, in care se pare ca imi demonstrez pe zi ce trece ca da, un om poate supravietui si in saracie. Inainte de a incepe sa ma plang de lipsa banilor care imi cauzeaza multe alte lipsuri, sa va povestesc cum sta treaba cu cifra 3.

Ieri am fost pe data de 13, numar ce contine cifra 3, si o zi sortita a fi cu ghinion, clar era un semn ca nu trebuie sa merg prin mall, nu inteleg inca de ce imi place sa ma chinui singura si ochii mei sa se bucure la vederea hainelor dragute si colorate si multe din ele create parca special pentru mine, si de fiecare data sa parasesc mall-ul fara sa cheluiesc nici un ban, fara sa pot sa imi cumpar macar o bluza, sau un ruj sau macar o clama. Ajunsa in Unirii la primul etaj, parca picioarele se indreptau singure spre magazin, creierul refuza sa mai dea vreun semnal si in cateva secunde am ajuns in iubitul meu magazin TINA R. Ochii deja se mareau, mainile vroiau sa cuprinda toate hainutele, picioarele parca alergau spre cabina de proba. Si tot uitandu-ma am dat peste multe rochite, unele lungi , altele scurte, unele colorate, altele elegante, dar toate cu acea chemare spre a le cumpara. Si din toate acele rochite, bluzite, pantaloni si fuste, am simtit cum 3 rochite sunt create special pentru mine, culorile sunt perfecte, marimile exact care imi trebuie, cusaturile si felul in care se aranjeaza lasau clar impresia ca atunci cand au fost facute cineva s-a gandit la mine. M-am uitat la ele cateva minute, le-am analizat, am vorbit cu ele, m-am imaginat cu ele unde le voi purta si cum se vor simti atunci cand le voi scoate in oras, iar apoi le-am pus frumos inapoi pe raft. Cu mare tristete m-am despartit de ele, dar gandul meu va fi o perioda indreptata spre ele, pentru ca da, recunosc le iubesc!

Si uite asa am trecut si trec prin chinurile cifrei fatidice 3, dar cand voi reusi sa trec peste obsesia asta, voi atinge un alt nivel al initierii mele si voi gasi o noua cifra 3.

P.S: Acest post este indreptat spre cei care stiu ca mai sunt doar 10 zile pana la ziua mea, pentru cei care ma iubesc si vor sa imi insenineze ziua.

Incarcari si trairi ale cuvantului distanta

2009-07-13T01:21:00.004+03:00

distanta reprezinta un lucru complicat plin de incarcari si trairi sau e pur si simplu un numar X de kilometrii?

O data cu trecerea timpului, inaintarii in varsta intalnim si cunoastemt tot mai multi oameni, oameni ce locuiesc in diferite orase, in diferite tari, ce studiaza in diferite parti ale tarii, oameni ce provin din orasul tau dar au un job in alt oras, sau in alta tara, oameni pe care i cunosti cand ajungi la facultate, dar te departezi de ei din cauza dorului tau de casa, si in toate aceste prietenii intervine distanta, distanta intre tine si prietenul cu care te-ai inteles bine la un party, distanta intre tine si persoana care ai cunsocut-o la admitere, distanta intre tine si vecinul cu care schimbai doua vorbe, distanta intre tine si colegii de liceu,distanta intre tine si prietenul tau cel mai bun, distanta intre tine si acea persoana care ti-a atras atentia timp de o vara, care te-a tinut in brate si cea careiai i-ai furat zambete.

In teoria mea distanta reprezinta un lucru complicat plin de incarcari sufletesti, de lipsire de teama pentru a schimba ceva in viata ta, asumarea de noi inceputuri , de noi incercari si de noi experimente. Trairile sufletesti legate de distanta sunt extrem de variate, de la neliniste si ganduri indoielnice la emotii si nerabdare.

In ultimul timp a vorbi despre distanta si relatii la distanta este un cliseu, dar inca ma mai gandesc cate o data oare chiar este posibil sa reziste o relatie la distanta si ma refer la acele relatii pline de incarcari sufletesti, oare poate demonstra cineva contrariul afirmatiei ca "ochii care nu se vad se uita ?". Cu siguranta daca scriam acest post acum cativa ani as fi incercat sa va conving ca da, orice relatie poate rezista, chiar daca la mijloc sunt un numar destul de mare de kilometrii si chiar daca ai parte de o mare lipsa de trairi, cu mici neajunsuri si chiar cu lucruri care nu trebuie spuse si aflate. In dex definitia distantei este urmatoarea: distanta= a se departa tot mai mult, a lasa anumita distanta intre obiecte sau fiinte., iar noua mea atitudine cu privire la distanta in relatii este total schimbata fata de cea de acum 2 ani, relatiile la distanta de sute de kilometrii nu exista,pentru mine acuma e clar "ochii care nu se vad, intr-adevar se uita" , pentru ca ajungi la un moement dat sa te trezesti in realitate, in liniste si tristete, cand toate iti patrund in camera, in gand, in inima si in tot ceea ce te inconjoara, relatiile la distanta sunt sortite a esua, nu sunt decat trase de par timp de cateva luni, cu putin noroc ani , dar de fiecare data se va lasa cu departarea unora fata de altii la un moment dat, poate interveni plictiseala, sau poate interveni o noua persoana, un gand care ti-a trecut cand erai cu prietenii la un film, o idee care ai citit-o in ultima carte care ti-a picat in mana, sau saturatia de a tot astepta momentul revederii. Dupa terminarea a ceea ce se numea relatie incepe perioada de departarea si supravietuire, poate momente in care regretul isi face simtita prezenta tot mai mult, incerci sa cauti momentele care aduceau zambete, sa cauti amintirile care impietresc pe zi ce trece, ai tendinta de a lasa din nou ochii in jos, dar pentru a infrange momentul nu trebuie sa te abati de la drumul stabilit pentru a nu te indeparta de decizia corecta, renunti la ezitare, te ridici, renunti la amintiri si ridici ochii, alergi dupa decizia de a-ti infrunta si de a-ti acorda mai multa sanse la aceea ce inseamna experimente in viata, noi incercari si inceputuri ce vor fi la fel de pline de zambete, incarcari sufletesi si astfel reusesti sa transformi acea distanta plina de incarcari si trairi intr-un simplu numar de X kilomoetrii.

Dar cu toate astea, mereu va exista undeva ascunsa acea intrebare care te va bantui mereu, si ce s-ar fi intamplat daca nu ai fi renuntat a crede in trairile si incarcarile sufletesti din cuvantul distanta .

poze Kraftwerg

2009-07-10T17:04:00.004+03:00

culturalizare

2009-07-07T10:07:00.002+03:00

Pentru ca duminica era ultima zi in care mai puteam merge la teatru, inainte de a se incheia stagiunea, am hotarat cu Georgi sa luam bilete pentru sambata.
Ce piesa se juca? "Copilul acesta"

Probabil multi nici nu ati auzit de ea. Piesa s-a jucat in sala Studio, a Teatrului Sica Alexandrescu din Brasov. Mie mi s-a parut un nume destul de dubios, si cam sec. Piesa nu stiu cat de buna a fost din perspectiva specialistilor, dar mie una mi-a placut, facand abstractie de caldura care ne sufoca din sala. A fost o piesa cu 5 actori, cu urlete, cu plans, miscari lente, tacere, sincornizari si miscari bruste. Ideea piesei e urmatoare : discrepanta dintre parinti si copii intr-o lume tot mai tensionata, ceea ce isi doresc parintii de la copii, ceea ce ajung copii, si reflectarea ideii de continuitate, de repetare a dornitelor, a faptelor si a greselilor.
Ce e impresionant la piesa si de apreciat, faptul ca actorii au plans, au avut lacrimi in ochi.
Recomad piesa, merita vazuta.

p.s: ce mult mi-as dori sa fie macar putin mai ieftine biletele la teatru, la piesele ce se juca in Bucuresti.

De ce iubim femeile

2009-07-06T10:03:00.004+03:00

Ajunsa in gara intru in prima librarie, sau mai bine spus in magazinul ce semana cu o librarie, cer hotarata cartea "De ce iubim femeile" si apoi o fac cadou. Nu stiu daca am cerut-o cu o anumita intenti , sau pur si simplu creierul a dat acele semnale pentru ca in mintea mea se formase anumite legaturi, stiam ca e o carte buna si stiam ca cel caruia i fac cadou cartea se descria cu aceste cuvinte "imi plac fetele". De la fete la femei mai e un simplu pas, asa cum de la placere la iubire delimitarile nu sunt clare nici aici. Cand am prins un moment bun, am cerut sa mi se imrumute si mie cartea, doar ca sa vad cum inteleg Cartaresc iubirea pentru femei, ce explicatii a dat cititorilor.

Cartea nu e una rea, te cumprinde si toate povestioarele care le-a introdus Cartarescu sunt incarcate de sentimente. Nu stiu cum era autoru, un romantic sau din contra unul lipsit de sentimente, dar in ciuda titlului cartea nu este cea a unui studiu asupra dragostei si acuma cand scriu chiar imi dau seama ca poate ultimul lucru l-a care s-a gandit Cartarescu a fost faptul de a da un raspuns asupra problemei de ce iubim. Daca s-ar fi oprit asupra unei singure iubiri, cu siguranta ar fi cazut in banalitate, dar nu, el a exploatat toate acele femei care si-au pus intr-un mod sau altu amprenta asupra vietii lui, care l-au facut sa vada, sa traiasca, sa simta altfel lucrurile. Nici Cartarescu nu se sustrage definieii unor concepte, poate interpretez eu gresit,, poate le dau o forma si din unghiul din care privesc eu iubirea, femeia si barbatul , iar acestia pot apartine complet doar atunci cand coexista ca un tot, cand legatura dintre ei e mai departe de sexualitate.

Pana la urma Cartaresc da un motiv la iubirea femeilor, si o face sub forma unor complimente, dar trece peste normele banale precum frumusetea si inteligenta.

Poate am gresit cand am ales sa fac cadou cartea unui reprezentant al sexului masculin, dar cu siguranta e "limpede ca si adultii (in varianta mea barbatii) au nevoie de povesti ".

Flirt

2009-07-03T23:05:00.003+03:00

Imi place sa flirtez! recunosc ca nu ma pot abtine si de fiecare data cand mi se da ocazia pur si simplu arunc cuvintele. Flirtez pentru ca imi place sa fiu in centru atentiei, flirtez pentru ca asta e in firea femeilor, flirtez pentru ca asta ma face sa fiu mai sigura pe mine, flirtez de dragul flirtului.

Nu sunt eu in masura sa vorbesc despre anumite reguli, moduri, momente ideale, persoane adecvate flirtului, pentru ca fiecare simte, gandeste, traieste altfel si se ghideaza dupa propriile principii. Eu sunt adepta principiilor, pe parcursul celor 19 ani de viata, mi-am format anumite reguli numai de mine stiute, mersul dupa principiile ce mi le-am format pot reprezanta trecerea unui test, dar se intampla sa incalc unele reguli, iar asta nu face decat sa ma traga inapoi ani lumina. Niciodata nu imi place sa las loc sentimentelor, dar sunt zile si dimineti in care astept copilareste un mesaj, de cele mai multe ori intarzie sa apara sau nu se intampla, iar eu respir usurata, de parca cineva le-ar contoriza si cand ating un anumit numar inseamna o noua sansa la supravietuire.
Mereu vorbim despre faptul ca in relatii trebuie sa primim, sa oferim, sa stim sa facem compromisuri, sa iertam si poate uneori chiar sa uitam, sa nu ne asteptam sa primim totul, iar noi, din motive necunoscute, niciodata nu reusim sa facem nimic din toate acestea, totul nu ramane decat la stadiul de teorie.
In flirt nu exista reguli, flirtul inseamna inspirtie si cu cate spontaneitate ai fost inzestrat. Flirtul inseamna zambete, atingeri furate, priviri ,emotii, surpriza, cuvinte alese, putina superficialitate, o ocazie care ti-a fost data si tu esti cel care decide daca intri in joc sau pur si simplu accepti sa te retragi fara a te lasa purtat de un joc fara reguli stabilite de la inceput. Nici nu stiu cum e mai rau, sa flirtezi cu persoanele cu care din varii motive nu poti avea nimic mai mult decat un simplu flirt, ori sa nu flirtezi de loc? Sa ramai mereu cu intrebarea ce s-ar fi intamplat daca sau sa te lasi purtat de flirt?

E greu sa arati cand iti place cu adevarat cineva , e greu sa fliretezi cu cel care il placi cu adevarata pentru ca totul nu mai e doar un simplu flirt.

Si intrebarea mea ramane, vom sti sa dam o delimitare clara intre flirt si infidelitate?

Alfi

2009-06-30T12:30:00.001+03:00

Bine recunosc ca pe unii i-am innebunit cat am povestit, dar inca nu a aflat toata lumea ca familia mea de animale are un nou membru, este un catel micut si grasut si alb si pufos ca un ursulet, si numele lui e Alfi.

Ce e cu Alfi ,de unde vine el si cum e ? Acest catel mic si frumos era de ceva vreme asteptat la noi in curte, ne doream si noi un caine ca vecinii nostri, sa fim in trend cu ei. Prima data am crezut ca am pierdut cainele, vecinu ne-a spus ca nu au iesit atatia caini cati trebuia, ca mai sunt si alte persoane care i vrea. Ok, atunci asteptam pana data viitoare, va mai face cateaua o data pui, inca cateva luni nu va fi prea mult. Dar pe Cristi cand il obsedeaza ceva, clar nu e de bine. Ne-a innebunit cu cainele timp de cateva saptamani, cred ca si el intelesese ca va mai dura putin pana vom avea un ursulet mic alb la noi in curte, da nu stiu ce s-a intamplat si intr-o zi, vorbind cu mama la telefon, fireste eu eram in vesnicul Bucuresti, aud ca gata Cristi e ferict, si-a adus cainele acasa, Cutzu are un nou prieten si Whity se pare ca un nou dusman. La telefon am auzit numai laude, ca e mic, ca e frumos, ca e ca un ursulet, ca e cam serios, ce mai ca e cel mai dragut catel. Eu nu mai puteam de ganduri, trebuia sa il vad, imi place sa ma joc cu cateii cand sunt mici, pentru ca dupa ce se fac mari, recunosc ca imi e cam frica de ei. Ajunsa acasa, sunt intampinata de un ghemotoc alb cu o pata pe fata, foartefrumos catelul, dar cam reticent, se am ascundea de mine, de socializat nu mai vorbesc, nu discuta de loc. Urmatoarele zile, va dati seama ca am stresat cainele, numai cu el am stat, i explicam ce inseamna sa dea labuta, ca trebuie sa latre, ca trebuie sa alerge, ca el e mic si trebuie sa se joace, trebuie sa comunice cu mine, pe Whity trebuie sa o lase in pace, pentru ca fac parte din aceeasi familie, trebuie sa fie prieteni nu dusamni si lu'Cutzu i-am explicat ca nu e bine sa fie gelos, e normal sa fie asta mic bagat mai mult in seama pentru simplul fapt ca e mai mic. Si incercarile mele de a face un caine mai prietenos si mai jucaus, mi-au iesit. Alfi alearga prin toata curtea, s-a imprietenit foarte frumos cu Cutzi, iti da labuta, te linge pe picioare, te musa de mana, se joaca si sta dupa fundul tau, acum putem discuta destul de bine, dar inca mai are momente de lene, in care prefera numai sa se uite la tine si sa iti zambeasca.

De cand a venit la noi in curte, saraca Whity e traumatizata, nu mai poate iesi in curte, mereu trebuie sa fie foarte atenta, ceva se intampla intre ei si nu reusesc sa comunice cum ar trebui. Whity ma dezamageste, adica pe Cutzi l-a pus la respect, mereu isi invinge teama si sta pe unde e Cutzi, si ca sa i arate cine e sefu il mai zgarie, dar ca sa se simta si ea puternica, iar Cutzi o lasa, e un adevarat domn. Dar cu Alfi lucrurile nu stau la fel, lu'Whity mic i tremura coada de fiecare data cand il vede prin preajma, latra la ea, alearga dupa ea, probabil nu i-ar face nimica rau, dar are chef de joaca si Whity nu intelege asta.

Acuma urmeaza actiunea prieteni, imprietenirea lui Alfi cu Whity.

Plimbare in orasul turnului cu ceas

2009-06-28T13:39:00.005+03:00

Ne propusesem de cateva zile sa mergem sa vizitam un oras, sa iesim din plictiseala si sa ne mai miscam si noi fundurile prin alte zone.
Am hotarat, vom merge la Sighisoara, nimeni nu mai vizitase orasu de ceva vreme. Cum vremea de vineri si sambata nu a fost prea frumoasa, eram putin nesiguri daca vom pleca duminica cu adevarat la Sighisoara, dar pana la urma hoataram, duminca la 9 dam plecarea din satu nostru. Dupa o noapte in care nu am reusit sa dorm decat 5 ore, aud cum suna telefoanele in camera lu'Cristi, stiam ca nu va dura mult si isi va face aparitia la mine in camera doar ca sa imi zica sa ma trezesc si sa vada el ca am facut ochi, desi prin asta nu reuseste decat sa ma enerveze, nu ai cum sa nu te trezesti cand auzi ca suna telefoanele continuu timp de cateva minute. Nervoasa ma imbrac, ma mai uit pe geam de vreo 2 ori, doar ca sa imi dau mai bine seama de intentiile vremii. Spre uimirea mea reusim sa plecam chiar la cat ne propusesem. Trecem pe la Gabitzu, apoi la Geo si incet ne indreptam spre Brasov. Prima oprire la benzinarie,bagam motorina, Gabi isi cumpara dulcurile si imi ia si mie un mic dejun, mult iubitele mele chipsuri. Pe la jumatatea drumului , oprim din nou, baietii simt ca merita si ei un mic dejun, o tigara copioasa. Drumul pana la Sighisoara a fost linistit, lumea nu avea chef de vorbaraie, se mai auzea din cand in cand cate o injuratura adresata unu alt participant la trafic.

Pam pam, am ajuns la Sighisoara. Parcam si ne indreptam spre cetate, trunul cu ceas, drumul pana la cetate a fost prin boscheti, turistul ideal, Gabi numai pe drumu ala a reusit sa ne duca, hai ca a fost ok, un inceput bun. In Sighisoara liniste multa, oameni putini, dar cand ajungi sus la turn lucrurile se schimba, incepe agitatia, miscare multa, oameni de tot felu. Admiram putin, ne minunam, ne aruncam ochii peste tot, ne adunam si hotaram sa intram. Ce am vazut pe acolo? Pai, am vazut planul orasului, cetatii, ceva de genu, am vazut vase de lut, instrumente medicale, ceasu, si am iesit si pe balocon, foarte frumos se vedea orasu si imi placeau tablitele pe care scria distanta pana la diferite orase, pana la Paris nu sunt decat 1680 km. De aici am facut cativa pasi pana la muzeul de arme medievale si la camera de tortura. Dar dupa ce am platit intrarea, speram si eu sa vedem multe incaperi, ce stiu eu ce moduri inventive de a-i tortura, dar surpriza, nu era decat o singura camera, cu o franghie, o scara si niste poze pe pereti, vai ce m-am mai speriat in camera aia, toate sperantele mele ca voi fi traumatizata de ceea ce voi vedea s-au stins. Hai ca a fost interesant pana la urma. Apoi ne-am mai invartit putin pe acolo, eu am tot cautat scarile acoperite, da nimeni nu m-a bagat in seama, si sunt trista ca am fost la Sighisoara si nu am coborat scarile alea multe la numar, asta imi propusesm de cand am aflat ca vom vizita Sighisoara. Si tot acolo la turnul cu ceas, erau 2 barbati, imbracati cu haine medievale si spuneau numai tampenii si fiecare fraza a lor se termina cu o bataie de toba si cu propozitia "Am zis!", erau cam atractia principala. Au vorbit despre scari, si ca fiecare cuplu trebuie sa mearga pe scarile alea si baiatul sa i spuna numele iubitei lui pe fiecare treapta si trebuie sa nu greseasca si daca cumva gresa, asta nu insemna ca nu o iubeste, ci el trebuia sa i promita ca nu va mai gresit si bla bla, ceva de genu . Pentru cei casatoriti avea o alta alternativa a jocului, erau amuzanti.

Vreo jumatate de ora am cautat un BCR, si un loc unde sa mananc. Dupa mancare am ajuns in prima benzinarie, si toata lumea a sarit pe lada de inghetata, asa cum cei de la Vodafone te combina la cartela, Gabi a venit cu ideea sa ne combinam la inghetata.

Dupa nici 5 ore am plecat si din Sighisoara, urmatoarea oprire a fost extrem de nedorita de lume. Cristi si obsesiile lui, a vazut el niste ziduri vai de capu lor pe un deal si vroia neaparat sa ne oblige sa ne caram fundrile pana acolo, asa ca incapatanarea lui a dat roade si de data asta, am zis hai sa o facem si pe asta, doar asa ca sa il mutumim pe sofer. Burtile noastre erau prea pline, era o atmosfera de somnolenta, ploaia parca era din ce in ce mai prezenta. Incet incet urcam, eu ma rugam sa se intampla o minune sa isi dea si Cristi seama ca e prea departe totusi si ca nu merita niste ziduri parasite sa urcam pana acolo. Si minune, cineva acolo sus m-a auzit, am dat peste un gard, dupa cateva minute de explicatii si-a dat si Cristi seama ca da e intr-adevar cam mult de ocolit si l-am multumit spunand-i ca o sa i fac cateva poze foarte frumoase de la departare.

Dupa ce am terminat si cu oprirea asta, credeam ca vom merge fara oprire pana la Brasov, dar nu Cristi inca mai avea o dorinta, hai sa vizitam si cetatea din Rupea. Nu va inchipuiti ca e o cetate frumoasa ca Rasnovul, nu sunt doar niste ziduri neintretinute de nimeni, o urma de fosta cetate. De unde am lasat masina trebuia sa mergi vreo 5 minute pe jos pe o zona nu prea dreapta si ajungeai la zidurile marii cetati. Eu si Gabi hotaram sa i asteptam afara, nu dorim sa vedem niste ziduri. Deschidem poarta si un mosulica ne intampina. Dupa ce ca nu era mai nimic de vazut, decat o fantana si ziduri si iarba mare ne mai cere si bani de intrare. Hai sa o facem si pe asta daca tot am venit pana aici. Spre uimirea mea, desi faceam glume pe seama cetatii nevizitata de nimeni, ca suntem probabil singurii vizitatori pe care i are de vreo cativa ani , dupa intarea noastra cetatea era asaltata de ceva vizitatori, totusi cred ca noi am adus norocu asta pe seama lu'mosulica. Am pierdut vremea si pe acolo si pe la 19 am ajuns acasa, extrem de obosita.

A fost o plimbare frumoasa, glume, mancare, plistiseala, muzee, cetate, somn, mers pe jos, cativa stropi de ploaie, inghetata, mers cu masina, muzica, opriri si poze, cam asta a fost ziua de duminica. Astept sa mergem si pe altundeva, un alt oras, alte cetati, alte drumuri, alte amintiri.

Voi incheia in stilul celor 2 barbati de la ceasul cu turn. Bum si "AM ZIS ! "

P.S: Gabi sa stii ca noi nu am fost in Prejmer, satu la care te referi tu e de fapt Rupea. La urma urmei ai si tu dreptate, Prejmer, Rupea cam tot aia e .

hai ca v-am aratat si voua poze;))

plictiseala = filme, multe filme

2009-06-26T00:54:00.002+03:00

Niciodata nu m-am dat in vant dupa filme, si mai ales nu am facut o pasiune pentru asta.

Imi place sa stau si sa lenevesc uitandu-ma la filme, mai ales ca vizionarea unui film e un bun prilej sa cumperi si sa mananci multe prostii , chipsuri, ciocolata, pufuleti, popcorn si mai ales Cola in timp ce te uiti, asta doar ca sa fie o atmosfera mai frumoasa in timpul filmului. Sunt filme la care dupa 10 minute nu mai imi vine sa ma uit, dar trebuie sa recunosc ca sunt si filme pe care le pot vedea de 4 - 5 ori si inca ma mai uit cu placere la ele, imi place foarte mult muzicalul de la "Mamma mia", imi place "Pretty woman", "Devils wears prada", "Cruel intentions", "A walk to remember" , "Crash"si as zice si "Final Destination". In general ma uitam cam la tot ce imi pica in mana, dar de cand am ajuns la Bucuresti vizitez mai des sala de cinema, filmele noi le vad mult mai repede, sunetul e mai bun, imaginea la fel, dar de vreo 2 saptamani am impresia ca exagerez cu filmele, plictiseala e de vina. In fiecare zi un alt film, iau cinematografele la rand pentru diversificare, dar raman fidela gusturilor mele, comedii si filme romantice, multe din ele cu secvente cliseice, dar la toate am zambit. La "The hangover" tot timpul filmului am fost cu gura la urechi, "The Brothers Bloom" e un film super, cu aventura, dragoste, crime, si rasete, "Ghosts of Girlfriends past " o comedie romantica, in care Matthew McConaughey este un burlac care aflat in ajunul nuntii fratelui sau mai mic este bantuit de fantomele fostelor iubite, trecut, prezent si viitor. Tot zilele astea am vazut "Weekend cu mama", aveam asteptari mai mari la cat de laudat a fost, dar in mare a fost ok, am vazut " Confessions of a Shopaholic", ce evidentiasa ideea de traiesc ca sa cumpar, cumpar deci exist.

Deja mi-am facut o lista cu filme pe care trebuie sa le mai vad, mi-am umplut laptopu cu filme pentru ca urmeaza o vacanta lunga, mi-am luat de la Danu serialul "Sex and the city ", si am o presimitre ca o sa devin un fan din ce in ce mai mare a filmelor si gustul meu va deveni din ce in ce mai distins.

Sa va uitati la filme, o sa va placa.

statistica

2009-06-24T10:06:00.000+03:00

Toata nopatea am visat numai rapoarte, indici, grafice si tabele.
Nu va inchipuiti ca sunt restantiera la statistica si de stresul examenului visez noaptea statistica, motivul e altu, ieri nu am reusit sa scriu pe blog, desi mi-am promis sa scriu intr-un mod constant, adica in fiecare zi lucratoare a saptamanii, si sa iau pauza sambata si duminica, dar ieri in primul rand nu aveam nici cea mai mica idee despre ce pot scrie, si am fost si mereu ocupata, cu chestii extrem de banale, stiti ca atunci cand ai ceva important de facut motive se gasesc pentru a lua o pauza, dar de cand a venit vacanta, am impresia ca ziua e formata doar din vreo 10 ore, in care nu reusesc sa fac mai nimic.
Revenind la grafice, in vis se facea ca numaram fiecare clic de pe blogul meu, il puneam intr-un tabel, notam ora, minutul, timpul de stat pe pagina, cate clic-uri a dat, si nu stiu cum faceam da reuseam sa vad si fata celor care intrau pe blog . La sfarsitul zilei, calculam indicii, absoluti si relativi, faceam grafice pentru distributia si structura datelor, si la sfarsit intocmeam rapoarte, era o munca care cerea atentie, rabdare, ceea ce eu nu posed, trebuia sa jonglez cu cifrele, sa fac inmultiri, scaderi, impartiri, ma pricep si la astea, dar nu le fac cu mare placere. Asa ca intrgul vis a fost un cosmar, un cosmar care mi-a dat o idee si dupa care am reusit sa concluzionez, merita si blogul meu un program care sa faca cam tot ce am visat eu.
Am deschis laptopul, am conectat netul si am dat un search pe google, sa vad ce gasesc, as vrea sa fie totusi un program nu extrem de complicat, sa reusesc si eu sa il implementez pe pagina mea si dupa aceea sa inteleg graficel si rapoartele generate de el. Si tot cautand, dupa vreo 20 de minute am gasit StatCOUNTER , un programel simplu, usor de integrat pe pagina de blog, usor de inteles graficele ce la genereaza, de citit datele care le salveaza, exact ce cautam. M-am logat, am urmat pasii de instalare si gata, de azi face parte din blogul meu.
Inca nu pot vorbi de eficienta lui, de multumirea mea ca e prezent si el pe mirifica mea pagina sau de beneficiile aduse, cu siguranta vor fi doar niste beneficii la nivel psihologic, sau poate voi fi dezamagita cand voi vedea ca nu am numarul de vizitatori la care ma gandeam, dar momentan sunt multumita ca am gasit ce cautam si nu voi mai fi nevoita sa am astfel de vise pline de calcule si tabele.
Dati si voi cat mai multe clic-uri pe pagina, intrati mai des sa fiu si eu mai mandra de numarul mare de vizitatori care ma citesc.

Sad, upset and nervous

2009-06-22T11:08:00.007+03:00

sunt trista, sunt suparata si nervoasa. Sunt trista pentru ca nu am bani, sunt nervoasa pentru ca m-am saturat sa fiu nevoita sa mananc cam aceleasi chestii de fiecare data, sa imi pun singura masa si sunt suparata pentru ca nu mi-am mai cumparat cam de multa vreme o gentuta, sau o rochie, sau o bluza sau macar ceva mic de la Meli Melo.

Pai in primul rand sunt extrem de trista din cauza banilor, mi-as dori sa am multi, foarte multi bani, ca sa pot sa imi cumpar tot ce vreu, sa pot iesi peste tot si sa imi pot satisface toate micile dorinte. E adevarat ca in Bucuresti ai ce face, ai pe unde pierde vremea, poti vedea un film, poti merge la teatru, poti iesi la o terasa sau la o cafenea draguta, poti merge la un concert sau la o expozitie, dar totul implica bani, unele mai multi bani altele mai putini, dar tot ce poti face inseamna cheltuiala. Ar trebui ori sa fac in asa fel incat sa am bani mereu, ca sa nu ma mai lovesc de plictiseala si de posibilitatea de a putea iesi oriunde fara sa imi pese cat costa, sau ar fi o idee sa se faca mai multe activitati in Bucuresti care sa nu includa cheltuiala, ca sa isi permita tot studentu sa iasa undeva. Eu sunt fan al locurilor dragute, putin fitoase dar de ceva vreme imi e tot mai greu sa ajung in ele, o limonada costa 15 lei, o prajitura 15 lei, o pizza 20 de lei, o cafea 8 lei, un frappe 15 lei, o inghetata 10 lei si etc etc, inainte nu mi se parea mult, dar acum parca sunt imense preturile astea, eu as propune ca studentii sa plateasca consumatia la jumate, sa aibe si ei un beneficiu, sunt studenti merita. Imi e dor sa ies in locuri bune, imi e doar sa am bani, nici nu mai cunosc sentimentul ala de a avea multumirea ca ai ceva bani. Recunosc exagerez putin, dar chiar mi-as dori sa am bani, multi bani.

In al doilea rand sunt suparata pentru ca nu am reusit sa mai imi cumpar nimic de vreo luna de zile, a fost sesiunea nu am avut timp de iesit la magazine, dar acuma cand plictiseala isi face simtita prezenta tot mai mult, pe zi ce trece tot mai mult imi doresc sa imi cumpar ceva, sa am si eu o mica bucurie ca am mai adaugat o gentuta la cele pe care le am , acuma e vara, as vrea o geanta colorata, vesela, as vrea sa mai imi cumpar o rochita, nu am nici una colorata si vaporoasa pentru vara, as vrea sa imi cumpar o pereche noua de sandalute, la cele vechi nu mai imi place talpa, as vrea o bluza noua, as vrea un parfum nou, un lip gloss pentru ca ultimul mi s-a terminat, vreau o lotiune si o oja noua. Vraeau o clama noua, orice numai sa stiu ca am cheltuit bani, ca am putut sa imi cumpar ceva, sa simt bucuria ca mi-am achizitionat ceva nou. Trebuie sa reusesc sa fac asta, daca nu supararea mea va deveni din ce in ce mai mare si din ce in ce mai greu de suportat, va deveni o obsesie, o neliniste de nestapanit, de aceea imi promit ca voi trece la fapte cat mai curand.

Sunt nervoasa pentru ca m-am saturat sa imi pun singura masa, sa trebuiasca sa imi spal eu vasele, sa am eu grija de ceea ce e in frigider, sa bata vantul pe raftruile din camara si din frigider, sa mananc mereu paste, paste cu carne tocata, paste cu ciuperci si sunca, paste cu sos alb, ciorba la plic, branza topita, pateu, snitele, crenvusti, cereale cu lapte. Imi e dor sa mananc peste, sa mananc o ciorba gatita chiar si de la cantina, imi e dor sa mananc multe fructe, imi e dor de bulgarasi de branza cu fructe, de paine pajita, de salate, de mancaruri gatite in general. Imi e dor sa imi aduca cineva mancarea la pat, sa fie gata mancarea cand vreau sa mananc, nu sa fiu nevoita sa ma gandesc iar ce pot manca fara sa imi ia mult timp preparatu. Imi lipsesc multe, dar cred ca tocmai asta e frumos la viata de student.

Inca cateva zile si voi lua pauza de tot ceea ce inseamna student plecat la 166 de kilometri departare de casa.

copil fericit

2009-06-18T00:34:00.000+03:00

Simt neaparat nevoie de a ma lauda, pentru ca si am de ce.

Ieri timp de vreo ora am fost toata un zambet, desi problemele si grijile ma apasa, vestea a fost multe prea buna pentru a uita de tot ce e trist in viata mea plictisitoare. Vineri la concertul celor de la Kraftwerk mi-am exprimat celor din jur intentia de a-mi achizitiona un bilet la concertul Madonnei din 26 august. Nu e neaparat ideea ca o iubesc pe Madonna si sa o vad e musai, daca nu ,viata mea se va opri si va fi trista ca am pierdut acest concert, dar sunt sigura ca va face un spectacol impresionant. Stiam ca cei pe care i-am insotit la concert vineri si-au achizitionat biletele de ceva vreme, dar mai speram sa pot face parte din grupul lor atunci cand va veni ziua de 26 august. Stiti cum e, ai grija ce iti doresti pentru ca s-ar putea sa se indeplineasca, ok in mare parte asa a fost si la mine, am fost anuntata ca tocmai mi s-a comandat un bilet la concert, voi primi cadou un bilet, voi fi acolo in parc cand va veni Madonna, o sa vad spectacolul, dar cum nu toate pot merge bine pana la capat, vestea nu prea buna e ca biletele la gazonul A ( acolo unde ai ei bilete) s-au terminat si nu mi se poate achizitiona decat bilet la gazonul B. Mie imi e totuna, s-ar putea sa nu vad prea bine, poate sunetul va fi putin distorsionat, dar nu vad o asa mare problema in asta, dupa ce ca primesc biletul cadou, ma mai apuc sa fac si fitze. Pentru mine e ok, dar acuma am o alta problema, daca tot am bilet, mi-ar place sa fiu si insotita, de una singura nu voi simti muzica cum trebuie, distractia nu va fi la fel de mare, entuziasmul isi va pierde din intensitate, asa ca acum trebuie sa gasesc cea mai buna cale de a convingere a celor care mi-ar face placere sa ma insoteasca. Voi incerca sa gasesc cele mai bune argmente, imi voi sustine ideile, ma voi folosi chiar de santaj numai pentru a-mi vedea scopul atins. Merit.
Chiar sunt un copil fericit azi.

P.S: merit sa fiu insotita la concert. astept atitudine si fapte ;))

inca o neliniste

2009-06-16T11:29:00.005+03:00

V-am zis vineri ca am o neliniste, de fapt devine o problema din ce in ce mai mare, eu normal ca nu o constientizez, dar sunt persoane carora le place sa imi aduca aminte de fiecare data. Ok, peste nelinistea cu cutremurul am trecut, gripa porcina inca ma mai sperie, dar incerc sa o ignor, adica nu mai citesc ziarele si nu ma mai uit la stiri, dar acuma cand a venit vara, soarele, cand eu sunt obsedata sa am parte de bronz, sa stau sa ma relaxez la plaja, normal ca a am fost sesizata sa am grija ca pot face cancer la piele. Poate nu mi s-ar fi atras atentia, dar am prostul obicei sa fac plaja exact la ora 12 pana la 16 cand este interzis, cand razele soarelui sunt cele mai puternice. Dar daca eu nu ma pot trezi mai deverme cu ce sunt de vina? Daca atunci arde soarele tare si te bronzaleste mai repede, cu ce gresesc? Profit si ies la soare atunci cand am timp si cand am invitatii la piscina. Incep sa inteleg ca nu e bine, ca intr-adevar s-ar putea sa sufere pielea mea, dar vreau sa fiu bronzata.
Ok am inteles ca solarul e periculos, acuma nici nu mai imi doresc sa merg la solar, am trecut peste acea perioada, dar acuma e vara, am dreptaul sa fiu bronzata, am dreptul sa fac asa cum vreau.
Cu cat aud mai des ca pielea mea va suferi, ca voi avea o piele urata si plina de riduri, ca s-ar putea la un moment dat sa fac cancer daca nu ma potolesc cu soarele la ore de varf, ma ingrijoreaza, nu vreau sa patesc nimic, imi e de ajuns cutremurul, gripa porcina, si nervii care o iau razna de multe ori. Macar astea nu tin de mine, eu sunt doar o victima daca patesc ceva, cu ce sunt eu de vina daca cineva imi da microbul gripei porcine, sau ce sunt eu de vina daca raman fara picioare cand va fi cutremur, dar daca pielea mea o va lua razna eu voi fi de vina, nu o sa mai fiu victima, o sa fiu trecuta pe lista, "NU faceti ca ea!" , o sa fiu certata si o sa mi se ceara explicatii (orice dar nu asta). Va fi prea tarziu ca sa mai imi para rau, ca sa regret, asa ca incet incet cred ca ma voi potoli, simt ca m-am prajit destul pentru inceputul verii, promit sa nu mai stau la plaja la ore de varf si sa folosesc cele mai bune creme pentru protectie. Orice dar sa nu sufar prea tare, nici acum nici mai incolo.
Of ce greu e sa ai atatea probleme.

Weekend lipsit de plictiseala

2009-06-15T13:05:00.004+03:00

Pam pam, spre surprinderea mea nu am avut deloc un weekend plictisitor. Totul avea sa imi mearga bine de vineri seara.

Vineri : locul perfect
Vi s-a intamplat vreodata sa fiti in locul perfect? Intr-o sala mare, nu neaparat imensa, tu sa fi in acel loc in care vezi perfect, auzi perfect, in care nimeni nu te deranjeaza? Da da ,eu am patit asta. Unde? La concertul de vineri seara de la sala palatului. Am primit o invitatie de a merge la concertul de la ora 20, eu nici macar nu auzisem de formatie, dar am acceptat invitatia, mi s-a spus ca locurile au fost alese cu mare grij, pentru ca sunetul sa fie perfect si sa avem si cea mai buna vedere. Cine canta? KRAFTWERK, nu stiu sa va zic nici eu prea multe despre ei, ci doar ce mi-au povestit cei cu care am mers, ca sunt cea mai veche formatie de muzica electronica, tipii sunt nemti, si acum formatia nu mai este alcatuita din componentii ei initiali, ci s-au mai schimbat intre timp. Normal ca concertul a inceput cu o intarziere de 45 de minute, dar asteptarea a meritat. Lumina s-a stins, cortina era trasa si luminile de pe scena scoteau in evidenta 4 omuleti, fiecare la masa lui si la laptopul lui. Deschiderea a avut loc cu melodia consacrata de ei, The man machine . Mie mi-a placut foarte mult, muzica, modul de organizare, proiectiile lor erau la fel foarte bune. Au facut cu adevarat un spectacol foarte bun, sala era in extaz cand neamtu a inceput sa cante in romana, si punectul culminat a fost apartia robotilor, la melodia Die Roboter . Nici nu simti cand trec 2 ore si chiar isi face toti banii biletul. Eram toata un zambet si ochii imi sclipeau de entuziasm. Rusine sa imi fie ca nu am auzit mai demul de ei, da si sa nu uit, a fost foarte fain cand au aparu cu niste chestii fosfor pe imbracamintea lor neagra (Music non stop ). Super spectacol. In curand o sa am si poze de la spectacol, o sa pun cateva ca sa vedeti de ce sunt asa de entuziasmata. Cam asta cu ziua de vineri.

Sambata: petrecere de pietoni si stele
sambata a inceput cu un moment de plictiseala, dar nu avea sa dureze mult, dupa un google pe net, am aflat vom merge la Street delivery . ce era pe acolo ? lume multa, tineri in general, copii mici cu parinti, ateliere de jocuri, târguri de obiecte realizate manual, proiecţii de filme, grupuri de discuţii, spectacole de teatru, dans, magie si muzica. Atmosfara frumoasa, oameni ok. Dar neaparat trebuia sa ajung si la observator, imi propusesem de cateva zile sa merg sa vad stelele, asa ca am asteptat sa se faca intunericul simtit si apoi am mers pe Lascar Catargiu si am ajuns la Observatorul Astronomic, ma asteptam sa vad un loc frumos amenajat pentru a vedea stelele, credeam ca fiecare om are propriul lui telescop si luneta, nu ca va trebui sa stau la coada ca sa ma uit 5 secunde cu ochiul si dupa sa stau la alta coada pentru a vedea iar 5 secunde o alta stea. In mare a fost frumos, am vazut Saturn, singura planete care are inel, si ni s-a zis ca numai peste 14 ani o mai putem vedea, am vazut stele rosii si stele albastre, dar daca va intrebati care e mai ferbine sa stiti ca cea albastra si nu cea rosie asa cum as fi zis eu, este exact invers ca in realitatea pamanteasca, am vazut carul mare, si steaua ploara, am vazut leul , am vazut 2 stele, la care daca te uitat cu ochiul liber parea una singura, am ascultat glumele proaste ale celor 2 care mai mutau telescopul ca sa vedem cate mai multe stele, si a trebuit sa suport un copil mic care avea o problema, daca exista sau nu extraterestii. Cei de acolo erau cam plitisiti dar daca si-ar da putin mai mult interesul ar fi si mai interesanta vizita la observator. In concluzie, chiar mi-a placut, merita sa mergeti mai ales ca intrarea e asa de bun simti, 3 lei, adica 30000 de mii lei vechi. iar restul serii am fost o lipitoare.

Ziua 3: Duminca: ce iubesc eu mai mult plaja
De data asta am fost invitata la plaja, intr-un moment de pierdere a ratiunii era sa refuz, dar am inchis telefonul, am mai meditat 5 minute si am hotarat nu pot refuza o asa invitatie. Urma sa fie o iesire plina de fite, nu ca nu imi fac placere astfel de iesiri, dar aveam sa fac parte din lumea snobilor timp de cateva ore. Cateva ore voi suporta, nu imi vor schimba gandirea si mai ales stand la soare e un bun motiv sa refuz sa vorbesc. Am mers la WATER PARK , recunosc ca ma asteptam sa fie mai multa lume de prost gust, mai multi cocalari pe metru patrat si mai multe pitzi. Erau si eu prezenti fireste, dar nu se faceau remarcati in moduri extrem de urate. Locul arata bine, e ingrijit, topoganele si apa au fost foarte ok. A si sa nu uit, Raduleasca isi filma emisiunea acolo. Dupa cateva minute de stat la plaja, imi fac curaj si merg si eu sa ma dau pe topogane. Normal, fricoasa cum sut aveam emotii, am lasat lumea cu care am mers sa se dea primii, m-am uitat daca au ajuns cu bine jos, m-am imbarbata si m-am dat si eu. Dupa ce m-am dat prima data, eram ca un copil mic care mai vroia inca o data si inca o data si tot asa. Asa ca m-am dat pe toate, unu singur mi-a scapat, care mi se s-a spus ca s-ar putea sa ma lovesc si sa imi fie frica, asa ca am sa il incerc data viitoare, cand voi avea mai mult curaj. Am avut discutii despre bani, despre unde ne vom facea vacanta plina de fite, unde iesim sambata seara, cand ne schimbam ungiile falase, ce cocktail vom bea azi si hai sa barfim pe toate pitziile care "arata mai bine ca noi " . Am stat la soare, si m-am relaxat asa cum imi place mie cel mai mult, obsedata cum sunt dupa bronz, nici nu mi-a trebuit sa stau multe ore ca sa ma inrosesc si sa prind culoare. Dupa 6 ore de stat la piscina, simteam ca pielea nu ma mai incape.

In sfarsit am avut si eu un weekend lipsit de plictiseala.

Mi-as dori un weekend la Sibiu, unu pe Transfagarasan, unu la piscina in Brasov, macar cateva zile la mare, as vrea sa merg la concetrul Madonei, si las lista deschisa pentru dorintele ce vor aparea in timp.

Amintiri

2009-06-12T11:30:00.004+03:00

Nu prea eram hotarata despre ce sa scriu, despre ASE sau despre faptul ca iar am o neliniste, dar am facut 2 biletele, pe una scria ASE si pe una neliniste, am inchis ochii, am amestecat biletelele si dupa am ales unu, scria ASE pe el, asa ca azi scriu despre marele ASE si luni probabil va voi dezvalui noua mea neliniste, in caz ca voi avea un weekend plin de plictiseala din care nu voi putea povesti nimic.

Cum a venit ideea cu ASE, de ce tocmai ASE? Se stie ca ASE e facultatea celor indecisi, bine eu aveam ganduri marete la inceput de a 12-a cand trebuia sa ma hotarasc la ce facultate voi da ca sa stiu la ce fac meditatii si daca ma concentrez pe media de bac sau nu. Pentru cei care nu au dat bacu si gandesc ca mine ca nota de bac inseamna ceva, vreau sa le spun ca bacul e de fapt o mare batjocura, si ca indiferent de nora care o vor lua ea va fi uitata curand si nu iti va infulenta viitorul ( asta daca nu iti alegi o facultate la care se intra pe baza de dosar, adica importante sunt mediile din liceu si bacu, eu sunt impotriva sistemului asta). Deci azi dai bacu, maine ai luat nota, a doua si a treia zi esti nevoit sa tot repeti nota si dupa o saptamana, maxim o luna o sa si uiti ce nota ai avut la bac. Deci eu nu m-am concentrat pe bac, stiam ca dau admitere, ca nu am fost un copil eminent in liceu, deci singura mea solutie era admiterea.

Initial am vrut sa dau la FJSC, credeam ca voi iesi direct vedeta de acolo, stiam ca voi avea ceva de muncit, asta inseamna meditatii la romana, sa visez literatura si sa stiu sa scriu cat se poate de corect. Dupa o luna in care credeam ca am gasit facultatea perfecta, dupa lungi discutii cu prieteni de la diferite facultati, am hotarat voi da la ASE, nu eram chiar convinsa ca va fi Bucuresti sau Brasov, ideea era ca mi-am gasit facultatea si stiam trebuia sa invat matematica si economie. Mi-am gasit profesori de meditatii, eram fericita ca bacu nu imi trebuie decat 30% sau ceva de genu, adica nota de bac e nesemnificativa si mai fericita am fost pentru ca media de liceu nu era necesara. Eu spuneam ca voi da la Bucuresti, ca doar acolo e cel mai bun ASE, restu sunt facultati de mana a doua. Matematica de admitere nu era chiar pe placul meu, iar economia imi placea, cartea de admitere avea raspunsurile la sfarsit si imediat puteam rezolva toate intrebarile. S-a facut martie, au aparut variantele, mie mi se pareau extrem de grele, mi-am facut un plan cum sa le rezolv, care sa le rezolv, daca mai am timp de invatat pentru admitere sau voi face asta dupa bac, erau zilele in care ma intrebam daca voi reusi sa iau o nota buna la bac. La romana stiam ca nu voi reusi sa fac variantele, la matematica vroiam sa le fac pe toate, la informtica la fel, la engleza si economie vroiam sa fac doar ce mi se parea mie ca e greu. Eu eram speriata de mate, asa ca timp de o saptamana m-am ambitionat si am terminat prima parte, la meditatii ma certa ca de ce nu lucrez pentru admitere , ca asta e mai importanta, iar la economie la meditatii era mai mult o distractie, vorbaraie, lectii neinvatate si grile din cartea de admitere. Si timpul trecea tot mai repede si s-a facut mai, momentul in care eu si Didi am intrat in panica, noi aveam de dat admitere la economie, dar nu stima nici un pic de economie, nu reusea nici una din noi sa treaca de prima lectie, "Nevoile", mai stiam cate ceva de CT, CTM de profit, de utilitate marginala, dar de la cere, salarii, dobanzi economia era o alta limba straina. Si asa am inceput sa ne agitam , la matematica nici nu ne mai statea gandu, ne facusem deja planuri ca vom face toate grilele corecte de la economie, si la matematica ne bazam pe nimereala, norocul de a nimeri din 10 macar 3. Era suficent dupa calculele noastre. Variantele de bac pentru mate mergeau tot mai greu, profu ne certa tot mai mult ca nu lucram pentru admitere, ne dadea motive, isi sustinea ideile destul de bine, dar noi eram fixate pe ideea ca trebuie sa luam bacu la mate. Duminica se transformase zi de meditatii la mate pentru admitere, problemele erau extrem de grele, rar se intampla sa stiam sa facem sigur o problema. Economia incepea si ea sa capete contur in mintile noastre, acum eram preocupate de variantele de la bac, ce scriam la eseul de la parte a 3-a, grilele pot fi rezolvate si daca nu stii teoria extrem de bine, dar la eseu se complica putin lucrurile. Si asa a venit si bacu, care a trecut extrem de repede, nota, nici nu are importanta, acuma trebuia sa ne concentram pe admitere. Danu lenesa s-a hotarat ca da la sociologie, ca renunta la admitere, dar eu si Didi inca mai lucram la eco si la mate. A venit 17, 18 iulie, trebuia sa ne inscriem , am venit la Bucuresti, am cautat cautat cladirile, oare la cate dam admitere, ce pacat ca trenuie marti sa fim la admitere in Brasov, oare sa fie marketing sau management, pentru mie era cam acelsi lucru. Am completat tot ce trebuia, am platit taxele si ne-am prezentat la examen. Matematica in tren, economie in somn, emotii, ganduri, sperante, planuri, locuri necunoscute, MC si KFC, lebadutze si multa oboseala. Luni dupa 2 admiteri, am reusit sa ajungem seara la tren , a doua zi aveam admitere la Brasov, nici nu mai imi faceam griji petru asta, eu nu imi doream sa mai merg, Didi la fel, parintii ne cereau sa ne mai concentram cateva ore pentru ca dupa aceea vine vacanta. Hai sa o facem si pe asta, ce conteaza ce scriu, ne facusem socotelile cu ce am rezolvat la bucuresti, daca mediile scand intram la buget, daca se mentin intram la taxa si la facultate tot vom fi. Admiterea de la Brasov e mai mult o gluma, hai sa ne facem ca dam admitere, subiectele usoare, matematica mult prea usoara, economia ok, dar amfiteatrele si asezati unu langa altu dau posibilitatea tuturo sa se inspire din stanga, dreapta din fata si din spate. Asa ca toti vor intra pana la urma. La cateva zile a urmat vestea cea buna, si eu si Didi am intrat la Bucuresti, adica la ASE, plaurile noastre iesise exact cum am vrut. Ne-am depus diploma in original si dupa aceea au inceput planurile de bucuresteala, unde stam, cum impartim camerele, oare cum ne vom descurca, cum va fi la facultate si multe altele.

Momentan si eu si Didi suntem dezamagite de facultate, poate speram la altceva, poate asa se intampla cand ai mult prea multe asteptari, dar ma bucur ca nu am ramas in Brasov si mai ales incerc sa realizez cat de norocoasa am fost pentru ca toate planurile care mi le-am facut in a 12-a si dupa admitere mi s-au realizat. Draga ASE 3 ani voi supravietui alaturi de tine.

Mersul cu trenul

2009-06-11T11:12:00.005+03:00

Mereu trebuie sa am parte de experiente traumatizante. Fericita cum eram pentru ca s-a terminat sesiunea si in sfrasit reuseam sa ajung si eu acasa dupa 5 saptamani de bucuresteala, ajunsa la tren , caut vagonul 5, urc si in duhoara aia de tren si caldura imi caut locul 56, dar surpriza, ma intampina 3 mosulici. Salut, imi pun bagajul si apoi scot laptopul, trebuia sa gasesc o modalitate de a-i ignora. Trebuie sa precizez ca treul era un accelerat, cel mai jegos dintre toate, care avea saunele din musama. Afara erau vreo 35 de grade, dar in tren cu siguranta era mult mai mult, de la fierul incins si musamaua aia maro plina de jeg. Cei 3 mosi veneau de la o nunta, unu bea bere, probabil vroia sa contiune petrecere de la nunta, unu manca cozonac si unu se dezbraca, da da se dezbraca de camsa, i ere foarte cald. Urmeaza momentul cel mai scarbos, mosu urat si gras si scarbos si-a dat camsa jos si statea direct pe musamaua aia, care ardea de cald ce era. Burta i dadea pe afara, apele curgeau pe el, parul era din abundenta, eu eram in stare de soc, de ce trebuie sa patesc eu asta, de ce am nimerit exact aici, niciodata nu am mai fost supusa sa vad asa ceva, era prea mult pentru mine. Totusi astrele nu au complotat de tot impotriva mea si a mai venit o persoana in compartimentul ala, nu era de ajuns ca eram 4 suflete, a venit un tip care a fost draguz si a stat cu mine, nu am fost nevoita sa stau langa nici unu din mosi, asa am avut o calatorie mai placuta, desi tipul a ras de mine tot drumul, de fata pe care o aveam cand a intrat in compartiment. Si cum drumul pana la brasov este destul de lung, daca punem la socoteala intarzierea, jumatatea de ora care am petrecut-o pe camp pentru a astepta alte trenuri sa treaca, si intarzierea cu care a plecat, am facut pana la brasov 4 ore in loc de 3. Bine nu ca nu m-as fi obisnuit pana acum, dar acum am dat peste alte conditii, afara e extrem de cald, si eu stau din ce in ce mai prost cu rabdarea.
La dulcea mea casa nu am resuit sa stau decat o zi jumate, dar am facut cam tot ce imi propusesem, o cafea in oras, plaja, film, vorbaraie cu Geo, fara tipete cu Cristi, joaca cu catelu, zgarieturi de la Whity, mers la dentist, mancare pe alese si priviri pe pereti in camera mea iubita.
Marti, am ales tot un accelarat sa vin la bucuresti, m-am intalnit cu fetitzele,( cred ca e prima oara cand reusim sa venim toate trei cu acelasi tren) am asteptat trenul care normal ca avea intarziere, imi faceam si griji daca ajungea la timp, si surpriza, trenul arata super. Am nimerit doar noi 3 in compartiment, puteam sa ne desfasuram cum vroiam, aveam si priza si mai ales aer conditionat. A fost bine la inceput cu aerul ala rece, dar dupa o ora am inghetat. Ma simteam ca intr-un frigider. Mi-am scos o bluza, dar tot frig imi era, ma durea capul de la soarele care l-am prins la plaja, fata imi ardea si aerul ala ma facea sa ma simt tot mai rau, dar macar ma puteam plange pentru ca eram cu fetele. Normal ca ne-am oprit si de data asta pe camp sa asteptam sa treaca alte trenuri, normal ca am avut intarziere, dar am fost extrem de fericita cand am coborat din tren si am inceput sa ma dezghet.
Sunt nemultumita pentru ca in primul tren imi era prea cald, pentru ca in al doliea era prea frig, pentru ca m-am saturat sa car trolerul care de fiecare data e foarte greu, pentru ca m-am saturat sa aibe mereu inatrziere, sa astept la casa de bilete. Tare mult mi-as dori sa arate mai bine trenurile, sa nu mai aibe inatrzieri, sa nu mai am parte de mosi in compartiment, sa nu fie nici cald, dar nici frig, o combinatie pefrecta intre cele doua, si mi-as dori sa nu mai trebuiasca sa stau la coada de bilete, sa nu mai fiu nevoita ori sa ma grabesc ca nu cumva sa pier trenul sau sa fiu nevoita sa pierd vremea doar pentru ca am ajuns prea devreme, mi-as dori sa pot sa ma teleportez oriunde vreau, cand vreau. Dar pana atunci va trebui sa mai indur toate astea.

poveste

2009-06-04T21:39:00.004+03:00

O sa va spun o poveste ( persoanejele sunt reale, insiparata din fapte reale):
era o data o carte de macroeconomie, una mare si urata, care pornea de la pagina 391 si se termina la pagina 935, nu stiu culoarea ei de la mama natura pentru ca acea carte era de fapt un xerox. Si aceasta carte a ajuns la Loredana, copil frumos si destept , care si-a propus la inceputul semestrului sa invete din acea carte mare si urata. In poveste mai intalnim un prof si o preparatoare, normal ca tot de macro amandoi. Aceasta preparatoare o enerva foarte tare pe Loredana, mereu i strica ziua de marti, ziua in care sunt cele 3 cesuri rele. Dar de ce o enerva profa pe Loredana ? Pentru ca era extrem de dezorganizata, incepea sa povesteasca ceva si apoi uita cu ce a inceput si ajungea la altecva si termina alta poveste la sfarsit, pe tabla scria in toate colturile posibile, iar cand venea vorba de notele din lucrari se facea ca ploua, ca ele exista, numai ca ea nu le-a adus, dar lucrarile sunt corectat. Adica orice om crede la inceput o minciuna da spusa la infinit ea nu mai are nici o valoare. Si mai avea un obicei prost aceasta preparatoare, nu raspundea la telefon si nici nu facea ceea ce zicea, adica Loredana era nervoasa pe ea din primul semestru, cand i s-a zis sa vina sa dea lucrare intr-o anumita zi si draga de profa a uitat sa vina, pardon a avut ceva probleme de nu a ajuns, dar telefonul il are ca sa si-l bage in fund nu sa sune sa anunte ca are o problema. Iar profesorul era un fel de atotstiutor si mai ales cuvatul sau era deaspura la orice alte nimicuri. Nu avea voie sa fie contrazis, aveai voie sa ai o alta parere, dar normal ca era gresita, pentru ca numai ceea ce zice el era bine. Totusi pe profesor Loredana il simpatiza intr-un fel sau altul pentru ca stia sa isi faca cursul interesant. Dar intr-o zi a venit si ziua cand s-a anuntat examenul, iar Loredana s-a apucat sa deschida cartea si sa invete din ea, dar mare gresala a facut. De ce zic asta ? Pentru ca in cartea aia, care e scrisa de proful care copilul destept si frumos il simpatiza, are o parte de teorie scrisa gresit, sunt inversate. Nu ar fi mare problema ca sunt inversate niste chestii teoretice, pe care probabil multa lumea nici nu le-a bagat in seama atunci cand s-au facut ca invata, dar asta nu s-a intamplat in cazul Loredanei, ei i-a placut acea parte si chiar a retinut-o. Cand a venit ziua examenului, Loredana in fata foii de examen zambea multumita, uite ca au picat si 2 chestii pe care le stie, printre care si chestia inversata din cartea profului. In acea jumatate de pagina, Loredana a scris tot ce a retinut ea, nestiind ca de fapt nu e bine. Ajunsa acasa si discutand cu colegii ei, Loredana a aflat ca ceea ce a scris ea nu este de fapt bine, ca trebuia sa scrie exact invers. Urmeaza momentele neplacute, injuraturi, ofticaturi, vorbe urate, discutii despre sistemul din facultati, despre ce e de facut si oare de ce atat ghinion pe capul ei.
Dupa scurte analize, Loredana a ajuns la mai multe concluzii, dar nici una in favoarea ei, poate face contestatie, dar tot nu i se poate acorda puncatj pentru ca nu e corect ceea ce a scris, poate argumenta profesorului de ce a scris asa, dar cum cuvantul lui este deaspura la orice , nu va avea un efect bun aceasta incercare, probabil doar va reusi sa fie prezenta la fiecare restanta de macroeconomie dupa aceasta incercare de a spune ca profesorul este de vina, poate vorbi cu preparatoarea, dar cu siguranta nici ea nu va rezolva nimic, sistemul e de kkt. Si asa Loredana s-a facut rosie de nervi, a inghitit in sec si a trecut mai departe. A mai injurat inca o data pe preparatore si pe profesor l-a sters de pe lista profi simpatici.
Care e toata ideea povestii? tu, ca student esti un nimeni , iar profesorul e atotputernic.

in sesiune

2009-06-03T10:00:00.003+03:00

Ce face studentul cand e in sesiune?
Activitatea lui de baza e somnul si mancatul, cele mai bune atuuri in a pierde vrema, mai are o scapare, durerea suparatoare de cap, din cauza stresului, de cat de mult a invatat, de la caldura, motive se gasesc oricand iar pe langa astea, mai are si solutia cu tehnica moderna, netul, statul pe mess la discutii poate cu persoana cu care abia isi schimba 2 vorbe pana atunci, da in sesiune neaparat trebuie sa comunice cu respectivele persoane, sau se joaca jocuri tampite. Iar cand nu e nimeni interesant pe mess, youtube este o solutie, o data ce ai intrat stii ca vei gasi ceva la care sa pierzi vremea ore in sir.
Asta am facut si eu, am fost un student model si nu m-am abatut de la reguli. Am dormit mult, doar nu pot invata obosita, am mancat ca sa fiu sigura ca nu ma va deranja stomacul, apoi am intrat pe mess, doar ca sa vad cine e, nu cu gandul de a sta ore in sir, am discutat cu lumea, am mai bloguit putin si apoi cand plictiseala isi facuse prezenta, singura solutie ce mi-a ramas , sa intru pe youtube. Acuma urmeaza partea care imi place, ce sa scriu in casuta cu "search", hmm, ma gandeam sa caut ceva despre ase, nu boring, sau mai bine sa caut despre saguna, sa vedem cum s-au mai distrat sagunistii, ce au mai pus nou. Si surpriza, gasesc un video nou, saguna- promotia 151, ma gandesc sigur e vreo tampenie, si uitasem ca eu am fost in promotia 151. Caut apoi slideuri-le celor din XII- A, la care ma uit mereu cand imi e dor de liceu. Dupa ma mai uit la niste chestii cu baschet, doar asa ca sa imi aduc aminte cum arata sala de sport, cateva cu maialul. Totusi ma rodea gandul ce e in video cu promotia 151 , dau clic si surpriza, o vad pe directa si apoi recunosc niste chipuri, astia au fost in generatie cu mine, i cunosc sunt din A, mai astept si apoi vad sala festiva minunata "Litteris et virtvti" si cum fiecare clasa de a 12-a isi facea aparitia in sala festiva, apare si dirigu, si Cata care nu ai cum sa nu il recunosti, Ciuf, fetitzele, Onutza, Biso, Roxi etc si normal si eu si celelalte clase,vocea directei care dadea indicatii, iar la sfarsit apare corul la balcon si incepe Gaudeamus. Aprope ca imi dadea o lacrima la cate emotii aveam. Chiar imi e dor de ziua aia, de ultimul clopotel, cand am stat toti frumosi in bancute, cand am dezvaluit dirigului toate tampeniile ce le-am facut, cand ne-am amintit de datile in care ne-a certat directa din cauza posterelor, sau pentru ca am bagat zapada in clasa, sau cum am castigat noi la balul majoratului, cum chiuleam. Dar cel mai frumos moment si cel mai emotionant a fost cand am cantat cu totii in sala festiva imnul sagunistilor si la sfarsit s-a aruncat cu palariile in sus. Si mi-a placut foarte mult si cand a vorbit dirigu despre noi, asa cum stia el mai bine sa o faca, utilizand niste calcule matematice si repede ca sa scape de emotii. As vrea sa trec prin toate astea inca o data si inca o data si tot asa...

P.S: Cine ma recunoaste in filmulet?

cum imi caut un job

2009-06-02T09:30:00.000+03:00

si uite ca nu mai e mult pana sa se termine sesiunea si primul an de facultate, asa ca m-am gandit sa imi caut un job, sa am si eu banul meu, sa imi pot cumpara toate acele multe lucruri care mi le doresc.

De ce vreau un job? pai oricum sunt 4 luni in care practic nu as avea ce face, doar sa imi mut fundul dintr-un oras in altul, sa cheltui multi bani prin oras, ca doar nu o sa stau in casa sa ma plictisesc, o data pe an e vacanta de vara, vrea sa ma angajez ca sa am mai multi bani, sa fiu si eu mandra de mine ca pot cheltui din banii mei, sa fac si eu experienta aia de care vorbeste toata lumea si cu ocazia asta mai cunosc si eu oameni noi, vad cu stau lucrurile intr-o companie.

Ce fel de job vreau? Vreau ceva dragut, unde sa fie o atmosfera placuta, inca nu sunt foarte convinsa ce vreau sa lucrez.

Unde caut? pai pe e-jobs sau pe best jobs, pe orice site de joburi care imi pica in mana, dar ieri am rasfoit site-urile astea si in afara de cateva joburi cu secretariat (denumirea pompoasa "asistent manager" )bla bla, nu era nimic interesant, adica nu pentru ceea ce as putea face eu sau pentru experienta mea. As putea sa aplic pentru chat, pentru dansatoare in Germania, sau manichiurista, daia de impartit flyere pe strada , da sigur nici la astea nu as fi buna, ca sa fi la chat trebuie sa te dezbraci, yach, eu sunt o pudica, sa dansez in Germania trebuie sa dau din fund, bleach si sa fiu manichiurista nici pe unghiile mele nu iese prea bine, da sa fac experimente pe mainile altora,deci nici acolo nu m-ar lua. Am gasit cateva joburi de bona, da la cat iubesc copii prefer sa nu aplic, adica sunt si eu om cu facultate, merit ceva mai bun, si prefer doar sa fiu bona Marei, copil frumos, destept cu care nu te plictisesti.

Ce fac daca nu gasesc nici un job? Nu exista aceasta varianta, nu pot accepta ideea ca toate planurile mele de a-mi cumpara n papuci , m rochii, sa imi fac vacanta unde vreau in perioada asta de criza, sa imi permit sa dau bani pe taxi mai des, sa imi cumpar multe carti, multe chestii de machiat, multe tanpenii. Si pe langa asta sa fac si ceva economii.

Merit un job? eu sunt de parere ca da, nu excelez eu la invatatura, niciodata nu am excelat( bine poate in tinerete), nu am un anumit talent, inca nu mi-am descoperit vocatia, dar ma duce si pe mine capul , desi am darul de a scoate cate o perla in momentele importante.

Draga jobule inca astept sa apari. Stiu ca doar iti faci asteptarea mai intensa, da nu ma mai chinui, merit si eu sa am parte de un job asa cum vreau.

O sa innebunesc

2009-06-01T11:53:00.001+03:00

Stiu ca sufar cu nervii si ca ma enervez din orice, stiu ca o sa ajung la nebuni peste vreo 5 ani pentru ca o aud pe Danu cum crantane cerealele, si pentru ca aud ticaitul ceasului atunci cand dorm, dar acum si copii ma innebunesc, daca pana acuma reuseam sa-i ignor , acuma nu mai pot face asta. Imi doream si eu liniste, sa pot medita la gandurile mele, la cursurile plictisitoare, dar nu ,copii din Berceni s-au hotarat sa ma enerveze si sa i urasc si mai tare. Eu nu eram asa,nu tipam toata ziua in fata blocului, nu stateam asa de mult afara. In schimb acesti copii de bucuresti isi fac aparitia dupa ora 15, si neaparat urla, isi aduc aminte ca vor ceva din casa si urla, nu le convine ceva iar urla si tot asa.

Chiar daca au multe parcuri si locuri dragutele de joaca, nu ,ei prefera sa stea in fata blocului, in special in fata geamului meu si sa se joaca cu mingea, sau sa cante, sa joace badminton, sa se certe si mai ales sa planga cat i tine gura de tare. Mereu se loveste cineva, mereu se cearta si nu le convine ceva. Iar seara parca uita sa mai plece in casa, eu cand eram mica nu aveam voie sa stau afara decat pana la 20, poate in moduri exceptionale 21, dar niciodata nu ma prindea 22 afara, asa cum se intampla in cazut copiilor din Berceni.

Si mai am o problema, mereu aud motorul Daciei lu'nea Cici (proprietarul apartamentului, asa l-am numit eu si fetele). Dupa ce ca are o Dacie antica si de demult, si e plina de rugina mereu se ambitioneaza sa plece cu ea diminiata. Niciodata nu porneste din prima, nici macar la a doua cheie, intai discuta cu ea, o accelereaza, o mai opreste, iar mai discuta cu ea, masina tipa, face zgomote care ma innebunesc si numai dupa vreo 5 minute reuseste pana la urma nea' Cici sa plece cu masina. Aceesi poveste se intampla si cand vine cu ea, pana o parcheaza, pana coboara din ea, cu timpul propabil ma voi specializa si il voi auzi pe nea Cici cand e cu ea pe la Eroii Revolutiei, voi stii ca mai are vreo 10 min si ajunge in fata blocului sa isi parcheze masina. Mi-as dori ori sa i se strice masina, macar sa stie un lucru ca nu mai poate pleca cu ea, ori sa o repare, desi sunt sigura ca a mai facut asta pana acuma, dar saraca Dacie se impotriveste de fiecare data sa mearga ca in tineretile ei.

Ce ma mai enerveaza? cainele vecinei de la etajul 1, care diminiata la ora 7 are program de alergat prin casa, zici ca imi darama tavanu, nici nu imi dau seama unde are atat loc de alergat. Si alearga alearga, se izbeste de tot felu de chestii, vecina mai urla la el, il potoleste si dupa acceea urmeaza plansul cainelui, oftatul ca e lasat singur probabil, vrea si el sa fie bagat in seama. Nu imi place sa ma iau de caini, pentru ca am si eu unu acasa, dar tare mi-as dori ca tanti de deasupra camerei mele sa nu mai aibe caine. Si mai are un obicei prost, seara, dupa ora 21 incepe sa aspire, dupa o zi in care nu a stat deca la televizor, sau a scos cainele pe afara, isi da seama ca trebuie sa faca curat, neaparata trebuie sa aspire. Harnica femeie!

Ma enerveaza masinile care trec prin fata blocului cu muzica la maxim, ma enerveaza cand soferii coboara din masina, stau cu cineva de vorba da e musai sa faca asta cu muzica la maxim. Nu conteaza ca e zi, ca e noapte, muzica sa sune cat mai tare in fiecare masina. Si ma mai enerveaza tiganii care umbla printre blocuri si urla dupa fier vechi, fac asta in fiecare diminiata.

Daca nu se vor termina toate astea si multe alte lucruri care ma enerveaza, cu siguranta voi ajunge in curand la nebuni.

P.S : La multi ani tuturor copiilor, chiar daca nu i prea suport eu! si mai ales "la multi ani " copilului de mine:)

zambete

2009-05-29T19:45:00.006+03:00

Lumea din Bucuresti nu zambeste asta e clar.

Am analizat timp de mai multe zile gurile bucurestenilor si am ajuns la concluzia: bucurestentii sunt zgarciti in a oferi un zambet, au mereu acea fata nervoasa si suparata. Poate sunt cuprinsi de griji si obositi de ritmul agitat al vietii de aici din capitala, poate au o tristete pe suflet, poate le e prea foamne sau poate doar vor sa te ignore si poate astea sunt doar cateva din motivele pentru care bucurestenii refuza sa iti zambeasca.
Eu ma incadrez in acea categorie de oameni, care crede in puterea zambetului. Cand astept diminiata autobuzul oamenii batrani sunt cei mai nepritetenosi, copii sunt prea somnorosi ca sa poata face vreun gest, tinerii sunt cuprinsi deja de ritmul muzicii ce le suna in urechi, eu zambesc si trec mai departe. Ajung la metrou, dau peste acceasi respingere, dau nas in nas cu cineva la fel de grabit ca si mine, zambesc prietenosa pentru ca e o situatie amuzanta pana la urma, ma ocoleste si trece mai departe la fel in acelasi pas grabit, cu aceeasi fata morocanoasa. In metrou in orice loc as sta, pe saun, intr-un colt al unei usi sau in fata scaunelor, vad oameni care se privesc reciproc, dar nu schiteaza nici un zambet , poate doar iau un aer de superioritate si isi ridica nasul mai sus, eu acord acelasi zambet si celor care ma privesc si celor care par sa nu aibe o zi prea buna. La trecerea de pietoni, desi mintea imi zboara in alte locuri zambesc celor care trec pe langa mine, celor care din gresala ma ating, celor care se baga in fata mea doar pentru ca cred ca vor ajunge mai repede in acealalta parte daca sunt primii in fata trecerii de pietoni. Cand intru intr-un magazin zambesc vanzatoarelor, cand astept la coada zambesc celor de langa mine, pentru ca un zambet poate insemna mai mult decat o mie de cuvinte, un zambet iti poate schimba ziua, tot el creaza prietenii, zambetul te poate scoate din situatiile mai putin placute, zambetul ne face mai tanari, si mai frumosi.

De multe ori mi se intampla sa ma trezesc cat se poate de prost dispusa, sau sa fiu trista si ingandurata, sa fiu suparata, nervoasa si sa sufar pentru cine sti ce tampenie, dar mereu incerc sa schitez acelasi zambet prietenesc si sa nu afisez fata mica si morocanoasa. Un zambet inseamna pana la urma o responsabilitate, o responsabilitate ce mi-a asum de fiecare data cand zambesc cuiva. Zambesc pentru ca asta ma defineste si face parte din mine si sunt convinsa ca sunt dati in care oamenii au aprecizat gestul meu de a le zambi.

Asa ca bucuresteni chiar daca imi zambiti sau nu, tot veti avea parte de zambetul meu :)

10

2009-05-26T17:06:00.006+03:00

Pentru ca m-am obisnuit sa scriu in fiecare zi, dar cum azi nu prea am avut timp ,m-am gandit sa pun 10 melodii care imi plac mie foarte mult:

ABBA - Mamma mia

JANSON MRAZ- I'm yours

INGRID MICHAELSON - Be OK

ASHLEE SIMPSON- Out of my head

FERGIE- Big girls don't cry

GLORIA GAYNOR - I will survive

FERGIE - Labels or love

PATRICE - Up in my room

THE KILLERS - Human

NELLY FURTADO - Maneater